Foie gras in Micul Paris - delicatesele si-au facut in sfarsit aparitia

Icre de Manciuria, foie gras, heringi in suc de portocale, ton invelit in pulbere de masline …, totul trebuie udat cu un vin scump, din podgoriile italienesti, frantuzesti sau, de ce nu, din cramele autohtone. Iar pentru o satisfactie completa, specialitatile de ciocolata, de la trufe, coaja de portocala sau de lamaie imbracata in ciocolata neagra pana la toate felurile de praline, fac deliciul cunoscatorilor.

Buticurile cu delicatese isi fac, in sfarsit, aparitia in peisajul destul de fad al magazinelor alimentare bucurestene. Gastronomia de lux are cativa reprezentanti care incearca sa initieze cumparatorii din Capitala in arta deliciilor culinare, in contextul in care puterea de cumparare a romanilor a crescut in ultima vreme.

Pentru gusturi sofisticate exista insa preturi pe masura, lucru care ingreuneaza intentia proprietarilor magazinelor de delicatese de a deveni o obisnuinta pentru clientela bucuresteana.

Printre cele mai recente magazine de acest gen se numara “Delicateria-Traiteur”, investitia de 100.000 de euro a companiei Gusto-Elysee Receptions. Magazinul se lauda cu preparate unice pe piata romaneasca, majoritatea cu specific frantuzesc, dintre care somon afumat, Terina de somon, Terina de salau, preparate din carne (jambon Delicateria-Traiteur), Terine din vanat – mistret, caprioara, fazan, prajituri frantuzesti realizate dupa retete proprii, bomboane din ciocolata fabricate artizanal, produse de panificatie si patiserie, vinuri selectionate.

“Este un concept unic in Romania, pe care l-am importat din Franta. Nu avem in vedere numai sa producem si sa vindem, ci sa oferim servicii de gastronomie fina. Toate produsele din magazin poarta marca Delicateria-Traiteur”, spune Raphael Magnenat, directorul executiv al magazinului.

Cele mai scumpe produse din magazin sunt sortimentele de foie gras (cu trufe, cu prune, cu portocale), la preturi intre 180 si 1.200 euro kilogramul, dar Magnenat spune ca scopul nu este ca produsele sa se vanda cu kilogramul, ci ca din ce in ce mai multe persoane sa fie deschise catre acest concept.

“Este singurul loc unde se poate degusta. Este un concept care apropie foarte mult magazinul de clienti. Nu se sperie de preturi, pentru ca sunt persoane care si le pot permite, in general. Dar sunt si clienti care cunosc produsele, dar nu au banii necesari pentru cantitati mari. Pana acum avem o clientela care se dezvolta si este in crestere pentru ca este o mare lipsa de acest gen de produse pe piata romaneasca.”

Daca, la inceput, aproximativ 70-80% dintre clienti erau straini, din cadrul personalului diplomatic si al companiilor multinationale, iar restul de 20-30% romani, dupa jumatate de an de la deschidere, procentajul s-a schimbat, ajungand la un numar egal de romani si straini care cumpara de la Delicateria.

“Intotdeauna exista un segment care are cunostintele necesare, fie ca au trait in strainatate, fie ca au calatorit in Franta sau Elvetia, Germania, unde au intalnit acest gen de magazin si care au vrut acelasi lucru la Bucuresti”, spune Magnenat. La randul sau, Jolyon M’Bei, proprietarul francizei pralinelor belgiene Leonidas in Romania, spune ca publicul incepe sa fie din ce in ce mai deschis catre piata produselor gastronomice de lux.

“Clientela se transforma. Bineinteles ca majoritatea sunt oameni cu un anumit nivel social, dar sunt si oameni care prefera sa cumpere cantitati mici si sa se delecteze, decat mult si sa ramana in frigider. Suntem pe piata de trei ani si putin cate putin lumea a auzit de noi, acum stiu sa faca diferenta chiar daca la inceput s-au facut comentarii neplacute, ca suntem nebuni, ca de ce pretul acesta la ciocolata”, povesteste M’Bei.

M’Bei este totusi nemultumit de atitudinea generala a clientului roman, care nu are inca o cultura a produselor de lux, a ciocolatei in special, fapt care face ca magazinele de delicatese sa nu capete o notorietate foarte mare.

“Pentru Romania ciocolata e ciocolata si inca nu se intelege ca, la fel ca la orice produs, ca la o masina, exista, de exemplu Trabant si exista Mercedes”, spune acesta.

Leonidas are 80 de sortimente permanent in magazin, de la trufe, coaja de portocala sau de lamaie imbracata in ciocolata neagra – preferata clientilor Leonidas, visine cu crema de alcool pana la toate felurile de praline, iar clientii nu se sperie de preturile de peste 50 de euro kilogramul.

Publicul roman incepe sa devina mai rafinat, e de parere si Andrei Ionica, director de marketing la Vinarte, companie de vinuri care a deschis un magazin de delicatese in Plaza Romania. Ionica spune ca, desi la inceput, clientii nu cunosc foarte bine produsele, sunt curiosi, intreaba si devin din ce in ce mai interesati sa incerce.

La magazinul din Plaza se vand atat delicatese romanesti – mai ales produse de ciocolata si diverse sosuri si specialitati de branza – dar mai ales produse din Italia, paste, sosuri si vinuri. “Oamenii vor mai ales paste, pentru ingredientele deosebite pe care le gasesc in produsele de la noi, dar isi dau seama ca pastele nu pot fi consumate singure si atunci vor si un sos potrivit. Apoi este nevoie de vin, care completeaza masa”, spune Ionica.

Sortimente speciale de vin italienesc, frantuzesc si cateva vinuri romanesti de colectie si-au gasit locul in “La Bottega del Vino”, magazin deschis in noiembrie anul trecut.

“Ideea de a deschide magazinul acesta a plecat dintr-o pasiune a mea, dat fiind ca la noi vinul de calitate lipseste. Cunosc foarte bine vinul italienesc – am locuit un timp in Italia”, spune Sorin Petrescu, proprietarul magazinului.

“Avem un contract cu o casa de vinuri din Italia, care este cea mai extinsa proprietate viticola din Europa, se numesc Marchesi de Frescobaldi, care de fapt sunt asociati cu Robert Mondavi, cel mai mare producator de vinuri din Statele Unite si America de Sud”.

Investitia a fost de aproximativ 100.000 de euro, in magazin gasindu-se permanent 30-40 de sortimente de vinuri speciale. Vinurile au preturi cuprinse intre 10 si 250 de euro, cel mai scump vin fiind Brunello del Montalcino.

La vanzari, vinurile italienesti sunt cele mai cerute in proportie de 60-70%, 10-15% vinuri romanesti, iar 20% vinuri frantuzesti si spaniole.

Petrescu prefera retele mai largi de distributie, la restaurante si hoteluri, pentru ca este mult mai profitabil. “Lucram putin cu clientul de pe strada, care vine si face cadou o sticla de vin. Noi lucram cu cine consuma intr-adevar vin si vrea sa bea un vin de calitate. Clientii nostri sunt cunoscatori, asa ca nu ne temem ca vom ramane cu vinul in stoc. Avem clienti care cumpara cate zece cartoane de vin. Diferenta intre noi si celelalte magazine care importa vinuri scumpe este ca avem intotdeauna o rezerva de vinuri”, spune Petrescu.

Daca pentru Petrescu procesul comercializarii este simplu, ceilalti proprietari de magazine de lux spun ca trebuie sa aiba mare grija pentru a oferi clientilor produsele la calitatea corespunzatoare.

“Acest gen de magazin este foarte greu de facut, in fiecare zi fiecare produs trebuie sa fie controlat – este ceva extrem de dificil de pus la punct. De asta cred ca suntem singurii si vom ramane un timp asa. Pe de alta parte, ne dorim concurenti, pentru ca totdeauna competitia este binevenita, in acest domeniu este sigur loc pentru mai multi jucatori”, e de parere Magnenat. Parerea ii este impartasita de Jolyon M’Bei. “Trebuie sa respecti clientii. Este exclus sa le ceri sume mari pe produs si sa nu respecti calitatea. Este o ciocolata la care trebuie pastrate regulile de prospetime, este facuta numai cu produse naturale – Leonidas utilizeaza foarte multa frisca – si asta ne obliga sa facem comenzi foarte dese, de doua sau trei ori pe luna”, spune acesta.

In viitor, ar putea fi deschise astfel de magazine in Timisoara, unde exista o comunitate destul de mare de oameni de afaceri straini, si in Constanta, unde clientii doriti ar fi mai ales navigatorii. Pentru moment insa, magazinele incearca sa se impuna in Bucuresti.

“Pentru un oras cu aproape 3 milioane de locuitori, eu cred ca aceste magazine de delicatese nu ar trebui sa fie un lux, ci este obligatoriu sa existe”, spune Magnenat.

Poetul englez Sir Phillip Sydney spunea ca raiul pe pamant, dupa parerea sa este “sa mananci “foie gras in sunetul trambitelor”. Chiar daca partea cu acompaniamentul muzical e mai dificila, bucurestenii sunt cel putin pe jumatate la fel de fericiti ca Sydney. ruxandra.gubernat@zf.ro

Cultură