Globalismul ideilor. Sau fratiile pe internet

Mai intai s-a lansat ideea. A urmat domeniul (punct com, net sau chiar ro). Si dupa ce site-urile si-au castigat “respectul” in lumea virtuala s-au extins in genul corporatiilor. Cu “filiale” prin tara si prin strainatate. Si n-a mai fost decat un pas pana la “fratiile” pe internet.
Toata lumea stie ca pe internet gasesti orice. Cu un cuvant-cheie se deschid pagini din tratate de marketig, citate si carti celebre sau, la nevoie, chiar si tutoriale pentru inventarea unui virus imbatabil. Daca pe site-urile “serioase” sunt postate informatii riguros verificate, continutul unora este scris “din auzite”. Asa se intampla si in cazul overheardinbucharest.ro, un site care si-a propus sa colecteze franturi de discutii “interceptate” pe strada, in cafenea sau la serviciu.
Site-ul este gandit ca o arhiva amuzanta unde sunt postate numai discutii auzite (in treacat) si conversatii la care s-a tras cu urechea. Si daca navighezi printre rubrici gasesti tot felul de “filosofii” cum ar fi cea expusa de doi domni la Universitate: (primul) “Buna dimineata! Ce faceti?” (celalalt) “Nimic… si asta imi ocupa tot timpul”.
Ideea proiectului a venit navigand pe internet atunci cand Andreea Retea si Flavia Zablau au descoperit “fratele mai mare” al site-ului romanesc – overheardinnewyork.com. “Ne-am gandit ca ar fi interesant sa aplicam ideea si in Bucuresti. Am dorit sa putem surprinde conversatii care de obicei ne fac sa suradem discret in metrou, autobuz sau poate in parc. Nu sunt bancuri, nu sunt personaje inventate, sunt bucati din conversatii reale”, povesteste Zablau, cofondatoarea site-ului.
Cu acordul variantei newyorkeze, site-ul in varianta bucuresteana s-a lansat in luna aprilie a anului trecut si de atunci comunitatea “overheard-istilor” s-a extins la nivel national. Au aparut alte “filiale locale” (pentru Timisoara sau Cluj, de exemplu) care au acum un site-umbrela sub numele www.overheardin.ro.
S-ar putea spune ca exista o adevarata comunitate a celor preocupati de intregistrarea franturilor de conversatie. Vizitatorii site-ului posteaza frecvent “noutatile” din domeniu, inregistrate pe categorii.
“Site-ul este infratit, daca putem spune asa, cu toate celelalte site-uri care merg pe aceeasi idee (Chicago, Denver, Dublin etc.). Cu unele dintre ele chiar am facut schimb de link-uri”, adauga ea. “Acum, dupa ce am lansat site-ul si reteaua nationala ne-am gandit sa inregistram marca. Au mai ramas cativa pasi de facut pentru acest demers.”
Si site-ul nowandthen.ro – “fotoblog de antiteza” – isi propune sa devina la randul sau un brand. Mihai Iovanov a fost omul din spatele proiectului – un site de antiteza vizuala, asa cum o spune si numele, intre acum si atunci. Fotografii din Bucurestiul interbelic isi gasesc pe site surorile de peste ani. Realizate (pe cat posibil din acelasi unghi) acestea sunt insotite de cateva detalii despre locatie si istoricul acesteia. Ideea unui site despre Bucuresti a fost punctul de pornire, insa “Now and Then s-a nascut in momentul in care mi-au picat ochii pe un site asemanator (www.newyorkchanging.com), site ce trateaza opera unui fotograf american – Douglas Levere”, spune Iovanov. Site-ul romanesc lansat in luna iunie a anului trecut se doreste a fi (in viziunea initiatorului) mai degraba “o lectie gratuita de istorie combinata cu un studiu fotografic”, la care se adauga intrebarea “Oare cum era inainte prin locurile astea?”.
Site-ul nowandthen.ro nu se ocupa doar de capitala, avand si sectiuni dedicate Iasiului, Galatiului sau Ploiestiului. Mai are si cateva rude peste granita, asa cum sunt Chicago Then & Now, Newyorkchanging, Sidney Then & Now sau Warsaw Stuff. “Site-uri de acelasi gen sunt prea putine ca sa vorbim de o infratire propriu-zisa”, spune Mihai Iovanov. In schimb se lucreaza la o versiune in limba engleza si la schimburile de linkuri. “Conceptul nu este cumparat, singura idee “imprumutata” fiind cea de alaturare a fotografiilor vechi si noi”, precizeaza initiatorul antitezei vizuale.
Daca variantele straine ale site-urilor overheardinbucharest si nowandthen s-au gandit si la aspecte care sa aduca profit (cum ar fi antologii tiparite ale versiunii online), “editiile” romanesti se inscriu mai degraba in categoria proiectelor culturale. Cel putin deocamdata.
Nu se poate spune acelasi lucru insa despre o alta idee care a bulversat spatiul web, adica publicitatea prin pixeli vanduti pe internet. BBC News, The Times, The Sun au dedicat articole intregi unei idei puse in practica de un tanar de 21 de ani. Alex Tew din Cricklade (Marea Britanie) si-a propus sa devina milionar in dolari vanzand pixelii de pe o pagina de internet. Cu o investitie minima (pretul domeniului web si al gazduirii) a aparut milliondollarhomepage.com. Site-ul este impartit in 10 mii de casute (virtuale), fiecare continand cate 100 de pixeli. Un pixel de reclama costa un dolar. Calculul e simplu, iar milionul englezului este aproape plin. La fel ca si deja ultracunoscuta pagina de internet.
Companiile s-au grabit sa-si cumpere spatiu publicitar masurat in pixeli. Astfel ca pe pagina “milionara” se gasesc logo-urile (mai mari sau mai mici) ale mai multor companii – de la catering pana la software sau times.co.uk.
Ideea lui Tew n-a ramas, desigur, fara ecou in Romania. Doi tineri din Vaslui (Mihaela Picioroaga si Adrian Zarnescu) au preluat ideea gandindu-se ca noul tip de publicitate ar trebui promovat si la noi. Pagina lor web are momentan doar cativa pixeli cumparati, insa nu se fereste sa poarte numele paginadeunmiliondelei.ro.

Stil de viață /TENDINTE