Haz de necaz

Dupa un “Virgin la 40 de ani” destul de apreciat, scenaristul Judd Apatow si regizorul Dean Parisot isi incearca puterile cu un remake al unui film celebru in anii” 70, al carui nume il pastreaza: “Fun with Dick and Jane”, adica “Distractie cu Dick si Jane”.

Daca primul film a ramas cat de cat in memorie datorita faptului ca era o oglinda a vremurilor sale, nu acelasi lucru se poate spune despre noua varianta. Aceasta se bucura de un singur atu: Jim Carrey si scalambaielile sale mai mult sau mai putin reusite cu care ne-a obisnuit in “Mincinosul mincinosilor” sau “Eu cu mine si Irene”.

Aparuta in 1977, cand criza energiei si inflatia mare erau foarte proaspete in memoria americanilor, pelicula cu Jane Fonda si George Segal in rolurile principale avea marele merit de a face haz de criza economica. Judd Apatow pastreaza ideea, dar schimba cadrul: scandalurile economice de tip Enron.

Dick (Jim Carrey) si Jane (Tea Leoni), cuplu instarit datorita slujbei lui de director de comunicare in cadrul unei mari companii, isi vad visul american spulberat cand compania lui Dick da faliment ca urmare a descoperirii contabilitatii cosmetizate. Cei doi pierd totul si, dupa ce raman fara menajera, masina, gazon, piscina si alte accesorii absolut necesare pentru a da impresia unei vieti de succes, iau o decizie drastica, dar foarte inspirata: incep sa jefuiasca banci pentru a se razbuna putin pe sistem.

De aici o multime de gaguri si “situatii-limita”, care i se potrivesc atat de bine lui Jim Carrey incat mai ai un pic si te intrebi cum de nu a fost creditat printre scenaristi, pentru ca sigur lui ii apartin mare parte din ideile momentelor comice. Spre deosebire de el, Tea Leoni (care a inlocuit-o in ultima clipa pe Cameron Diaz) pare beata cel putin jumatate din durata filmului, de-abia la sfarsit reusind sa-i ridice mingea la fileu cum se cuvine lui Carrey. Cei doi trebuie sa lupte impotriva unui Alec Baldwin care-si reface rolul de CEO cu surprize din “Elizabethtown”, dar cu mai putina morga.

Chiar daca distractia cu Dick si Jane nu se ridica la nivelul celei de care are parte Irene in “Eu cu mine si Irene”, filmul lui Parisot nu este de lepadat. In lipsa de altceva poate face doua ore sa treaca repede ca gandul, mai ales daca va place Jim Carrey, pentru ca regizorul l-a lasat pe actor sa faca tot ce-a vrut ca sa nu se bage de seama subtirimea scenariului. Astfel incat Carrey canta cateva minute bune de unul singur in lift (cu grimasele de rigoare) sau declanseaza o avalansa de bidoane de apa plata pentru a scapa de niste competitori la un post care-i facea cu ochiul. Ca sa nu mai amintesc de cateva travestiuri, de neuitat fiind acel Cher-alike care sigur ar face-o pe Felicity Huffman sa roseasca de invidie, pentru ca Jim Carrey ar fi putut sa-i fure oricand rolul de transexual din “Transamerica”. Ar fi amuzant daca nu ar fi trist: Carrey poate face atat de multe (vezi “The Truman Show” sau magnificele “Man on the Moon” si “Eternal Sunshine of the Spotless Mind”) si se complace in atat de putin… stefan.dobroiu@zf.ro

Stil de viață