Fragil? Ba teapan!

Cand stii ca una dintre cele mai vii amintiri de cinefil este momentul in care ai sarit de pe scaun la o scena “fierbinte” din “Ziua Independentei” (cea in care extraterestul face tusti din farfuria zburatoare), e clar ca ai inima slaba si ca trebuie sa te gandesti de doua ori inainte de a te imbulzi la un film de groaza.
In aceasta privinta, “Fragile” (sau, mai pe romaneste si explicit, “Oase fragile”) al spaniolului Jaume Balaguero poate fi o solutie neasteptat de fericita: te sperie, dar nu te ingrozeste si nici nu te alearga prin sala de cinema cu galeti pline de sange. Ceea ce poate fi un minus pentru fanii horror-ului imbibat de diverse lichide… Ce se intampla in “Oase fragile”? Pai se rup niste oase. De copii. Avem un spital/orfelinat, Mercy Falls, in curs de evacuare. Avem niste pusti care de-abia asteapta sa plece de-acolo si o asistenta noua, Amy (Calista Flockhart, in primul rol principal de la “Ally McBeal” incoace).
Asistenta e un pic dependenta de tranchilizante si-i ghicesti un trecut nebulos pe care vrea sa-l uite daruindu-se trup si suflet ingrijirii copiilor. Acestia sunt ingroziti de o prezenta tacuta, din ce in ce mai activa, pe care o numesc “fata mecanica”. Nu dureaza mult sa intelegi ca si ea tine la copii si ca n-are de gand sa-i lase sa plece. Si daca pentru asta trebuie sa le rupa oasele, nicio problema…
In momentul in care auzi numele regizorului Jaume Balaguero, poti banui foarte usor cam cum arata filmul: bine, pentru ca omul e pasionat de efecte vizuale, iar “Oase fragile” a si castigat un trofeu Goya pentru efecte. Si mai stii si cum va evolua actiunea pentru ca nu s-a intamplat pana acum ca regizorul sa faca vreun film in care diversi copii napastuiti de soarta/fantome/prezente ciudate sa nu fie in centrul actiunii.
Ce i se poate reprosa regizorului la “Oase fragile”? Ritmul. In ciuda unei atmosfere bine intretinute, apasatoare, filmul se pierde de cateva ori in cadre prea lungi, taceri inutile, reactii nenaturale, artificii abracadabrante. In acelasi timp reuseste sa-ti creasca pulsul si sa te faca sa-ti doresti ca inimoasa Amy sa descopere mai repede de ce le e asa frica pustilor si ce se ascunde in ungherele intunecoase ale spitalului.
Pana la urma “Oase fragile” este un horror psihologic curat, care-si face temele corect si pana la capat si nu te lasa fara raspunsuri la intrebari. Bineinteles, regizorul reuseste sa pice putin in ridicol cu cateva cugetari privind lumea de dincolo si ocheadele pe care le aruncam intr-acolo in apropierea mortii.
Ceea ce mai condimenteaza putin povestea, pentru ca intuitia iti spune ca Amy va trebui sa lase mai mult decat cativa stropi de transpiratie in spital.
Dar intr-un film despre copii, normal ca si copiii sunt extrem de importanti. Pustoaica Maggie (Yasmin Murphy) face toti banii, ea fiind prima care-o vede/simte pe fata mecanica si care trage alarmist de maneca personalul spitalului.
Murphy se inscrie si ea in seria fetitelor cu ochii mari si tipat patrunzator (mai vezi Dakota Fanning sau Jodelle Ferland), accesorii esentiale pentru un horror cu nabadai, oricat de psihologic ar fi el…

Fragile/Oase fragile
R: Jaume Balaguero
D: Calista Flockhart, Yasmin Murphy, Richard Roxburgh, Elena Anaya, Jemma Jones, Colin McFarlane
Din 2 februarie

Stil de viață /FILM