Geniul neinteles al fondurilor mutuale

Ken Heebner de la Capital Growth Management este un fel de manager-minune in domeniul fondurilor mutuale. De ce este nevoie pentru a fi un geniu al investitiilor? Pentru inceput, de stropul acela de nebunie care te indeamna sa mergi contra curentului – o calitate de care Heebner de la CGM se bucura din plin. Aceasta independenta l-a ajutat sa devina unul dintre cei mai importanti si mai originali investitori ai acestor timpuri. Intr-o era in care managerii par mai degraba preocupati de indexuri decat de glorie, lui Heebner nu-i este teama sa isi urmeze instinctele. Astazi manageriaza 6,6 miliarde de dolari (4 fonduri mutuale CGM).
Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Heebner devine tot mai bun in ceea ce face odata cu inaintarea in varsta. Ultimii 6 ani au fost, pentru el, cei mai gloriosi. Numai anul trecut a obtinut un randament de 87% cu investitii in actiuni ale producatorilor de otel, de tractoare sau de benzina.
“Ken este foarte bun la formarre unei imagini de ansamblu”, spune prietenul sau Chuck Clough, fostul sef al departamentului de strategii de investitie de la Merrill Lynch. “Se documenteaza foarte bine, dupa care isi urmeaza instinctele.”
“Am facut cei mai multi bani atunci cand numai cativa erau de acord cu strategia mea. Performantele mele se bazeaza pe gasirea acelei solutii care contrariaza pe toata lumea, dar care este rodul unui volum imens de cercetare. Cum a fost investitia din 2004 in petrol, cand toti credeau ca barilul va creste inapoi la 25 de dolari. Mi-ar placea sa gasesc astfel de oportunitati in fiecare an”, explica Heebner.
Se spune ca in meseria aceasta nu este indicat sa-ti iei vacante sau weekenduri libere daca vrei sa ramai in top. Dar pentru Heebner viata la birou nu este o corvoada, asa ca nici macar nu simte nevoia sa plece in concediu. “Ultima saptamana plina pe care mi-am rezervat-o pentru mine a fost in 1980. Desi uneori imi iau liber vinerea pentru ca plec sa fac sailing. In rest, nu este nevoie. Bursa de valori ma relaxeaza.” Motiv pentru care nici nu planuieste sa se retraga prea curand, cu toate ca are deja venerabila varsta de 67 de ani.
Jon Birger, senior editor la revista Fortune, l-a comparat pe Heebner cu faimosul jucator american de baseball “Barry Bonds, dar fara steroizi. Sau un star rock – Bono. Iar Bono ar trebui sa se simta flatat”.
Cheia longevitatii sale in domeniu pare sa vina din placerea cu care munceste. “Pentru el nu e business, e placere”, spune fratele sau, Jeffrey (70 de ani). Jeff sustine ca Heebner este “casatorit cu munca sa” si ca a fost foarte surprins cand acesta s-a insurat la 60 de ani cu Renie (manager de fonduri la o companie din Boston). Jeff merge mai departe de atat si spune ca uneori, “linia dintre placere si obsesie devine insesizabila. Heebner nu-si ia vacante, spune ca nu se va retrage niciodata si, in afara de sailing si politica, nu mai are niciun hobby extra-job”. Chiar si diminetile sale – plimbari de la casa din Beacon Hill la biroul financiar din Boston – sunt ocupate cu bursa si noi strategii. Obiceiul lui Heebner de se gandi obsesiv la afacerea sa este completat si de un temperament vulcanic care insa, s-a mai calmat odata cu inaintarea in varsta. Cu toate acestea, “nu-l veti vedea niciodata mai agitat decat in vinerea de dinaintea unui week-end liber. Este nervos pentru ca timp de doua zile nu va face niciun fel de tranzactie”, povesteste un angajat si prieten al managerului. Nu mai conteaza nici faptul ca merge sa faca sailing, pasiunea sa.
Jeff spune ca l-a rugat in mod repetat pe fratele sau sa renunte la vasul sau vechi Numaga (din 1987) in favoarea unuia mai nou si mai performant – “imi fac griji ca s-ar putea sa se inece la un moment dat”. La fel cum se intampla si cu biroul lui Heebner de la etajul 45 al sediului din Boston. “Vederea spre port face pe putin
1 milion de dolari. In zilele senine se poate vedea si Cape Cod. Dar interiorul arata jalnic. Mai multe trofee si diplome inramate stau pe jos pline de praf, o fotografie cu Acadia National Park din Maine zace pe birou decolorata de soare, iar ceasul de perete – un Kieninger superb – nu functioneaza”, spune Jeff.
Aproape la fel de “prafuita” este si imaginea lui Heebner. Clasic in cel mai traditional sens al cuvantului, managerul alege numai costume inchise la culoare, asortate cu camasi in tonuri deschise si neaparat cravate in diferite nuante de rosu. Rareori poate fi vazut imbracat altfel. Singurele variatii sunt la nivelul imprimeurilor de pe cravata sau al dungilor fine in cazul costumelor.

Stil de viață /Stil