Furculision, bulivar, monser

Dupa dezmatul de data trecuta, care mi-a adus o raceala zdravana de la atatea dansuri nebune, la care adaug si inegalabilul aer conditionat de la birou, mi-a fost cam teama sa mai explorez vegetatia din vreun club. Asa ca, inarmata cu zeci de pachete de servetele in geanta, am ales sa ma refugiez intr-un loc mai intim.
Avand in vedere ca tot vine francofonia peste noi zilele astea, am ales cafeneaua Mon Cher din bulevardul Decebal (zona recunoscuta pentru localurile sale cochete).
Primul lucru care mi-a atras atentia a fost faptul ca localul are rosu drept culoare predominanta. Rosu pe pereti (un tapet simplu), rosu la fotolii, rosu la meniu, chelneri cu tricouri rosii, unele decoratiuni interioare la fel de rosii. Cred ca localul ar fi trebuit sa se cheme, de fapt, Moulin Rouge, si nu Mon Cher.
M-am asezat frumos la o masa (de culoarea lemnului de data aceasta) si am silabisit bauturi fara alcool ca: Wild Cherry, Butterfly, Green Lotus, Green Apple, si cocteiluri alcoolice ca: American Dream, Orgasm, Whire Russian, Black Russian, Lime Daiquiri, Negroni, Pina Colada, Mai Tai, Tom Collins, Cuba Libre, Honolulu. Nu lipseau frapeurile ca Blue Frappe, Jamaican Frappe, Canadian Frappe, Brandy Frappe, Coconut Frappe, Amareto Frappe, France Frappe, Cuba Frappe sau personalizatul Frappe Mon Cher.
Din pricina medicamentelor, am fost nevoita sa aleg ceva mai lejer, care sa ma linisteasca, dar trebuie sa marturisesc ca multe dintre bauturile enumerate mai sus imi cam faceau cu ochiul.
Fiind vorba de o cafenea numita prieteneste Mon Cher, m-am asteptat la o atmosfera mai intima, asa ca intre prieteni. Dar credeti ca aici am avut parte de pace si liniste? Aiurea, muzica house ce anima localul te impingea iar la dans. Unde-o fi cafeneaua de alta-data, domnule? Sa-ti gadile nitel urechile cate o romanta si, fiindca esti inspirat, sa mai scrii cate o poezie?
Unde este intimitatea aceea dupa care mai tanjim cateodata? Ce s-a intamplat cu timpul, cu posibilitatea de a sedea ore intregi cu o cafea in fata, catand la forfota de afara si visand la zapezile de altadata? S-au dus si timpul, si initimitatea si viata personala.
Bine macar ca avem cluburi in care sa dansam pana uitam ca bunicii nostri, fara tehnologie si fara stiinta, aveau o calitate a vietii in multe privinte infinit mai buna.
Cred ca am imbatranit, monser, de ma vait atat… Dar saptamana ce vine cred ca are sa ma prinda mai la vale, jos la bulivar, unde am auzit ca s-a deschis un club nou. Si, daca scap de raceala, nu o sa-mi mai arda de romante si poezii.

Tehnologie /DJ culture