Hong Kong, orașul paradoxurilor

Vacanța la Hong Kong este una logică, urbană, cu lista de to-do-uri, nicidecum una de relaxare. Vacanța la Hong Kong este ca un proiect, cu viziunea clară în cap a lucrurilor de făcut și apoi cu execuția punctuală a planului.

Am văzut foarte multe orașe mari și aglomerate, dar Hong Kong-ul este locul în care m-am simțit de-a dreptul înghesuită. Aglomerația de aici nu este formată doar din oamenii pe care îi vezi în jurul tău, nu este doar sub forma unei înghesuieli. Sunt extrem de prezenți, deși nu se văd cu ochiul liber, și cei care populează zgârie-norii, dar și cei care freamătă prin stațiile de metrou. Clima cald umedă a pus lângă cuvântul îndesată și cuvântul nădușită. Cam aceasta a fost starea generală pe care am încercat-o vreme de două săptămâni în Hong Kong.

O surpriză plăcută pe care am avut-o imediat ce am ieșit de pe aeroport a fost verdele munților care erau cam peste tot în câmpul vizual. Erau pretutindeni aglomerări apropiate de câte 10-20 de zgârie-nori cu peste 40 de etaje, dar se vedea și muntele. Este plăcut și odihnitor ochiului să vadă și munte, și verde atunci când simte umezeala fierbinte și înghesuiala și, cum bine am intuit, un refugiu pentru momentele de oboseală, pe care eram sigură ca urma să le am, a fost privitul cu coada ochiului către munții din jur. Nu sunt foarte înalți, probabil înălțimea munților e singurul lucru mediu care există aici, pentru că în rest totul, aproape fără excepție, este foarte mare, foarte aglomerat, foarte mult, foarte ieftin sau foarte scump și foarte eficient. Până și timpul trece altfel aici, în sensul că nu prea te poți odihni dacă nu e timp de odihnă, nu-ți tihnește odihna dacă ai ceva de făcut, și mereu vei avea ceva de făcut.

Când vine vorba de topuri și de clasamente Hong Kong nu ratează locurile fruntașe atunci când vine vorba despre cea mai mare densitate a populației, despre numărul și înălțimea zgârie-norilor, despre eficiența metroului, despre speranța de viață, despre potențialul financiar și economic, despre destinații de shopping sau despre costul metrului pătrat de locuință.

Pare că rezidenții trăiesc într-o infrastructură foarte bine pusă la punct. Salariile pot părea mari dacă ne uităm strict la numere, dar și prețul chiriilor este pe măsură. Ideea de a fi proprietar de apartament cu două camere în Hong Kong este extravaganța extravaganțelor, dacă ne raportăm la viața normală a unui bucureștean cu salariu de top.

Foarte pe scurt, chiria pentru un apartament cu 2-3 camere variază între 2.000 și 4.000 euro lunar într-o zonă decentă, dar nu centrală, iar prețul unui astfel de apartament poate fi între 3 și 5 milioane de euro. Dacă ne mutăm mai spre centru, costul chiriei depășește 22.000 euro lunar, acesta fiind și nivelul chiriei pe care o plătesc brandurile de lux ca să își poată păstra magazinele aici.

Mai mult, ideea de a fi proprietarul unuia sau al câtorva apartamente în Hong Kong, cu viziunea că le poți închiria și că poți trăi liniștit, este o glumă bună, aici fie ești proprietar de bloc sau de cartier, fie ești salariat. Dar și ca să fii proprietar de bloc sau de cartier, presupunând că nu banii ar fi problema, este vital să cunoști, cel puțin, care sunt planurile de dezvoltare ale metroului. Adică, la Hong Kong, o dată ce urmează să se contruiască o nouă stație de metrou, acolo musai se va construi un mall și tot musai o zonă nouă de locuit. Zgârie-norii cresc peste noapte. Dacă ținem cont că International Commerce Centre, cea mai înaltă clădire din Hong Kong, de aproape 500 metri și 118 etaje, a fost ridicat în 3 ani, probabil că niște zgârie-nori cu 40 de etaje intră la categoria lucrurilor normale de făcut. În Hong Kong se muncește continuu în construcții, nu doar de blocuri, dar și la infrastructura rutieră.

Un alt capitol important din viața cotidiană la Hong Kong îl reprezintă shoppingul. Mallurile sunt nenumărate, există aproape câte unul agățat fiecărei stații de metrou. Sunt mari, elegante, iar unele seamănă mai mult a hoteluri sau a palate. Toaletele în malluri sunt adevărate sufragerii, plăcute de vizitat.

Numeroase branduri din lume se întrec, care mai de care în a-și agăța siglele pe clădiri cât mai emblematice. Abercrombie & Fich este găzduit la Hong Kong în Pedder Building, o clădire foarte frumoasă care datează din 1924, Louis Vuitton și Burberry sunt cam peste tot în clădiri noi și pare că aceste două branduri au cucerit definitiv inima asiaticilor. Va rămâne o dilemă pentru mine, pentru că am văzut în Hong Kong mai multe magazine Burberry și Louis Vuiton decât în toate călătoriile mele la un loc, de ce asiaticii încă se înghesuie în magazinele acestor branduri din Europa, care sunt maxim căte unul în fiecare oraș european, când ei au atât de multe în Hong Kong. O altă dilemă va rămâne obiceiul de cumpărare a asiaticilor, așa cum l-am perceput eu. Ei cumpără mult, foarte mult, dacă le place un model de haină, îl vor cumpăra în cât mai multe culori. Mă îndoiesc că îl cumpără în diversitate mare de culori pentru că le place modelul, tind să cred că e o obișnuință culturală, dar pentru moment nu i-am dat de capăt. Nu cred nici că merg undeva și revând ce cumpără, cam cum era la noi acum 30 de ani cu peștișorii de sticlă, pentru că este vorba de poșete sau de haine scumpe pe care le au la îndemână.

Hong Kong este una dintre cele mai bune destinații de shopping, există niște asociații – HK Tourist Association și Community Advice Bureau – cu linii telefonice fabulos de bine puse la punct unde turiștii pot obține informații și recomandări, de la hoteluri la magazine de pantofi sau la evenimente sociale și restaurante.

Mai puțin extravagant este traiul femeilor filipineze venite în Hong Kong la muncă, adică la făcut curățenie și mâncare. Muncesc pe 400 de euro o săptămână, li se asigură masa și locuința, iar în weekend ies în parcuri și cântă. Sunt frumoase și mulțumite și le auzi peste tot în special dimineața în weekend. Rar vezi câte un alb trecut de 50 de ani cu o tânără filipineză, care poate nu este chiar atât de tânără, dar toate arată ca și cum ar avea 18 ani, el arată obosit și ca și cum ar fi fost singur toată viața, ea împlinită și cu poșetă Coco Chanel. Nu am văzut deloc femei albe cu bărbați asiatici, încă o mirare.

Revenind la viața bună care se poate trăi la Hong Kong, un capitol interesant este gastronomia. Se mănâncă senzațional de bine aici, asta însemnând foarte bun și la prețuri corecte. Mai mult, mai toate restaurantele au variante de bufet sau meniu al zilei la prețuri atractive. Într-un restaurant de lux din Hong Kong poți mănca mult mai ieftin decât la un restaurant scump din București. Spre exemplu un meniu la Nobu sau alt restaurant cu stele Michelin poate costa aproximativ 50 de euro. Din categoria uluitor de ieftin, singura experiență extremă de la Hong Kong a fost celebrul One Dim Sum, un restaurant cu specific chinezezc, recomandat de ghidul Michelin în 2013, cotat pe locul 1 pe tripadvisor, unde nu există rezervare, ci doar stat la coadă, pentru mâncare de două ori mai multă decât poate mânca un om o masă și care a costat sub 10 euro. Aici cât stai la coadă primești un meniu de unică folosință scris pe un A4 în care bifezi cu creionul ce vrei să consumi și cât timp aștepți să îți vină rândul, până te așezi, începi să primești pe rând ce ai comandat. One Dim Sum este doar un loc unde mănănci, nu trage nimeni de timp aici, lumea vine, stă la coadă, mănâncă și pleacă și toată experiența de a mânca aici se încadrează probabil în maximum două ore, cu tot cu deplasarea și așteptatul.

Transportul în Hong Kong, alături de mâncare, face viața ușor accesibilă localnicilor. Metroul, MTR (Mass Transit Railway) a reușit să aibă în 34 de ani peste 200 km de linie cu 152 de stații și mai bine de jumătate din populația HK, adică 3,5 milioane de oameni, folosește zilnic metroul. Cam imediat ce un tren pleacă vine altul, deși panourile anunță distanța de un minut. Foarte mult ajută la fluidizare și smart cardul Octopus, un card magnetic foarte versatil care se poate alimenta cu bani și cu care se pot face plăți în toate mijloacele de transport public, în supermarketuri sau în magazine mai mici. Este ușor de folosit pentru că, odată alimentat, el trebuie doar scanat, nu cere cod, iar atunci când banii de pe card sunt consumați există dispozitive de alimentare la îndemână.

Oamenii par organizați în bancuri, ca peștii, orice aglomerare face repede loc ușor unei noi aglomerări, este un flux permanent și fluid de oameni.

Taxiul este un mijloc de transport foarte la îndemână, iar cei mai mulți dintre taximetriști vorbesc engleza. Deși suprafața Hong Kong-ului este cam de cinci ori mai mare decât a Bucureștiului, am fost impresionată să văd că majoritatea taximetriștilor se deplasează cu mare ușurință între adrese.

Mi-a mai plăcut foarte mult la Hong Kong University unde am petrecut o jumătate de zi. Să tot fii student aici: cafenele foarte frumoase, cantină uriașă cu meniu absolut minunat și variat, evenimente în curs de întâmplare, săli de curs și amfiteatre somptuoase, profesori din diverse colțuri ale lumii, un mic oraș universitar într-un complex uriaș de clădiri care îmbracă o bună suprafață dintr-un munte.

Șirul locurilor în care am fost și al lucrurilor pe care le-am făcut aici este destul de lung, însă dintre cele care vor rămâne cu siguranță în suflet aș aminti vizita la Muzeul de Artă, Muzeul Ceaiului – un muzeu mic, dar grozav de prietenos, timpul petrecut la hotelul Island Shangri La, unde am mâncat cele mai frumoase prăjituri din lume și unde am admirat cea mai mare pictură din lume, The Great Motherland of China, care se întinde pe 14 etaje, de la etajul 41 la etajul 56, rodul a șase luni de muncă pentru 40 de pictori și care se poate vedea dintr-un lift de sticlă sau de pe holurile dintre etaje.

Hotelul găzduiește aproape 1.000 de opere de artă și este un adevărat muzeu de viață cosmopolită, ținând cont și de restaurantele și barurile de aici.

Dansul tradițional chinezesc se poate vedea mai tot timpul în spectacole la Centrul Cultural și spectacolele reprezintă adevărate infuzii de metafore, înțelepciune, semnificație și grație.

Dacă ar fi să faceți un singur lucru la Hong Kong poate că Simphony of Lights, spectacolul de lumini și lasere, înregistrat în Cartea Recordurilor, oferit în fiecare seară de 40 de zgârie-nori de la ora 8 este recomandarea unică.

Dacă mai aveți timp, o doua recomandare este Ozon, o altă amprentă pe creierul meu, cel mai înalt bar din lume, la etajul 118 al ICC despre care am povestit, unde mai este nou deschis și hotelul Ritz Carlton. Un loc cu o panoramă absolut uluitoare și cu cele mai bune coktailuri și deserturi de pe planetă.

Nu la fel de prețioase, dar la fel de memorabile, sunt vizitele pe insulele din jur, unde se poate ajunge foarte ușor cu ferry-ul.

Nu uitați să aveți mereu, în ciuda căldurii nesuferite de afară, o jachetă cu mâneci lungi. Oriunde înăuntru, în metrou, în magazine sau în restaurante, în Hong Kong este extrem de frig pentru că aerul condiționat își face treaba.

Călătorii