Francezul pacalit de vulpe

La sapte ani dupa primul Zorro, regizorul Martin Campbell (“Vertical Limit”) recidiveaza: “Legenda lui Zorro” cu aceiasi Antonio Banderas si Catherine Zeta-Jones in rolurile principale.

Primul lucru pe care il remarci la film este cat de bun acrobat s-a facut Zorro. Parca-l ghicesti ezitand inainte de a sari de pe un zid: “sa fac un salt inainte cu rasucire 720 de grade sau unul grupat cu un echer la mijloc?” Un lucru e sigur: oricare ar fi giumbuslucurile complicate pe care le face, Zorro ajunge/termina/scapa/trage si de aceasta data inaintea adversarilor sai, asa ca scenaristii nu-l puteau face sa para uman decat sub un singur aspect: dragostea, unde nu conteaza cat de bine iti tii echilibrul pe o barna in timp ce te lupti cu sapte inamici mustaciosi si cu dintii stricati.

Prin urmare, unele dintre cele mai amuzante momente ale filmului sunt exact dialogurile extrem de moderne dintre Elena-femeie emancipata (care intenteaza divort desi e catolica), innebunita de faptul ca sotul prefera costumul si masca negre decat asternuturile ei de un alb imaculat, si Alejandro-barbatul pasionat de treburile bine facute, mai ales daca acestea implica explozibili, bice sau multe, multe oase rupte (ale altora, desigur).

Chiar daca alert, colorat si suficient de amuzant ca sa merite banii, “Legenda lui Zorro” are de pierdut din cauza exagerarilor si a previzibilului. Avem parte de aceleasi cavalcade si acrobatii ca si in primul film, numai ca putul imaginatiei scenaristilor pare sa fi secat, acestia inspirandu-se din alte filme de aventuri de succes.

Prin urmare, avem de-a face cu glontul care nu-si atinge tinta pentru ca e impiedicat de un anumit obiect, trenul care accelereaza la maximum si nu poate fi oprit, calul care se misca numai atunci cand nu trebuie samd.

Dar, pe de alta parte, o avem si pe Catherine Zeta-Jones, la fel de vioaie si parca mai frumoasa decat in primul film, care nu se lasa cu nimic intrecuta de Antonio Banderas (cam obosit) cand vine vorba de hacuit oameni certati cu legea.

Hm, ma intreb daca nu cumva intr-un probabil deja planuit Zorro 3, producatorii n-au sa se concentreze doar pe personajul Elenei, lasandu-l pe Antonio Banderas sa-si indrepte energia spre activitati mai pasnice, cum ar fi a-i da voce motanului Puss in Boots din filmul cu acelasi nume, asteptat la sfarsitul lui 2008.

Dar poate cel mai rizibil aspect al filmului este personajul negativ. Elena si Alejandro trebuie sa lupte cu raul Armand (interpretat onorabil de Rufus Sewell), de trei ori “bad guy”.

Mai intai pentru ca este francez (si vorbeste cu accent), apoi pentru ca vrea sa arunce Washingtonul in aer cu nitroglicerina (ce sa-i faci, suntem de-abia in secolul XIX) si este conducatorul unui vechi ordin de cavaleri care vrea sa controleze lumea intreaga. Dar au Elena si Alejandro ac de cojocul lui…

stefan.dobroiu@zf.ro

Stil de viață