Hoteluri mici. Dar cu atitudine

Valetul imi parcheaza masina, iar la intrare scap fara prea mare efort de toate cumparaturile. Imi salut toti prietenii adunati la o cafea in hol. In camera ma asteapta buchetul de flori proaspete, sampania si toate rufele aranjate in sifonier. Locuiesc aici de cateva luni bune. Si traiesc pe picior mare… in camera mea de hotel.
Ultimul trend in materie de ospitalitate poarta numele de “boutique”. Adica hoteluri mici. Adesea independente (fara sa faca neaparat parte dintr-un lant hotelier) acestea mizeaza pe servicii (foarte) personalizate si un stil high-end. Cei care se cazeaza aici nu mai poarta numele de clienti. Sunt de-ai casei. Sau cel putin prieteni tratati regeste. La noi in tara trendul este in plin avant, caci in Bucuresti se tot deschid astfel de hoteluri “minione”.

Rembrandt s-a mutat pe Smardan
Hotelul cu nume de pictor, situat in centrul istoric al orasului, chiar vis-a-vis de Banca Nationala, s-a deschis in 2005, la initiativa unui grup de investitori olandezi. Structura cladirii (care dateaza din 1925) a determinat conceptul, fiind inalta (7 etaje) dar foarte ingusta. Hotelul are 14 camere, diferite atat prin amenajare, cat si prin “statut”, fie el business, standard sau turist class.
Jerry van Schaik, unul dintre investitori, sustine ca si-au dorit o cladire in Bucurestiul vechi. “Si pentru ca am vrut sa mentinem structura initiala, iar spatiul era mic, inevitabil ne-am gandit la un boutique hotel”, povesteste Van Schaik.
Camerele de la Rembrandt sunt diferite intre ele, nu neaparat datorita mobilierului, ci prin “expunerea” operelor de arta abstracta care apartin colectiei personale a unuia dintre investitorii olandezi.
“S-a mizat foarte mult pe lumina naturala, de aceea am pastrat ferestrele, de dimensiunea unui perete. Pe masura ce urci la alt nivel, lumina este mai puternica pentru ca se maresc si ferestrele in asa fel incat sa ai o vedere completa asupra Bancii Nationale”, adauga proprietarul. Cu toate acestea nici lumina artificiala nu lasa de dorit, lampile de interior purtand marca Tiffany’s.
La ultimul etaj se afla singura camera a hotelului care dispune de balcon si care, dupa cum spun managerii, este foarte cautata datorita panoramei care cuprinde intreg Bucurestiul vechi.
Oamenii de afaceri straini sunt cei care vin foarte des la Rembrandt Hotel. Asta pentru ca exista facilitati business. “Nu vorbim neaparat de tehnologie, care oricum este inclusa. Dar camerele sunt mari, oferindu-le spatii generoase de lucru. Am gandit si designul mai ales din punctul de vedere al unui om de afaceri care calatoreste mult, dar trebuie sa isi petreaca marea majoritate a timpului in camera lucrand”, sustine Van Schaik.
Daca ar fi sa ne gandim la elementele care definesc conceptul acestui hotel, printre ele s-ar numara serviciile personalizate axate pe tratarea individuala a oaspetilor, atmosfera “prietenoasa” si, nu in ultimul rand, arhitectura locatiei. Din perspectiva Alinei Banescu de la Marketing Connection, firma care s-a ocupat de brandingul hotelului, “Rembrandt este o imbinare intre boutique si design hotel”. Ce ii defineste statutul de “boutique”? “Sa spunem ca ai venit in Bucuresti, iti cumperi un costum si vrei sa scurtezi pantalonii. La Rembrandt se poate. Ai nevoie sa transmiti un fax in limba germana? – personalul hotelului vorbeste 7 limbi straine. Iti vor traduce totul si il vor transmite mai departe”, povesteste Banescu.
Printre celelalte atuuri ale hotelului Rembrandt se numara tururile personalizate in Capitala, informatiile culturale, biblioteca cu enciclopedii si albume de arta sau colectia de filme clasice si moderne. In timpul verii, atunci cand strainii nu prea calatoresc in interes de afaceri, romanii au prioritate in hotel, mai ales in timpul proiectelor tematice de genul “romantic week-end in your own city”.
Cei care se cazeaza la Rembrandt provin din tarile Europei Occidentale, majoritatea cu proiecte de afaceri. Britanicii, mai ales, sunt cei care aleg Rembrandt-ul pentru pozitionarea in orasul vechi. Managerii hotelului cred ca cei care aleg Rembrandt cauta in mod special hotelurile boutique atunci cand calatoresc. Clientii hotelului de pe Smardan sunt ca acei oameni “care isi petrec timpul citind si din tot ceea ce citesc selecteaza 3 carti pe care le tin cu ei toata viata. Acestia cauta o locatie in care sa se simta intr-adevar bine, indiferent de scopul calatoriei. Nu sunt in niciun caz oameni care ajung aici din intamplare”, este de parere Jerry van Schaik.
Un astfel de hotel nu are nevoie de prea mare publicitate, mai ales ca, pe langa cronicile din presa internationala de specialitate, Rembrand a primit “note” foarte bune pe tripadviser.com, unul dintre cele mai accesate portaluri de turism.

Acasa, in camera de hotel
Le Boutique Hotel Moxa s-a deschis in primavara, aproape de Calea Victoriei. Design minimalist cu accente indraznete. Maronul lemnului masiv din care este realizata mobila este pus in evidenta de lumina care patrunde prin ferestrele largi cu vedere catre centrul Bucurestiului. Doar 24 de camere. Putin daca ne gandim la un hotel. Destul daca vorbim despre unul care doreste sa devina “acasa”.
“Grupul de investitori israelieni care au avut initiativa hotelului pun pret pe ideea de familie, intimitate si discretie. Toate acestea si natura locatiei au constituit motivul pentru care s-a ales conceptul de boutique hotel”, sustine Roxana Stanciu, specialistul de marketing al locatiei.
“In acelasi stil au fost instruiti si angajatii: sa fie deschisi, sa se imprieteneasca cu clientii, care in proportie de 90% sunt oameni de afaceri straini”, adauga Stanciu.
Managerii hotelului si-au propus sa atraga aici nu doar persoane care dispun de un anumit buget, ci si care sa se diferentieze prin cultura si rafinament. Mizeaza pe serviciile caracteristice unui hotel boutique. “Expatii stau aici ca acasa. Pe langa facilitatile tehnologice care tin de desfasurarea unui business, aici gasesc intelegere. Ne-am imprietenit cu totii si ne stim pe nume. Nu mai sunt simpli clienti pentru ca am aflat povesti despre familiile fiecaruia din discutiile pe care le avem la micul dejun, in lounge”, povesteste Roxana Stanciu.
La Moxa sunt mereu trecute in registru cateva “long-stay-uri”. Adica sederi de lunga durata, cum este si cazul doamnei Keum Lang Lee din Coreea de Sud. A venit acum cateva luni in tara impreuna cu sotul ei, amandoi avand afaceri aici. “Sotul meu a ales hotelul. I-a placut de cand l-a vazut pe internet”, isi aduce aminte doamna Lee, care acum adora sa se plimbe pe Calea Victoriei sau prin Piata Amzei.
Acum simte ca tot personalul hotelului a devenit o a doua familie, pentru ca petrec foarte mult timp impreuna si se cunosc foarte bine. “A trebuit sa plec pentru un timp in Coreea pentru casatoria surorii mele si cand a venit momentul sa imi iau ramas bun mi-am dat seama cat de mult o sa le duc dorul tuturor”, marturiseste Keum Lang Lee, care este foarte incantata ca a fost invitata la nunta unuia dintre membrii personalului. Chiar daca trebuie sa plece in tara sau in strainatate pentru cateva zile stie ca poate sa aiba incredere. Toate bagajele raman la Moxa, iar la intoarcere are sentimentul ca se intoarce acasa, chiar daca asta inseamna o camera de hotel.
In week-end se simte cel mai bine in lounge-ul de la parter. “Este mai putina lume si pot sa ma duc singura in bar sa imi torn cafea sau sa ma joc pe la toate butoanele”, povesteste amuzata Keum Lang Lee.
“La noi clientul nu se simte ca acasa, el este acasa”, conchide Roxana Stanciu de la Hotel Moxa in asentimentul doamnei Lee care este convinsa ca, daca isi vor cumpara la un moment dat un apartament in Bucuresti, tot la hotel vor petrece mai mult timp.

Restaurant la parter, minihotel la etaj
Pe strada Biserica Amzei, o vila care a apartinut odata familiei Catargi a devenit de curand restaurant (Mazagran), pastrand spiritul sfarsitului de secol 19. “Am pornit de la ideea de a deschide un restaurant intr-o cladire veche” isi aduce aminte Dana Ceausu, managerul localului. “Am gasit imobilul care era o ruina si, pe parcursul renovarii, ne-am dat seama ca nu este doar o casa. Putem aproape sa-l numim palat. Pentru a exploata spatiul ne-am gandit sa facem si aceste camere de hotel”.
Hotelul boutique de la etajul cladirii va avea 8 camere diferite (prin concept si spatiu, asa cum a impus structura cladirii), inaugurarea urmand sa aiba loc la sfarsitul acestui an. “Spre deosebire de restaurant, unde s-a pastrat stilul Art Deco, camerele de hotel trebuie sa ofere impresia de acasa, de liniste”, explica Ceausu.
Cei de la Mazagran mizeaza pe oamenii de afaceri care vin la Bucuresti frecvent, minimum o data pe luna, in opinia sa cei care vin mai rar putand opta cu usurinta pentru hotelurile mari. Clientii hotelului de pe Biserica Amzei “vor putea sa simta ca sunt acasa si sa-si lase aici obiecte personale ca sa nu mai calatoreasca cu excedentul de bagaje”, spune Dana Ceausu. Managerul este convins ca nu se va simti deloc atmosfera de hotel, pentru ca “fiind un numar redus de camere si aflandu-te in contact cu aceiasi oameni zi de zi simti ca poti face parte din acel loc. Chiar si acum clientii de restaurant se simt ca acasa, vin des si spun pe nume intregului personal. Iar unii dintre ei si-au facut deja rezervari pentru hotel”, adauga Ceausu.
Oaspetii acestui gen de hotel sunt (mai ales) cei care vin in interes de serviciu si, prin urmare, calatoresc singuri. Hotelurile boutique doresc sa ofere clientilor mai mult decat un pat. “Intr-un hotel mare ramai de unul singur. Intr-un hotel foarte mic poti cunoaste vecinii si te simti mult mai aproape de personal, pentru ca il ai la indemana de cum deschizi usa. Nu mai e nevoie sa te duci la receptie”, sustine Ceausu. Iar daca te duci la receptie, poti sa iei pranzul, caci esti in restaurant.

Hotelurile mici au devenit de prin anii ’90 fashion item la capitolul turism.
Hotelul Soho din Londra are dormitoare decororate in stil englezesc, dar nicio camera nu seamana cu cealalta.
Murano Urban Resort din Paris are lifturile tapetate cu lana de un roz aprins, iar cheia camerei este chiar amprenta personala.
Hotelul Puerta America din Madrid se mandreste ca oaspetii pot calca in picioare creatiile unor artisti celebri, podeaua fiecarei camere fiind realizata de nume sonore (cum ar fi Ron Arad, Norman Foster, John Pawson, Marc Newson si Zaha Hadid).
Hotelurile gen “boutique” nu sunt neaparat (dupa cum au dovedit occidentalii) hoteluri independente.
Hotelurile “Epoque”, peste 100 la numar, sunt prezente in 10 tari. Fiecare in parte reprezinta stilul orasului in care este situat.

Cultură /TENDINTE