Iluzii pierdute
Iluzii pierdute
Din frageda pruncie, parintii mei m-au invatat doar lucruri care, ulterior, s-au dovedit a fi cat se poate de nocive pentru cariera si viata mea in general: “sa nu copiezi”, “sa-ti faci treaba cat mai bine fara sa te lamentezi”, “sa nu parasti”, “sa nu barfesti” “sa nu inseli pe nimeni” si alte asemenea precepte ce par a ma fi condamnat la o eternitate de munca neapreciata.
De ceva vreme, observ cu un adevarat elan balzacian toate dedesubturile firii umane, printre care si tedinta tot mai generalizata a oamenilor din campul muncii de a emite vaiete despre volumul “imens” de munca (dupa parerea mea munca, in cazul multora dintre ei, este pauza dintre cafele, tigari si conversatii telefonice despre femei, mancare si masini – discutii care sigur vor contribui la cresterea spectaculoasa a rezultatelor financiare ale firmei respective).
Cu toate ca am identificat aceasta tendinta, tot m-am lasat pacalita de curand: vazand dis-de-dimineata si seara tarziu masina unui coleg in parcarea firmei, nu m-am putut abtine sa-l compatimesc, inchipuindu-mi orele de munca silnica pe care le efectua spre binele firmei. Perioada mea de admiratie colegiala s-a incheiat insa repede, cand mi-am amintit de clasicul episod din Seinfeld, in care George si-a lasat masina cu lunile in fata companiei, pentru ca seful sa-i remarce abnegatia muncitoreasca. In acele momente, pentru ca tot l-am mentionat pe Balzac, am fost cuprinsa de “Iluzii pierdute”.
Marturisesc cu mandrie ca am mai facut insa unele progrese si sper ca, la un moment dat, sa ma incadrez si eu in randul bocitoarelor corporatiste – cand, dupa o zi de munca de vreo 16 ore ma gandeam serios sa ma pensionez anticipat, seful mi-a laudat o colega care e ceva mai avansata in stiinta protestelor, drept pentru care m-am lansat intr-o tirada prelungita despre meritele mele nu indeajuns apreciate. Cum nu m-a dat afara, am inceput sa ma gandesc sa scriu un manual despre “Cheia succesului in cariera sau arta vaietelor”. raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
