Grație, Plăcere și Extaz. De ce este Rolls-Royce-ul Rolls și cum a fost sărbătorită pacea de după al Doilea Război Mondial în pivnița secretă de sub cazinoul din Monte Carlo?
Monaco, 28 degrés a l’ombre... „I deserve it“. Merit acest Rolls Royce. Merit această viață.
Monaco, 28 degrés a l’ombre… „I deserve it“. Merit acest Rolls Royce. Merit această viață.
VEDEȚI AICI PDF-ul original al articolului.
De ce este Rolls-Royce-ul Rolls și cum a fost sărbătorită pacea de după al Doilea Război Mondial în pivnița secretă de sub cazinoul din Monte Carlo?
Monaco, 28 degrés à l’ombre… C’est fou, c’est trop… On est tout seuls au monde… Tout est bleu… tout est beau… Le soleil est si haut… Ne dis rien… On est bien…
De ce oare doar francezii lui Jean-Francois Maurice, care a lansat melodia de mai sus în 1978, știu cel mai bine din lume ce este „la joie de vivre“? Poate albastrul coastei mediteraniene este cauza? Sau poate vine din eleganța mersului modelelor lui Coco Chanel? Sau poate din finețea șampaniei extra brut ascunsă în pivnița de sub faimosul cazino din Monte Carlo, unde pot păși doar inițiații?
De unde vine acest farmec, acest șarm al locului și al oamenilor, care îi face pe toți cei care cred că merită în viața lor, să vină să trăiască pe Coasta de Azur?
„I deserve it“. E simplu. Merit acest Rolls Royce. Merit această viață. „Asta vindem noi, încrederea în propriul merit“, spune directorul de comunicare globală al Rolls Royce, Richard Carter, la lansarea noilor modele Phantom, brandul cel mai puternic al celebrului constructor britanic de automobile, unde altundeva decât pe Coasta de Azur.
Războiul este la 3.000 km mai la est. Despre ruși, aproape stăpânii Coastei acum 2-3 ani, nu mai spune nimeni nimic. Business as usual.
Acum e momentul să fim all british. Deci, liniște..
„Viteză, dar în liniște, să nu simți vibrația mașinii, dar să-i simți energia secretă. Grație, plăcere, extaz“. Acesta este crezul Rolls Royce, în cuvintele primului director al companiei. „Brief-ul“ după care a apărut cea mai faimoasă emblemă auto din lume. Pe capotă în față te însoțește o zeiță cu aripile desfăcute. Este „The Spirit of Extasy“ – Spiritul Extazului.
Nici o altă mașină de pe lume nu face o declarație atât de simplă și puternică. „Sunt a ta“.
Născută din ambiția inginerului britanic Henry Royce, un self made man care la 10 ani vindea ziare și ducea telegrame ca să se întrețină, și din viziunea aristocratului Charles Rolls, care a fost fermecat de lumea mașinilor și a făcut unul din primele show-room-uri auto din Londra, în 1900, cea mai celebră marcă din lume a mai avut nevoie de încă un personaj ca să fie ce este azi: Rolls Royce-ul mașinilor…
Dragostea secretă pentru propria secretară a baronului Montagu of Beaulieu din Hampshire, editor al revistei „Car Ilustrated“, un aristocrat pursânge al anilor 1900, când în Imperiul Britanic soarele nu apunea niciodată, a fost geneza „Zeiței Extazului“, mica statuetă de pe capota mașinii care te însoțește pretutindeni.
„Richard, tu ești foarte norocos. Lucrezi pentru brandul cel mai exclusivist din lume. Oricine vrea să arate că este cel mai puternic brand din industria sa – fashion, parfumuri, hoteluri – spune «Suntem un Rolls Royce
al …» și aici poți pune orice piață. Tu nu trebuie să faci nimic…“, glumește bărbatul subțire povestind ce i se soune des. Este îmbrăcat cu un pulover subțire cu anchior și un blazer tineresc. Este prima seară a întâlnirii, undeva la etajul 15 al Maybourne Riviera Hotel, care străjuiește ca un pinten dinspre nord, la Roquebrune-Cap-Martin, principatul Monaco și capitala sa Monte Carlo.
Însă Rolls-Royce este ce este pentru că viziunea și forța fondatorilor au așezat brandul pe un drum care este de fapt drumul Marii Britanii în ultima sută de ani. Nici o clipă de liniște. Leadership, determinare, organizare, pasiune, pragmatism și metodă. Căutarea perfecțiunii. Și toate oră după oră, zi după zi.
Richard este la a doua prezentare, mai urmează opt. După jurnaliștii din Europa de Est și Sud – Turcia, Azerbaidjan, Polonia, Slovacia, România – vor veni americanii. Apoi asiaticii, arabii, cei din America Latină…
Este lansarea noilor modele Phantom, Series II, pe Coasta de Azur.
„Richard, care este secretul englezilor, de a ajuns lumea întreagă să vă vorbească limba, cum de sunteți peste tot chiar dacă nu sunteți acolo?“ Atmosfera ultimei seri, la restaurantul La Petite Maison de pe riviera din Nisa, este suficient de relaxată pentru ca fostul purtător de cuvânt al președintelui Africii de Sud de dinainte de Nelson Mandela, în urmă cu 30 de ani, să răspundă cutezător: „Poate pentru că noi ne trezim la șase dimineața?“:)
Totul a început de fapt cu o lună în urmă, cu un mesaj de la Victoria, cea mai bună organizatoare de evenimente întâlnită vreodată.
„Dear Sorin,
I am delighted to introduce myself as your Rolls-Royce Concierge for the Phantom Global Media Launch taking place at the Maybourne Riviera Hotel from the 08 th to the 10th June 2022….“
Ok, why not? Cum este să conduci de fapt un Rolls? De ce este Rolls-ul Rolls? Cum se menține prestigiul unui asemenea brand de lux de 100 ani încoace?
Explicația este probabil în spiritul britanic. Nu degeaba motoarele Rolls Royce, divizia desprinsă din grupul fondat de cei doi businessmeni acum 100 de ani, echipează în prezent și Airbus 350 și Boeing 787. Puterea motoarelor Rolls Royce, puterea industriei britanice, a hrănit puterea militară și economică a Marii Britanii.
Iar brandul auto Rolls Royce, divizia de mașini de lux cumpărată între timp de germanii de la BMW în 2004, este soft power-ul britanic în cea mai stilată exprimare.
Știința ingineriei și știința comerțului cu care au venit cei doi, Rolls și Royce, s-au întâlnit cu delicatețea, eleganța și bucuria de a sărbători viața a francezilor.
Coasta de Azur a devenit, se spune, renumită după ce aristocrația britanică a început să petreacă friguroasele ierni de pe insulă în sudul Franței. Iar Rolls Royce era mașina favorită pentru lungul drum de la ceață la soare. „Modestie, grație, frumusețe și spiritul plăcerii“ – așa s-a așezat brandul în mintea britanicilor și apoi a lumii întregi.
„Let me look for you“, răspunde Emma Rickett, responsabila Rolls Royce pentru conexiunea cu revistele de lifestyle și fashion din întreaga lume, când este întrebată dacă are vreun link care să certifice informația de mai sus.
Și trimite în câteva ore pe whatsapp o pagină de arhivă din The Morning Post, ediția de vineri, 11 mai, 1906, unde scrie pe coloana a cincea: „On Motoring. The Hon. Charles S. Rolls and Mr. Percy Northey arrived at Monte Carlo on Monday night, having driven from London, the former on the 20 horse-power Rolls-Royce car…“.
„Oh, Emma, you are amazing“. „Not me, but the one of our archivist found it“, răspunde modest fosta absolventă de boarding school, unde a plecat de acasă la 7 ani.
Anglia și Franța. Legături de sute de ani, în vechime tulburi, azi mult mai luminoase. Cum s-a așezat Rolls-Royce în mintea oamenilor?
„La joie de vivre“ – Matisse, Picasso, Rodin… „No English name“, glumesc rapid în timpul prezentării, dar Richard, cu care conexiunea fusese deja făcută amintind de omul de afaceri român Ion Țiriac, probabil cel mai mare colecționar din lume de Rolls Royce, o întoarce rapid: „Neither Romanian…“. No? Kidding or what? „Have you heard about Brâncuși?“
Trecem mai departe, dar găsim răgaz, în ultima seară la restaurantul de pe faleza din Nisa a clocotindei Clotilde, patroana de La Petite Maison, care face ochii mari când întrebi unde este Catherine Deneuve și apoi se face că vrea să bea cu tine o șampanie dar aruncă și sparge paharele pline pe jos în pur spirit al Coastei, să explicăm că Brancusi, cum îi spune lumea neobișnuită cu ș-ul slav, este pentru sculptură ce este Picasso pentru pictură.
Sculptura este înainte și după Brâncuși, pictura este înainte și după Picasso, mașinile sunt Rolls Royce și restul.
„Da“, spune uimit văzând pe net zecile de milioane de euro cu care se vând operele de artă ale Românului, „am învățat ceva nou în seara asta“…
Și noi, după ce am urcat la volanul Rolls-ului. Cum este să conduci o mașină perfectă? Parcă te simți pe spinarea unui elefant. Dintr-o dată mașinile din față îți fac loc. Nu știi de ce toată lumea îți face cu mâna. Motorul de opt cilindri în V de 6,7 litri se simte ca un tigru silențios sub capota ca o turelă de tanc. Un tanc elegant acest Rolls Royce, suprema eleganță a unei mașini al cărei preț pornește de la 500.000 de euro și poate ajunge la 20 milioane de euro. Bespoke, pe măsură, acesta este cuvântul-cheie în această lume – clienții exclusiviști ai acestei mărci exclusiviste vor mașini personalizate. Pentru un magnat japonez, flori de cireș pe lemnul din bord. Pentru un suedez – sigur nu din familia austerului Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea – cristale de gheață.
Iar cei 2.000 de angajați ai companiei din Goodwood, Marea Britanie, oraș aflat la 200 km la sud de Londra, fac totul inhouse. Mii de steluțe pe plafonul mașinii, alte sute – una din noutățile Phantom II – în jurul farurilor. O constelație. Da, constelație. Întâmplarea face ca exact în acea zi cu lansarea Ziarul Financiar să ilustreze cu o constelație pe prima pagină un articol despre cei mari mari jucători din economie, liderii de business. „Nu aveți doar voi idei -)“, le arăt pe telefon ziarul în format PDF.
5.000 de mașini anual în toată lumea vinde astăzi Rolls Royce, față de 1.000 pe an în 2004, când BMW a cumpărat marca cu doar 40 milioane de lire sterline.
Noii proprietari au venit cu formate noi, derivate din clasicul Phantom. Pe lângă noile modele Phantom, aflate deja la a noua generație, au lansat Ghost, o „fantomiță“ mai prietenoasă, un fel de „Casper“, mi se explică…
Plus un 4X4, Cullinan și o decapotabilă. Pentru fiecare generație câte ceva, păstrând axul și identitatea seculară a brandului. Astfel, vârsta medie a cumpărătorilor de Rolls a scăzut de la 50-60 de ani la 43 de ani.
Un Cullinan „Arctic White“ este mașina care așteaptă în fața aeroportului din Nisa. Un 4X4 în care liniile maiestuoase ale sedanului Phantom s-au transformat în volume tăiate dur. Înalt, geometric. O mini-fortăreață pe roți. Primul contact cu un Rolls. Primele fotografii.
Alb este și tricoul șoferului – fost pilot de curse, precum toți cei din stafful de driveri – albă ca la Wimbledon este și rochia sportivă, de vară, a membrei echipei de primire.
„I will take care of you“, „Everything is arranged“. „Let me look out for you“. Aceste expresii au însoțit toată experiența. Prima impresie puternică din interior este plafonul înstelat, care își arată splendoarea în primul tunel. Mii de luminițe, leduri mai mici sau mari, încastrate în plafon ca sa ai impresia probabil că te plimbi pe sub cerul înstelat.
În spatele scaunelor din față sunt instalate două ecrane pe care poți urmări traseul. Coboară lin la acționarea a două butoane laterale. Butoane simple, din oțel. Ca și cele de la aerul condiționat. Pur și simplu apeși sau împingi un mic buton hidraulic pentru a ajusta fluxul de aer rece. Tehnică veche, impecabilă. Oțel fin, puternic, liniștit. Un aer de vagon Pullman, de la 1900. Bun venit în Orient Express.
După ce află cum coboară ecranele și cum urcă înapoi – câte un buton pentru fiecare acțiune, colegul din Turcia este entuziasmat ca un copil și începe imediat să filmeze. Mă roagă să nu vorbesc pentru că urmează să urce imediat pe YouTube un film cu minunățiile din interiorul Cullinan.
Coasta de Azur se întinde la picioare. Drumul este sinuos, dar stabilitatea mașinii este fără cusur.
„Cea mai mare uimire a mea când am mers prima dată cu Rolls-ul a fost cât de stabilă este mașina la curbe. Și apoi am aflat că au sistem special care la curbă opune forței centrifuge o forță contrară pentru ca pasagerii să nu fie deranjați. Ești de fapt ca într-un tren“, spune cu o zi, înainte de plecare, un proprietar român de Rolls, sunat pentru documentare.
Așa e? Pe drumul de la Nisa la Monte Carlo da, dar drivetest-ul de a doua zi, pe „cărări“ de munte spre Gourdon, un mic sat pitoresc spre interiorul Franței de unde view-ul Coastei este uriaș, testează rezistența șoferilor și a pasagerilor la amețeală.
Deocamdată, majordomii îmbrăcați în bluze cu dungi marinărești îți zâmbesc larg. Hotelul Maybourne Riviera, care domină nordul Monacoului, este abia deschis. Lobby-ul este la etajul șapte, dar camera este la doi. Este o prelungire a unei stânci de fapt.
Camera cu vedere la Mediterana îți taie respirația. Micul dejun de a doua zi, servit pe balconul în fața căruia străjuie un pin uriaș, este perfecțiunea întruchipată. Ce doriți dvs…, spun când sunt întrebat ce vreau de la room service. Avocado, fructe, cafetieră, un croissant. Sarea și piperul stau într-o argintărie grea parcă de plumb.
Dar acum așteaptă alt Rolls pentru prima ieșire, prima experiență categoria Rolls: spa-ul din Monte Carlo, unde din jacuzzi îți poți alege iahtul visat, ancorat în portul principal al stațiunii. Ceasurile Rolex ancorate deasupra bazinului de înot îți amintesc că tot programul e la minut și chiar dacă ai făcut 12 ore de acasă până la hotel trebuie să fii respectuos. Scurtezi masajul puternic al franțuzoaicei care se uită țintă la portofelul tău și la telefon când pleci, te întorci cu 10 euro bacșiș și zâmbetul devine larg. Chiar și unde este 200 de euro un masaj, la Monte Carlo Bains de Mer, orice bănuț contează.
Mașina te așteaptă pentru prima reuniune de la hotel. Eleganță, rafinament, jurnaliștii fac cunoștință. Intrăm în lumea Rolls. Câte un reprezentant al companiei la fiecare 3-4 jurnaliști. Designeri, directori de producție, responsabili de comunicare cu revistele de lifestyle din toată lumea…
Vin prezentările, conversațiile, întrebările. Apoi să vedem în sfârșit mașinile. Pe gazonul de la etajul 5, ca pe un balcon imens sub care se întinde Monaco, două din modelele noi așteaptă să fie descoperite. Set-up-ul este trăsnet. Mai târziu, de la opt etaje mai sus, cele două mașini de pe gazon par niște jucării sclipitoare într-o ilustrată a Monacoului, cu terenurile de tenis ale turneului binecunoscut la picioare.
După călătoria cu două Rolls, deja ne putem exprima opinii asupra noilor propuneri.
O linie orizontală unește acum în frontul mașinii partea de sus a farurilor cu partea de sus a grilei radiatorului. De fapt, această grilă impunătoare, ca niște colți de elefant sau ca plugul cu care își face loc o locomotivă prin zăpada de un metru iarna când vine să scoată din nămeți un tren blocat, este probabil celălalt puternic element distinctiv pentru Rolls. Scut dedesubt și Spirit al Extazului, mica statuetă, deasupra. Protecție și grație. Esența vieții. Bărbat și femeie.
Farurile au și ele acum o constelație pentru care, ni se spune, se lucrează sute de ore. Roțile vin cu o inovație absolută. Capacele pline complet pare că stau pe loc în mișcare. Anvelopele? Continental. Hopa? De verificat…Dacă sunt făcute la Timișoara?
Mici schimbări subtile în interior. Covorașele groase de 10 cm te invită parcă să te descalți. O parte din canapelele din spate – pentru că le-ai jigni să le numești banchete – sunt acum făcute din bambus.
La cină nu mai trebuie să mănânci. Te poți hrăni doar cu view-ul fantastic al Monaco-ului noaptea. Monaco, 28 degrés la l’ombre… 41 degrés au milieu de la nuit…
Morning, morning. No rush. Comanzi inspirat breakfast-ul în cameră, cât timp lași apa sărată a infinity pool de la etajul trei să te trezească… Imaginea este 150% peste orice alt view dintr-un hotel.
În lobby se formează echipele. Carnetul de conducere, semnezi de primire. În echipă cu un jurnalist polonez de la un site de specialitate, care testează 50 de mașini pe an.
Ne așteaptă Maverick, hoinarul. Parcă nici nu ai apucat să ieși din sala din cinema cu ultima lansare a lui Tom Cruise. Iată, ceva nou. Pe partea din față a mașinii, pe capotă, două dungulițe în diagonală de jumătate de centimetru, de culoare roz spre roșu/violet, schimbă subtil toată prezența mașinii. This colour is from a flower, peony…Peony? Verifici rapid net-ul… Păi e bujorul, știți că urmează să fie declarată floare națională în România?:)
Ce are Rolls-ul extraordinar? Faptul că și-a păstrat personalitatea peste decenii, este de părere jurnalistul polonez.
Ok. Gourdon, în inima muntelui. Bicicliștii francezi opriți la bistroul de munte de la răscruce. Brânza și cârnații așteaptă pe o masă. Pălării de soare. Urcăm pe jos și mai sus. O terasă cu view măreț spre vale, spre mare. Pe terasa muntelui, alt model de Rolls. Cu umbrelă în ușă. Masă de picnic în portbagaj. Scaun portabil. Fotografii.
Coborâm. Prima porțiune, munte, dificil de condus…Polonezul rămâne la volan. Cu o oră înainte de Nisa, schimbăm. Prima impresie? Parcă ai urcat pe locomotivă. Știm cum este, prin natura întâmplărilor personale.
Ne facem loc ușor în trafic. Pe parbriz se derulează traseul din GPS. Rolls -ul pleacă dur de pe loc, dintr-a doua. Așa e făcută. Cu mașină neautomată acasă, uiți cum să așezi picioarele. Mergi. Se desfac străzile în față. Ai puncte intermediare de atins, ca să ții drumul exact.
Ți se face loc pe șosea. Polonezul se uită un pic condescendent. Strângi din dinți. Nisa. Restaurantul Le Plongeoir. Echipa de driveri te așteaptă. Te încăpățânezi să parchezi lateral cu spatele și reușești.
Meriți o bere și priveliștea Mediteranei din restaurantul avansat 50 m în mare. Avem și la Constanța, On Plonge, primul restaurant de pește din port, unde mânca Dem Rădulescu picioare de broaște în anii ‘90, îi spun patronului. Restaurant de doar șapte ani vechime, e lângă clubul nautic din Nisa, unde într-un mic golf vin localnicii să se răcorească și să se întindă la soare.
Spui: ar merge o baie. Mergeți voi la hotel și rezolvăm cu un taxi. Nuu, ți se răspunde. Și așteaptă șoferul și Rolls-ul baia de după amiază. Parcă te întorci în urmă cu 40 de ani, când corcodușele de pe marginea drumului îți astâmpărau setea după scăldatul în râul Bârlad din lungile după-amieze din vacanța de vară.
Înapoi la hotel și înapoi la Nisa. Numai englezii puteau să facă un asemenea program la minut. Conversație, exuberanță. Șapte Rolls Royce cu membrii echipei de șoferi, de data aceasta în sacouri albastre, așteaptă la ieșirea din restaurantul vedetelor franceze, La Petite Maison. Bodygardul remarcă pantofii de vară Musette fără șireturi, cu un model românesc. Monte Carlo style…, spune. Bravo, Cristina:)
Și, ca să nu se termine niciodată, a doua zi ai 40 de minute în pivnița de sub cazinoul Monte Carlo. Colega din Azerbaidjan coboară la Bottega pentru o geantă, un sommelier te așteaptă și cobori cu liftul în cea mai secretă cramă de pe Coasta de Azur. Victoria, Thank you 🙂
Zeci de mii de sticle de vin, păstrate de zeci și sute de ani. Bordeaux 60%, Burgundia și Alsacia restul. Aici a sărbătorit marele jucător la casino Winston Churchill în 1947, împreună cu Principele de Monaco, sfârșitul războiului cu o sticlă de coniac veche din 1805, de pe vremea lui Napoleon, pe care scrie de fapt Champagne… Nu poți să guști, dar poți să faci o fotografie…
Atenție, Macron și Biden. Găsiți-vă momentul și omul și pregătiți-vă odată să sărbătoriți și sfârșitul acestui război. Vă așteaptă coniacul lui Napoleon și Rolls-ul să vă aducă și să aducă de la Monte Carlo.
Coasta de Azur a devenit, se spune, renumită după ce aristocrația britanică a început să petreacă friguroasele ierni de pe insulă în sudul Franței. Iar Rolls Royce era mașina favorită pentru lungul drum de la ceață la soare.
The Morning Post, ediția de vineri, 11 mai, 1906, scrie pe coloana a cincea: „On Motoring. The Hon. Charles S. Rolls and Mr. Percy Northey arrived at Monte Carlo on Monday night, having driven from London, the former on the 20 horse-power Rolls-Royce car (…).“
Document atașat
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
