Flori, fete, filme sau baieti

Trebuie sa fac o marturisire: le urasc pe acele creaturi dinamice, aerodinamice, musculoase si energice, care, printre altele, merg la sala de fitness de 25 de ori pe saptamana, stiu sa intretina o conversatie de vreo doua ore despre masini, fac alpinism in fiecare weekend si, in timpul liber, discuta cu prietenii altor femei despre calculatoare si alte gadgeturi, provocand admiratia sinucigasa a interlocutorilor lor.

Mai mult ca sigur ca aveti printre cunostinte cel putin unul sau doua asemenea exemplare, care, din ziua in care s-au nascut, s-au apucat sa ridice greutati si sa efectueze exercitii de tonificare a musculaturii, iar apoi, dupa vreo doua luni de viata, au inceput sa invete tot ce se poate sti despre computere, bolizi si alte preocupari tipic masculine. Nu ca pe mine m-ar interesa doar rujurile si decolteurile, dar, in universul meu, o masina are un volan, patru roti si un motor.

Mai deunazi, am fost atacata din senin de un astfel de specimen. Am ajuns la ceea ce credeam ca va fi o reuniune cu o veche amica a prietenului meu, plecata de ceva vreme din tara (din fericire!) dar, dupa cinci minute de conversatie m-am cocotat pe culmile negre ale disperarii. Prietena cu pricina l-a momit pe fanul numarul unu al unei anumite marci de computere intr-o discutie care a durat circa doua ore. La inceput, am facut un efort eroic sa urmaresc macar conversatia sau sa dau impresia ca as intelege circa 10% din termeni. Fara speranta insa: cuvinte precum “pecemecia”, “partitionare”, “usebe”, “crop” si altele asemanatoare zburau prin aer cu viteza fulgerului, asa ca, resemnata, am ignorat cursul discutiei si m-am concentrat asupra unor perspective mai placute, precum o sedinta terapeutica de tortura a persoanei cu pricina.

Dar situatia a devenit si mai dramatica – dupa ce s-a vorbit in extenso despre calculatoare, marci, caracteristici, performante, monitoare, cabluri si rezolutie, s-a trecut la masini. Am incercat sa obtin un avantaj strategic etalandu-mi cunostintele nou dobandite despre bujii. Insa, ceea ce aveam eu de spus s-a epuizat in vreo cinci secunde, iar apoi, pentru ca nimeni nu voia sa discute despre culorile masinilor sau despre decapotabile versus jeepuri, am petrecut inca o ora nutrind si mai multe ganduri de razbunare. Intre timp, creatura se lansase intr-o analiza detaliata a motorului de nu stiu cati cai putere care nu mai stiu ce avantaje are. Nu as fi fost atat de enervata daca peroratoarea era IT manager sau mecanic auto, dar, culmea, are o slujba fara nici o legatura cu cele doua. Am facut atunci o tentativa sa o atrag intr-o dezbatere despre “flori, fete filme sau baieti” sau macar o carte, dar mi s-a raspuns dispretuitor ca “astea sunt prosteli de gagici”.

Au urmat povestiri despre sedintele zilnice de antrenament la sala, moment in care nu am mai suportat si am intrebat-o daca nu cumva este de fapt un transsexual, dat fiind interesul excesiv pe care il manifesta fata de asemenea activitati masculine. Marele expert in computere nu stie nici astazi de ce m-am enervat atat de tare.

In orice caz, sunt acum mult mai relaxata, deoarece colegul care, impreuna cu seful, participa zilnic la concursul “cine urla mai tare si se contrazice mai mult pe orice tema” este plecat la Gura Portitei, meditand probabil la probleme precum: “daca ziaristul X varsa cantitatea Y de cafea pe tastatura laptopului foarte scump de la serviciu, care vor fi consecintele?”

raluca.badea@zf.ro

Auto