Granada, intre Orient si Occident

Iar Granada e o fortareata greu incercata, daca e sa ne luam dupa Federico Garc?a Lorca, poet originar din Granada, care spune ca rodia e tare in exterior, dar in interior contine “sangele pamantului ranit”. Granada are, intr-adevar, o istorie zbuciumata, fiind ultimul bastion arab redat crestinatatii de “Regii Catolici”, in 1492.
Dar tot raul spre bine, caci in prezent palatul regal Alhambra, punctul principal de atractie al Granadei, se remarca printr-o imbinare fericita a culturii maure cu cea crestina. Totusi, intre cele doua culturi nu a curs lapte si miere. Dupa ce dinastia Nasrid a cladit palate timp de doua secole si jumatate, cuceritorii spanioli le-au luat in primire in 1492, si, de-a lungul secolelor ce au urmat, au incercat sa le distruga sau macar sa le modifice partial.
Asa a procedat si regele Carol al V-lea, care a demolat o parte din constructii pentru a face loc in interiorul fortaretei unui palat in stil renascentist. Napoleon, la randul sau, a incercat in 1812 sa arunce in aer intregul ansamblu, dar unul din soldatii sai, care isi dorea, in secret, ca planul imparatului sa esueze, a dezamorsat materialul explozibil.
Si iata ca Alhambra a supravietuit si atrage zilnic de pe platoul de la poalele muntilor Sierra Nevada, despartit prin raul Darro de vechiul cartier arab al Granadei, Albaic?n, miile de vizitatori. Pentru un impact vizual maxim, fortareata trebuie vazuta mai intai din zona deluroasa a panoramei Mirador de San Nicol?s. Chiar de la distanta, Alhambra iti taie respiratia. Prin amplasarea sa la inaltime, in mijlocul unei zone impadurite, te cheama spre ea, dar iti si impune respect.
Complexul Alhambra e alcatuit din trei “corpuri” principale: Palatul Regal propriu-zis, fortareata Alcazaba si gradinile Generalife.
Arabescuri, filigran, decoratiuni sub forma de stalactite, acestea sunt elementele ce definesc stilul Alhambrei. Incaperile sunt deschise, dand inspre gradini cu bazine si fantani arteziene, marginite de straturi de flori si palmieri. Iar arcadele perfect rotunde dau nota specifica a arhitecturii arabe.
Dar Alhambra merita mai mult decat o descriere pe scurt, pentru ca asa cum muzica arabeasca nu il poate capta pe neinitiat in cadrul unui concert scurt, nici pentru vizitarea unui palat maur nu trebuie sa iti rezervi doar una – doua ore, cum procedeaza turistii, de obicei, cand fac, grabiti, turul obiectivelor din vreuna dintre capitalele europene. Stilul de viata maur ii permitea locuitorului unui palat sa se bucure de maretia inconjuratoare stand intins pe perne de matase, savurand tutunul fin din narghilea si aroma apei de trandafir, alintat de susurul izvoarelor, meditand la trecerea timpului si faima marilor sultani, clatindu-si privirea cu motivele florale daltuite in piatra. Acordati-va ragazul necesar pentru aceasta capodopera a arhitecturii maure care este Alhambra, fie ca veti admira ornamentele fatadei celebrului Serrallo sau ca va veti afla in curtea interioara, in Patio de los Arrayanes, in Curtea cu mirt, sau in Sala de la Barca (Salonul corabie), in Peinador de la Reina (Salonul de coafura al reginei) sau in Habitaciones del Emperador, in incaperile imparatului. Luxul domneste pretutindeni, intr-o bogatie coloristica si ornamentala nemaiintalnita. Arabescurile incrustate in piatra se regasesc si in modelele din covoare, perdele, tesaturi, imbinand, astfel, arta mesterilor pietrari, tamplari, mozaicari, guivaergii. Dar parca toate aceste frumuseti create de mana omului sunt intrecute de farmecul naturii, pus in valoare de artistii gradinari in imediata apropiere a Palatului, in “Gradina lui Alarif”, celebrul “Generalife” , un fel de “Sch?nbrun” al regilor mauri. O poteca marginita de chiparosi falnici il duce pe vizitator spre acest paradis al florilor si oglinzilor de apa. Tufe de trandafiri de toate culorile, crini rosii si albastri, oleandri cu flori albe si rosii sunt umbriti de coroanele bogate ale unor tei multiseculari. Odinioara Generalife s-a aflat in proprietatea privata a Marchizului de Campotjar. In acele vremuri oaspetii, mai putini la numar, fireste, decat vizitatorii de astazi, erau invitati sa se bucure de minunatiile naturii mai mult noaptea, la lumina lunii. Nu era nevoie de sageti indicatoare si de toate tablitele care te invita, astazi, sa respecti monumentele protejate. Nu era nevoie de paznici, intrarea era gratuita, si nu existau ghizi care sa mane grabiti vizitatorii inspre iesire, spre a face loc altora, ca in prezent.
Dupa ce iesi din palat, o plimbare prin labirintul de stradute ale vechiului cartier arab, Albaic?n, e o experienta senzoriala deosebita. Auzi susurul fantanilor, protejate prin ziduri de privirile trecatorilor, inspiri mireasma grea a florilor din geam, purtata mai departe de adierile de vant, iar din cand in cand ciulesti urechile la acorduri de flamenco ce rasuna din cate-o casa. Iar daca obosesti tot plimbandu-te, poti poposi intr-una din ceainariile cu iz arab, asa-numitele “tet?ria”. Acestea nu sunt locuri in care sa poti motai alene, sorbind pe indelete o infuzie “light”, dupa obiceiul britanic de degustare a ceaiului. Ele sunt adevarate oaze de placere, locuri in care poti savura ceaiuri aromatice de ierburi, asezat turceste pe perne viu colorate, sau te poti afunda in canapele catifelate, totul intr-o atmosfera ce imbina boemia cu opulenta. Exista cateva in partea de jos a cartierului Albaic?n, la care se poate ajunge usor pe jos, daca traversezi strada principala, Gran V?a de Col?n, dinspre Catedrala, inspre Albaic?n si Alhambra. Odata ajuns pe strada Calderer?a Nueva, poti porni in explorarea ceainariilor.
Cei in cautare de suveniruri cu parfum oriental vor gasi preturi mai bune pe stradutele ce dau in Plaza Bib-Rambla, decat, in Albaic?n, cu conditia sa stii sa te tocmesti pentru lampa marocana colorata sau pentru costumul traditional african dorit. Daca preferati o incursiune lipsita de stres in magazine, faceti o vizita in Hecho a Mano, magazinul artizanal cu preturi fixe de pe strada Santa Escol?stica, sau in alte magazine similare de obiecte de arta si imbracaminte, de pe aceeasi strada, din care vei iesi linistit, cu gandul ca, daca ai platit vreun pret prea mare, nu a fost din cauza ca nu esti un bun negociator.
Si, in final, un popas culinar, ce nu trebuie ratat: asa-numitele tapas (gustarile servite la orice bautura alcoolica comandata) sunt o traditie in intreaga Spanie. Daca iesi in oras cu prietenii, se cheama ca iesi la tapas si ca va fi o seara/noapte lunga, din bar in bar. Iar tapas sunt un bun pretext pentru a-ti comanda ceva de baut, pentru ca astfel nu bei pe stomacul gol. Granada este printre ultimele locuri din Spania in care tapas mai sunt oferite gratis. In general, o bere cu tapa inclusa costa aproximativ 2 euro. Tapas pot varia de la cateva alune sau masline, pana la felii de paine cu sunca sau cascaval sau chiar preparate mai elaborate, precum mini-portii de friptura de vita in sos picant. Uneori iti poti alege gustarea dorita sau ele pot diferi de la o runda de bauturi la alta. Dar, oricum ar fi, sunt bine-venite, si, ca orice experienta din Granada, de neuitat.

Cultură /Turism