Flori, fete, carti sau baieti

de Raluca Badea Stil de viață · 14 septembrie 2007 · 3 min de citit

Cand ajunge acasa, soferul maniac are vreo doua modalitati preferate de relaxare: 1. orice are de-a face cu computerul (jocuri in cursul carora tipa mai tare decat personajele sau instalari / dezinstalari / defragmentari si alte asemenea operatiuni care si ele implica o ridicare a vocii, in razboiul cu masinaria incapatanata); 2. documentare nesfarsite despre razboaie, spatiu, razboaie, poduri, razboaie, marmote, razboaie, incalzire globala si … razboaie.
Eu, pe de alta parte, sunt ceea ce americanii, cu pasiunea lor pentru diagnostice pompoase, ar numi “an obsessive-compulsive reader”. Mai pe romaneste, o maniaca a lecturii. Cred ca numai in somn nu citesc (dar pana si noaptea mi s-a intamplat sa visez ca parcurg ditamai volumele, ceea ce pe oamenii normali i-ar speria, dar mie mi-a produs o mare incantare).
Dupa ce am “parcurs” de n ori Mandrie si prejudecata, ca de altfel toata opera stimabilei Austen, am primit interdictie la asemenea carti nocive pentru linistea interioara a soferului maniac. Pentru ca nu putea sa savureze in pace imaginile despre atrocitatile comise de nazisti, daca eu stateam bazaind langa el, intrebandu-l de ce nu are un castel in Anglia si o imensa renta anuala. Asa ca am trecut la romane istorice si politiste, care nu-mi mai provoaca niciun fel de crize existentiale. Singura problema ar fi ca, daca mai continui sa cumpar atatea carti o sa fiu nevoita sa inchiriez un apartament unde sa le depozitez.
Zilele trecute insa, cum soferul maniac era ocupat sa-si demonteze bordul de la masina in scopuri educationale si recreationale, am cedat tentatiei si m-am infipt in “Doamna cu garoafe”. Si nu m-am lasat pana n-am terminat-o, pe furis, ca un infractor.
Dupa care, pentru ca nu puteam sa dau frau liber emotiei care ma cuprinsese (cred ca daca il intrebam pe bietul om “De ce nu esti si tu un magnat al lipiciului care sa aiba o casa in Virginia si sa mergem sa patinam pe lac?” facea o cadere nervoasa), am decis sa cumpar un manunchi de garoafe. Gandindu-ma, foarte logic, ca daca le pun acasa in vaza, o sa reusesc si eu sa ma imbarc macar pe un transatlantic de lux, daca nu se poate sa ma marit cu un multimilionar sensibil.
Problema a fost ca n-am mai gasit fir de garoafa prin Bucuresti, drept pentru care visele mele de a adopta o atitudine demna si interesanta langa un buchet de garoafe rosii s-au spulberat.
Prin urmare, a trebuit sa ma multumesc cu o alta traire legata de flori – de fapt o amintire, pe care nu o retraiesc foarte des, deoarece am totusi un nivel destul de scazut de masochism. In clasa intai am luat premiul intai. Asa ca mama, foarte emotionata, pe langa faptul ca m-a obligat sa pozez la nesfarsit cu ditamai coronita, mi-a mai cumparat si un buchet de gladiole pentru invatatoare. Din pacate pentru zecile de poze din acea zi, florile erau mai inalte decat mine, asa ca in imagini se vede un buchet imens de gladiole plus o coronita cat o varza si cam atat.
Deci cred ca nu mi-e scris sa am momente elegante si poetice alaturi de flori care sa-mi puna in valoare fiinta.

Stil de viață /Despre lume si viata