Financial Times: satele săsești din Transilvania sunt adevărate comori
Cotidianul britanic Financial Times a publicat un reportaj despre satele săsești din Transilvania, unde se pot găsi la vânzare case tradiționale la prețuri mici, posibilii cumpărători fiind însă avertizați cu privire la practicile birocratice opace și costurile ascunse.
Cotidianul britanic Financial Times a publicat un reportaj despre satele săsești din Transilvania, unde se pot găsi la vânzare case tradiționale la prețuri mici, posibilii cumpărători fiind însă avertizați cu privire la practicile birocratice opace și costurile ascunse.
“Este februarie, iar peisajul este acoperit de zăpadă. Pe străzile înghețate vezi căruțe care transportă lapte sau fân. Scena este dominată de impunătoarele biserici medievale de origini saxone. În sate, fumul se ridică din coșuri, iar bătrâne cu fuste lungi și basmale merg pe poteci. Parcă pășești într-un tablou de Pieter Brueghel”, începe articolul din Financial Times.
Timpul parcă s-a oprit în loc în satele săsești din Transilvania, o regiune de mărimea Belgiei cu mai mult de 200 de sate și șapte orașe unde se regăsesc influențele saxone.
Tot mai multe organizații încearcă să conserve cultura și tradițiile acestor sate, un ajutor important venind și din partea Prințului Charles, care este președintele Mihai Eminescu Trust, o fundație caritabilă activă în 26 de sate și cinci orașe săsești.
Alături de încercările de revitalizare a acestor sate a crescut și interesul investitorilor străini, care vor să păstreze această moștenire neobișnuită, mai scrie cotidianul britanic.
Giovanna Bassetti, un om de afaceri italian, a investit masiv în micul sat Copșa Mare refăcând infrastructura și cumpărând câteva case începând cu 2005, una fiind transformată în locuința familiei, alte cinci fiind folosite drept pensiuni, restul urmând să fie vândute “altor persoane interesate de păstrarea integrității arhitecturii locului și investirea în viitorul acestor sate”.
Prețurile imobiliarelor au crescut rapid la valori nesustenabile în perioada de după 1990, atingând un vârf în 2009 înainte de a scădea cu mai mult de 30%. În aceste sate însă cererea este redusă, iar prețurile sunt decuplate de ceea ce se întâmplă pe piața imobiliară.
“în 2000 am cumpărat o casă aflată în paragină cu 5.000 de dolari și am cheltuit alți 30.000 pentru a o restaura”, povestește istoricul de artă Lucy Abel Smith.
În același sat, o casă cu circa zece camere și 2.000 de metri pătrați de teren pe care se află o vie și o livadă de pruni, este scoasă la vânzare la un preț de 45.000 de euro negociabil. În satul Viscri, localitate aflată pe lista Unesco World Heritage. O casă mai mică ce s-a vândut în 1996 pentru 2.500 de euro poate fi vândută astăzi cu 60.000 de dolari fără să fi fost restaurată.
Problema este însă să găsești aceste case scoase la vânzare, continuă Financial Times. Piața este oricum numai transparentă nu, în special în aceste sate în care conceptul de agent imobiliar este inexistent. Proprietățiile sunt vândute prin înțelegeri verbale.
“Posibilii cumpărători trebuie să găsească pe cineva de încredere care să le arate împrejurimile”, spune Bogdan Burghelea, avocat din Sighișoara. “Și este neapărat necesar să se verifice statutul legal al locuinței”.
Aici intervine Mihai Eminescu Trust și cunoștințele sale. “În principiu putem informa părțile interesate despre casele scoase la vânzare și să le facem legătura cu meșteri cu experiență, să le spunem ce materiale să folosească și cât să plătească pentru fiecare activitate. Cumpărătorii trebuie însă să știe că prețul de achiziție este doar o parte a costurilor totale”, spune Caroline Fernolend, directorul Mihai Eminescu Trust.
Potențialii cumpărători trebuie să ia în calcul și timpul și banii cheltuiți necesari pentru a obține avizele de restaurare (circa 5.000 de euro), taxe (în funcție de circumstanțele fiecărui caz), taxe notariale și nu în ultimul rând costurile de întreținere.
O altă problemă este și legislația conform căreia străinii pot cumpăra imobile, dar nu și terenul pe care se află. “Soluția este crearea unui contract punând terenul pe numele unui român, cum ar fi menajera”, spune Burghelea, “sau devenind persoană juridică prin crearea unei companii în România”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția