Ha
Ati inteles ceva din titlul acestei cronici? Nu? Inseamna de fapt Harry, dar l-am prescurtat putin, asa cum au facut si producatorii ultimului Harry Potter cu volumul scris de J.K. Rowling. Intotdeauna am apreciat ecranizarile pentru un lucru: o ecranizare buna (ca si una proasta, de altfel) este o invitatie la (re)citirea romanului de unde a pornit totul
Ati inteles ceva din titlul acestei cronici? Nu? Inseamna de fapt Harry, dar l-am prescurtat putin, asa cum au facut si producatorii ultimului Harry Potter cu volumul scris de J.K. Rowling.
Intotdeauna am apreciat ecranizarile pentru un lucru: o ecranizare buna (ca si una proasta, de altfel) este o invitatie la (re)citirea romanului de unde a pornit totul. Fara a fi un fan inrait al seriei Harry Potter, nu pot spune decat ca cel mai recent film din serie, Harry Potter si Ordinul Phoenix, in regia lui David Yates, m-a OBLIGAT sa recitesc cartea. De ce? Pentru ca pasiunea regizorului pentru sumbru anuleaza aproape total farmecul lumii vrajitoresti a scriitoarei.
Cu marile asteptari ale publicului si iuresul mediatic provocat de lansarea ultimului volum al seriei, cu siguranta “Harry Potter si Ordinul Phoenix” va face o multime de spectatori sa intre in cinematografe (a batut deja recordul de incasari al premierelor din ziua de miercuri). Dar nu se stie cat de multumiti vor fi acestia cand vor iesi, pentru ca stilul luxuriant al seriei parca s-a contaminat de minimalismul festivalier: decorurilor le lipseste stralucirea, personajele indragite aproape ca dispar, desfasurarea actiunii este lenta, iar entuziasmul scolaresc de la Hogwarts se preschimba vertiginos intr-o cvasidepresie care se rasfrange si asupra spectatorului.
La o ora dupa ce-am iesit de la film, deschideam deja cartea pentru a-mi reaminti principalele evenimente. Da, Harry s-a maturizat. Da, acum stie ca o confruntare pe viata si pe moarte intre el si Cap-de-Mort este inevitabila. Da, este singur impotriva tuturor cu bestiala Umbridge pe urmele lui. Dar nu exista nicio pagina in carte unde actiunea sa capete un aer de thriller apocaliptic atat de pregnant ca in aproape fiecare scena din filmul lui Yates. Ceea ce inainte era o confruntare amuzanta intre diferitele personaje, pozitive sau negative, punctata inspirat cu surprize fel de fel, se schimba drastic in film. Chiar daca si Rowling se ia prea in serios in a cincea carte, transformand totul intr-o batalie intre Bine si Rau, farmecul si optimismul transpar din fiecare pagina. In film ele se pierd cu desavarsire, iar aventurile lui Harry si-ale prietenilor lui calca pe un teren nesigur, de parca un stand up comedian s-ar apuca brusc sa citeasca sforaitor sentinta procesului unui ucigas in serie.
Aspectul cel mai deranjant? Disparitia personajelor care fac deliciul volumelor anterioare: Sirius Black (Gary Oldman), Remus Lupin (David Thewlis), severa, dar simpatica Minerva McGonagall (Maggie Smith), aiurita, dar la fel de simpatica Sybil Trelawney (Emma Thompson), matahalosul Hagrid (Robbie Coltrane) devin cu totii aparitii atat de meteorice in film, incat parca si enervanta familie Dursley apare mai multe minute pe ecran. Protectorii lui Harry, grupati sub numele de Ordinul Phoenix, iti lasa impresia ca ar fi un singur personaj surghiunit in culise si rechemat din cand in cand doar pentru a ne asigura ca-si face treaba in continuare, desi aceasta este irelevanta pentru actiunea propriu-zisa. Colegii lui Harry sunt satelitii acestuia si nimic mai mult, pana si Hermione si Ron dispar undeva in hatisul de intrigi ce-l inconjoara pe tanarul vrajitor. Un lucru e clar: daca o tinem tot asa, e foarte posibil sa nu ne mai pese cine moare in ultima carte, cu exceptia ca victima sa nu fie Harry Potter. Si in acest episod moare cineva, numai ca apare atat de putin in film, incat pierderea devine ciudat de neglijabila.
O alta problema este faptul ca personajele alungate din scenariu nu sunt inlocuite cu unele la fel de puternice. Ce conteaza ca mii de fete s-au batut pe rolul Lunei Lovegood, daca sarmana Evanna Lynch apare doar in cateva scene? Iar vestitul si atat de asteptatul sarut dintre Harry Potter si sensibila Cho (Katie Leung) este atat de rupt din context, incat putea foarte bine sa nu apara deloc. Singura care-i poate tine piept lui Harry este Imelda Staunton, in rolul rozaliei Dolores Umbridge, unul dintre cele mai cool personaje negative ale ultimilor ani. Din pacate nu este de ajuns…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
