Gandurile sunt supraevaluate

“Ce n-as da sa-ti cunosc gandurile” – o expresie in aparenta romantica, promovata in nu stiu cate romane si poeme, dar care este de fapt echivalentul verbal al unui picamer, manuit cu indemanare de catre femei. Daca as avea un milion pentru fiecare data cand mi-am intrebat jumatatea “La ce te gandesti in momentul asta?”, as fi acum rentiera si nu ar mai fi nevoie sa ascult disertatiile sefului despre munca.

De la o vreme, insa, nu prea mai intreb pe nimeni la ce se gandeste. Motivul e foarte simplu – stiu deja ce le trece prin cap. Cu mai mici sau mai mari variatiuni, gandurile fiecaruia se invart in jurul unei teme sau, mai bine zis, obsesii.

De pilda, in fiecare dimineata cand ma asez in dreapta soferului maniac (nu inainte de a face o rugaciune) si ii privesc profitul inscrutabil, stiu ca, departe de a cugeta la probleme de o gravitate si seriozitate extrema (dupa cum ar indica fata incruntata), el gandeste ceva de genul: “Ce masina frumoasa am. Trebuie neaparat sa trec diseara pe la spalatorie, chiar daca am fost si aseara. Poate de-acum incolo o sa-mi fac timp sa o spal chiar de doua ori pe zi. Si ce BEEP sunt soferii astia. Uite-l si pe BEEP ala cum se baga. Lasa ca ii arat eu. O sa-i tai calea si o sa-i provoc un atac de cord. Asa-i trebuie daca ma provoaca. Si ala ce merge pe ultima banda daca de-abia se taraste? Ia sa-l depasesc eu prin dreapta. Asa … Oare de ce urla nevasta-mea? Adica de ce urla mai tare decat de obicei? A, nu m-am asigurat la depasire si era cat pe ce sa ne calce un TIR. E, nu-i nimic, e buna adrenalina. Vad ca soferul TIR-ului scoate o bata din cabina. Mda, bine ca e verde si pot sa plec mai departe… Ce bine ar fi daca n-ar mai exista pietoni… Si nici alte masini in trafic… In orice caz, trebuie sa ma duc neaparat sa spal masina diseara. Vad ca nevasta-mea nu mai e in masina – o fi coborat la un moment dat. Sau s-o fi aruncat… Lasa ca o gasesc eu. Dar dupa ce spal masina…”

Cat despre seful, gandurile lui sunt la fel de simplu de descifrat: “Cum sa-i fac pe astia sa munceasca mai mult? Imi trebuie o redactie intreaga de oameni care nu au niciun fel de viata personala ca sa poata sta aici 16 ore pe zi. Stiu – o sa le spun ca, de fapt, munca e un tabiet si ca a veni la serviciu la 9 dimineata si a pleca a doua zi este de fapt ceva foarte bun pentru organism – nu mai au cand sa-si faca probleme si sa-si creeze crize existentiale. Si in felul asta nu au nici cand sa-si cheltuie banii, deci fie o sa ajunga bogati repede, fie, si mai bine, nu mai trebuie sa-i platim daca tot nu mai pleaca niciodata. In cel mai rau caz trebuie sa le oferim cafea gratis. Mi-a spus o reportera ca m-a visat in chip de F?hrer. Oare as arata mai impunator daca mi-as lasa si eu mustata? I-ar motiva sa scrie mai mult? Oare ce-o mai fi pe Bursa? Iar a crescut Amonilul? Cam plictiseala azi pe aici – ia sa incep o discutie in contradictoriu cu redactorul-sef si sa urlam cam 30 de minute pe o tema de importanta capitala, precum ÃPrivatizarea: buna sau rea?Ã Nu stiu de ce e lumea impotriva tipetelor – sunt un mijloc foarte bun de defulare. Deci sa tipam – asa si trebuie sa fie o redactie”.

Dar cel mai mult imi plac gandurile prietenei mele L: “Ce bine arat azi! Ce frumoasa e viata! Ia sa-mi mai cumpar o geanta…”

Auto