Film: 13-le nu mai e ce-a fost

Intr-un an relativ sarac in horror-uri parca era nevoie de o ecranizare dupa Stephen King, maestrul genului, cel in stare sa te tina cu sufletul la gura si cu un mail administrativ sau cu o lista de cumparaturi. “Camera 1408” se bazeaza pe una dintre povestirile autorului si se bucura de regia unuia dintre cei mai cunoscuti regizori suedezi, Mikael Hafstrom, transformat intr-o celebritate (si deci urgent importat la Hollywood) in 2003 cu nominalizarea la Oscar pentru “Ondskan”/”Evil”.
Tot despre “evil” este vorba si in “Camera 1408”, horror cu fantome, hoteluri si specialisti in paranormal care pur si simplu nu pot sa asculte atunci cand li se zice “nu intra acolo, c-o patesti”. Povestea este simplissima: Mike Eslin (John Cusack) are o placere nebuna sa darame mituri legate de fantome, asa ca ochii ii sclipesc pofticiosi atunci cand aude de cele 54 de decese suspecte petrecute in camera 1408 (adunati cifrele, o sa aveti o surpriza) a hotelului Dolphin.
Cand directorul acestuia il sfatuieste sa-si vada de treaba, Eslin asta si face. Dupa ce intra in camera. Si timp de aproximativ o ora trece printr-o multime de peripetii in care sunt implicate o groaza de fantome (54?) deloc binevoitoare. Miza? Scrierea celui mai bun roman al vietii sale, in situatia in care supravietuieste.
Filmul lui Hafstrom scartaie. Trosneste pe la incheieturi. Sau poate ca scartaie povestirea lui King, dar nu despre ea este vorba acum. King este cunoscut pentru placerea lui de a lua un fir narativ horror pe care-l extinde la dimensiuni insuportabile: casa cu fantome devine hotel, castelul cu vampiri devine oras, o epidemie transmisa prin telefonul mobil capata proportii globale (asta din ultimul roman, “Mobilul”, in curs de ecranizare, cu Eli Roth pe post de regizor). Ei bine, in “Camera 1408” avem doar o camera, doar ca ce se intampla aici este cu totul exagerat, chiar si pentru un horror, asa ca la un moment dat incepi sa te intrebi cu ce o sa mai sara regizorul la inaintare ca sa te mai chircesti cinci minute in scaunul de cinematograf. A, cu siguranta o sa mai foloseasca vreo fantoma (acestea sunt aruncate in rafala pe ecran) sau o sa se mai joace de-a rasuflatul numar 13 (pentru cei tari la aritmetica).
Film exemplu pentru tendinta “si actorii sunt inlocuiti de efecte speciale”, “Camera 1408” se bucura de prezenta lui John Cusack, actor putin prezent pe ecran in ultimii ani. In orice caz, timp de aproape o ora o sa-l vedeti numai pe Cusack pe ecran, inconjurat de o obositoare avalansa de efecte speciale, prin urmare stati acasa daca omul nu va spune nimic. Cusack se descurca onorabil, chiar daca tipii de la efecte speciale (cam prea de moda veche) au facut toate eforturile ca sa se asigure ca-l vedem cat mai putin la fata. Un sfat: efectele sonore sunt atat de exagerate, incat n-ar strica ceva dopuri pentru urechi.
Cu un punct culminant imprevizibil (si neverosimil) si un deznodamant previzibil (si neinghitibil), “Camera 1408” a ajuns totusi in topul incasarilor in Statele Unite, ceea ce nu este totusi un indiciu de incredere cu privire la calitatea filmului. Considerat al doilea horror al anului dupa “Disturbia” (premiera la noi in septembrie), filmul lui Hafstrom ar trebui vazut ca un exercitiu de redescoperire a ecranizarilor bune ale lui King (in top s-ar afla, printre multe altele, si “Misery” sau “Dolores Claiborne”, ambele cu Kathy Bates in rolul principal). Sau, daca sunteti fanii genului, ca preludiu si incalzire la “Disturbia”. Sa vina “Mobilul”!

Stil de viață /Film