Cultură /TENDINTE
Generatia foto-managerilor
Numarul fotografilor amatori e de cinci ori mai mare fata de acum cativa ani, daca ne luam dupa vanzarile de aparate foto (aproape) profesionale. Iar afacerile nu fac exceptie. Sunt din ce in ce mai multi fotografi in business, manageri mereu in cautarea celui mai bun cadru sau a unui obiectiv mai performant
Numarul fotografilor amatori e de cinci ori mai mare fata de acum cativa ani, daca ne luam dupa vanzarile de aparate foto (aproape) profesionale. Iar afacerile nu fac exceptie. Sunt din ce in ce mai multi fotografi in business, manageri mereu in cautarea celui mai bun cadru sau a unui obiectiv mai performant. Atentie, la viitoarea intalnire cu un om de afaceri s-ar putea sa va priveasca un ochi format…
Ionut Tarcea, consultant Ascendis si partener la firma deHartie (un business de hobby care face un fel de origami-marketing), are un blog de fotografie cu aproximativ 200 de poze, “mai mult pentru prieteni”. Una dintre fotografiile care ii plac mult e un joc al cercurilor surprins la Musee d’Orsay, la Paris. Pentru acest cadru, Tarcea a stat intre 30 si 40 minute ca sa se elibereze locul de turisti. “Au fost cateva secunde libere cand am tras cateva cadre si asta a fost. Am avut norocul sa o incadrez bine”.
Altadata, in Vama, a rugat niste pescari lipoveni sa il ia in barca, in expeditia lor dinainte de rasarit si e mandru si de galeria facuta atunci. “M-am simtit foarte bine si am reusit cateva cadre, desi stateam in barca destul de prost, nu ma puteam misca…”
Fotografia presupune intuitie, dar si tehnica. Tarcea, care a fost si marketing manager la RDS/RCS, a invatat singur fotografie, apoi a urmat si un curs de fotojurnalism catre care recunoaste ca are inclinatie, iar de curand a fost in Sri Lanka special pentru a fotografia si a adunat peste 1.000 de cadre.
“De fapt, pasiunea am descoperit-o pe parcurs, in timp ce avansam si cu tehnica. Prima oara am avut un Olympus rudimentar, apoi un Canon IS-S1, cu image stabilizer si posibilitatea de a seta manual aparatul.”
Apoi a decis in sfarsit ca e vorba de o pasiune si a investit in ceva mai performant, un Canon 10 D second-hand, cu care si-a facut ucenicia. Lucrurile au devenit serioase cand a inceput sa-si puna fotografiile pe un site, galeriafoto.com, unde a primit feedback si sfaturi de la altii. “Acolo iti poti forma un stil si oamenii au cele mai bune intentii, te ajuta sa-ti imbunatatesti stilul, te invata si tehnica.” Ultimul obiectiv pe care l-a luat a costat 700 de dolari. “Acum am investit chiar in niste obiective profesioniste si am decis ca o data la 6 luni sa imi iau cate ceva.” Ar investi si intr-un aparat cu film, cu conditia sa aiba propriul laborator de moda veche unde sa developeze, “adica daca te intorci la radacini sa te intorci 100%”.
Fotografii reusite? “Cred ca un fotograf face maxim 1-2 pe an, in rest sunt incercari. Pentru mine o fotografie reusita are o mica doza de noutate, ceva special, fie un element surpriza, fie o expresie bine prinsa, fie lumina cade intr-un anume fel si iti da o stare anume, de confort, de energie…”.
Bunicul l-a invatat fotografie pe Alessandro Amato, director general al Sodo Migliori Romania si actionar la Chronotime. Mai exact, dupa ce a stricat un Rolleiflex cu doua obiective, acesta a fost nevoit sa il invete cum sa il foloseasca corect. “N-am inteles prea mult atunci, dar imi placea povestea si am inceput sa manevrez aparatul. Mai tarziu mi-am cumparat un Nikon si cu acela am inceput”, povesteste Amato.
“Acum sunt mare fan, urmaresc tot timpul toate noutatile. Folosesc un Nikon D3, cel mai performant care exista la aceasta firma si am aproape toata gama de obiective pe care le produce.”
Ca fotograf a avut cateva intalniri inedite: de pilda, un MIG 29 pe o sosea. “Am vazut deodata doua gauri negre in fata: un avion de vanatoare era remorcat ca o masina, pe roti.” Sau, la inceputul anilor ’90, intalnirea cu un Trabant incarcat cu 5 persoane, un frigider si cosciug…
Dar cadrele nu se ofera intotdeauna pe tava. “Incerc tot timpul sa privesc dintr-un unghi diferit.
Aparatul are importanta lui, dar e relativ, fotograful face diferenta. Si conditiile de lumina incerc sa fie mai deosebite. De pilda, mai modific timpul de expunere”, spune managerul.
Amato face in medie 1.500 de poze pe an, cate 400-500 in fiecare loc nou. “Seara ma uit la ce am facut si le sterg pe cele de care nu sunt multumit. Nu mai fac pe film, dar imi pare rau, ca e un gust diferit. Ca diferenta dintre un ceas mecanic si unul cu cuart”. Si Gabriel Maranca, sales manager al Motorola mobile devices business pentru Romania si Moldova, e mereu in cautare de unghiuri bune.
Intai a primit o revista, Photo Marketing Association, apoi o camera cadou si apoi si-a cumparat un Minolta Dynax 5. Nu se considera un cunoscator, a invatat din mers, dar a participat si la un workshop de fotografie.
Acum lucreaza cu un DSLR Sony a100 pentru fotografii de calitate, cand timpul ii permite, iar pentru instantanee, are camera telefonului mobil, Motozine, un Motorola realizat in colaborare cu Kodak, care are camera de 5MP, blitz si autofocus. “Am multe albume digitale pe Flickr, Kodak Gallery si Facebook, la care au acces toti prietenii. In plus, in timpul calatoriilor, daca remarc diferite idei de promovare, le imortalizez si le trimit colegilor.”
Jobul lui Cristian “Kit” Paul, partener fondator al companiei Brandient, cu experienta de designer si art director in pietele din Romania si Singapore, specializat in designul identitatii de brand, presupune angajarea unor fotografi in multe proiecte. Si, desi e pasionat el insusi, se fereste sa se transforme intr-un fotograf la serviciu. Face fotografie de cand se stie, dar nu se pretinde un fotograf educat, desi a studiat domeniul la facultate.
“Cred ca aveam vreo zece ani cand un prieten al familiei mi-a pus in mana o camera Seagull, un rangefinder chinezesc pe 35 de milimetri, pe care am privit-o ca pe-o minune a tehnologiei. Am developat primele filme si tin minte intunericul rosiatic al laboratorului, mirosul substantelor si uimirea la aparitia imaginilor pe hartie. Apoi parintii mi-au cumparat o camera ruseasca Smena 8M cu care faceam poze prietenilor.”
Mai tarziu, student la design in Cluj fiind, a intalnit studenti foarte talentati, care i-au dat primele criterii in aprecierea fotografiei.
Acum s-a intors la fotografia pe film si se declara indragostit de camera Leica M7 pe care o foloseste si mai ales de obiectivul Leica Noctilux-M 50 mm f/1, “care chiar face ca actul de a fotografia sa redevina sinonim cu a picta cu lumina”.
Datorita camerei a regasit respectul fata de fiecare cadru pe care fotografia digitala si camerele superautomatizate il submineaza (imaginea devine arta de unica folosinta, fast food). Si pentru ca Bucurestiul nu se lasa fotografiat (a fost urmarit pe strazi de proprietarii unei case pe care o pozase, care voiau sa stie scopul sau precis), prefera sa fotografieze in Cluj si alte locuri din tara, dar mai ales in afara granitelor ei: Berlin, Copenhaga, Edinburg si mai ales Asia. Nicio pasiune nu e lipsita de riscuri…
Cultură /TENDINTE
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
