Goana dupa seriful cu bust
Trebuie sa recunosc ca cele mai placute seri intr-un club au fost cele in care nu programasem nici o iesire. Tocmai acest lucru a facut seara speciala, si de aceea am fugit intotdeauna de trecerea in agenda a orarului pentru timpul liber. Va sugerez acelasi lucru, ba chiar mai mult, sa incercati sa faceti exact ceea ce simtiti in momentul de respiro, cel in care renuntati la treburile de serviciu
Trebuie sa recunosc ca cele mai placute seri intr-un club au fost cele in care nu programasem nici o iesire. Tocmai acest lucru a facut seara speciala, si de aceea am fugit intotdeauna de trecerea in agenda a orarului pentru timpul liber. Va sugerez acelasi lucru, ba chiar mai mult, sa incercati sa faceti exact ceea ce simtiti in momentul de respiro, cel in care renuntati la treburile de serviciu. Ai chef de club, de bar, de o terasa in aer liber, suna cativa prieteni apropiati si organizati o intalnire ah-hoc in locul cutare. Astfel, este imposibil sa nu iasa o seara plina de surprize (placute). Uneori, la o asemenea iesire, imi trece prin cap acelasi gand: “Nici nu banuiam ca voi ajunge in locul asta. Si eu care credeam ca voi petrece seara in fata televizorului, ca si asa am avut o zi cumplita la serviciu”.
La fel s-a intamplat si in seara in care un telefon pe neasteptate m-a impins catre Coyote, un club din Calea Victoriei, una din strazile pline de localuri de tot felul, si asta pentru ca vadul este deosebit de bun. O fi din cauza sensului unic al strazii? Fiindca nu ai cum sa mai intorci masina, ci doar sa faci un mai mare ocol? Probabil…
Coyote, Coiotul mai pe romaneste, se ascunde in gangul Victoriei, la un subsol. Nu incercati sa intrati cu produse cumparate din alta parte, fiindca nu o sa reusiti niciodata. Cum seara de club a venit fara nici o programare, nu am apucat sa mananc nimic si am cumparat un sandvis pe care l-am devorat pe drum. La intrarea in local mai aveam doar o inghititura din snitel si am fost poftita de bodyguard sa-mi opresc pasii, sa termin ultima imbucatura si abia apoi m-a lasat sa intru.
M-a impresionat imensitatea localului. Mai rar cluburi atat de incapatoare. Dar si pozitionarea toaletei, tocmai la intrare, drept pentru care va sugerez ca in cazurile de “Stejar, extrema urgenta”, sa mergeti din timp.
Cum lumina nu a fost cea mai buna prietena a mea in acea seara, nu am observat mare lucru din decoratiunile localului. Stiu ca am stat pe bancute de lemn, nu prea confortabile, fiindca nu erau prevazute cu pernite. Singurul lucru care mi-a captat atentia a fost personalul.
Chelneritele erau imbracate in cowgirl, un soi de costumatie de serif in varianta feminina, si mi s-a parut ca au fost selectate la angajare de catre o persoana cu pasiune pentru numerele mari la sutien. Or fi avut ceva modele pe care le probau fetele la angajare, bustul fiind cel mai potrivit CV. Asta nu inseamna ca si clientele erau selectionate dupa acelasi criteriu.
Odata intrata in club, a inceput goana dupa unul dintre exemplarele de “serif cu bust” – cam greu sa le prinzi cand localul este plin. As fi dat orice sa “parcheze” langa mine pentru o “amenda” ceva, sa ma oblige sa consum nu stiu ce, dar nu am avut intotdeauna succes sa incalc vreo regula, poate domnii au mai mult succes ca mine. Totusi, seara a fost deosebita, muzica chiar pe gustul meu, unde mai pui ca nu era nimic aranjat dinainte…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
