Fericirea e inefabila, dar cuantificabila

Banii nu aduc fericirea…si nici numarul lor; afirmatia nu mai este un cliseu, o confirma pana si cercetatorii. Conform saptamanalului italian L’Espresso, economistii din intreaga lume au studiat in detaliu fericirea si au descoperit cele sapte secrete ale bucuriei de a trai.
Prea multa mancare te face obez, prea multe automobile polueaza aerul pe care il respiri, iar o oferta de marfuri prea diversificata te streseaza, pentru ca, bineinteles, nu ai timp sa le incerci, sa le probezi sau sa le cumperi pe toate; asadar, cu cat economia unei tari este mai “bulimica”, cu atat creste si sentimentul de discomfort al locuitorilor ei, considera oamenii de stiinta.
Nu bogatia face fericita o societate, iar sistemul folosit pana de curand de economisti, de a calcula nivelul bucuriei de a trai al unei societati in baza produsului sau intern brut, s-a dovedit a fi gresit. Conform economistului ungur Tibor Scitovski, “economia si-a pierdut bucuria”, deoarece a pus bunastarea doar pe seama venitului, fara sa ia in calcul factori precum siguranta sociala, raporturile umane, cultura sau timpul liber. O eroare de interpretare, adauga el: intr-o societate moderna nimeni nu mai confunda fericirea cu comoditatea si bunastarea; doar acestea nu mai sunt de-ajuns.

15.000 de euro cresc exigenta
In cadrul unui ciclu de seminarii prezentate in Marea Britanie, Richard Layard de la London School of Economics a provocat o dezbatere pe tema fericirii, continuata ulterior si pe site-ul Centrului pentru Performanta Economica. Fericirea sociala are sapte componente, este de parere economistul britanic: salariul, munca, viata privata, relatiile sociale, sanatatea, libertatea si o filosofie de viata care sa includa valori morale solide. Acestia sunt prin urmare, in opinia lui Layard, parametrii care influenteaza fericirea. Si asta pentru ca, atunci cand oamenii nu au incredere in institutiile statului, atunci cand disparitatile economice sunt atat de grave incat alimenteaza nemultumirea sociala, in lipsa unor sisteme sanitare si de instruire adecvate, o societate nu poate fi fericita.
Vindecarea melancoliei sociale functioneaza insa numai atunci cand nevoile de baza ale indivizilor sunt satisfacute, spun cercetatorii. S-a demonstrat deja ca persoanele cu venituri mici devin semnificativ mai fericite atunci cand incep sa castige mai bine. Exigenta unor parametri diferiti intervine insa de-abia dupa ce oamenii trec de nivelul unui venit minim, iar expertii au calculat si suma exacta: 15.000 de euro. Asadar, atunci cand o natiune devine autosuficienta si cu un anume grad de dezvoltare economica incepe sa simta importanta unor factori mai sofisticati, iar indivizii incep sa simta paradoxul: sunt bogati, dar nu sunt fericiti.

Intre fericire si individualism?
La ora actuala, discutiile despre fericire in economie sunt la ordinea zilei, au aparut si reviste specializate, cum ar fi, de exemplu, “Journal of happiness studies”, dar mai ales, sunt din ce in ce mai numerosi teoreticienii care, din diferite unghiuri, studiaza aceasta legatura revolutionara: de la elvetianul Bruno Frey, care identifica fericirea in posibilitatea de a participa la viata democratica prin intermediul institutiilor unei tari, la italianul Stefano Zamagni, preocupat de “casatoria” imposibila intre fericire si individualism. Pentru ca, sustine el, nu poti sa fii fericit de unul singur. Alti cercetatori sustin ca, in loc sa se recurga la PIB ca indicator al gradului de fericire sociala ar trebui sa se recurga la Genuine Progress Indicator, indicatorul real al progresului, un parametru sofisticat care, de exemplu, atribuie un plus voluntariatului, dar un minus excesului de ore de munca executate peste program; acestea iti fura din timpul liber si prin urmare, iti reduc simtitor sansele de a te simti fericit. Iar altii, reinterpreteaza pur si simplu piramida bunastarii umane conceputa de psihologul Abraham Maslow in anii ’40, care stabilea o ierarhie a nevoilor, de la cele fundamentale, precum hrana, apa si un acoperis deasupra capului, la autorealizare si recunoasterea capacitatilor individuale.
“A fixa ca obiectiv fericirea amplifica perspectivele obisnuite ale economistilor si nu intamplator acest tip de rationament a fost introdus de psihologi, care vorbesc de ‘subjective well-being’, adica de evaluarea subiectiva a bunastarii”, explica Pier Luigi Porta, director al Departamentului de Economie din cadrul Universitatii Bicocca din Milano si promotor al conferintei internationale desfasurate in luna martie sub titlul : “Paradoxurile fericirii in economie”. “In acest moment, psihologi si economisti lucreaza impreuna la elaborarea unor noi parametri de masurare obiectiva a fericirii, care sa ia in calcul nu numai productivitatea, ci si calitatea vietii”, spune el.
Daniel Kahneman, psiholog si laureat al premiului Nobel pentru Economie in 2002 este pe punctul de a demonstra ca acestia exista si ca pot fi cuantificati, iar Porta crede ca atunci cand acest lucru se va intampla va fi suficient sa aduni cateva date pentru a descoperi ceea ce face fericita o natiune. “De fapt, fericirea unei natiuni va fi suma a tot ceea ce-i face fericiti pe indivizi si aceasta formula ar putea ajunge chiar sa influenteze politicile economice.”

Economie si filosofie
Pana atunci, Richard Layard a ajuns deja la concluzia ca sansele de a fi fericit cresc in conditii de libertate, atunci cand exista o credinta religioasa, daca exista incredere in institutiile statului si daca intr-o tara exista valori puternice. Scad, in schimb, atunci cand creste rata divorturilor, daca sunt probleme cu sistemul sanitar si daca locurile de munca nu sunt sigure. El pune astfel sub semnul intrebarii mitul modern al flexibilitatii, care provoaca sentimentul de nesiguranta si il impiedica pe individ sa-si faca proiecte. Acesta este, de altfel, unul dintre rezultatele cele mai surprinzatoare ale noilor teorii: un loc de munca stabil este indispensabil pentru a fi fericit si s-a demonstrat ca o persoana care nu munceste, dar primeste regulat o suma de bani, este mult mai putin fericita decat aceea care o castiga prin munca.
Flexibilitatea a produs avantaje in termeni macroeconomici, dar indivizilor le-a indus o stare de nesiguranta, considera si Porta. In opinia lui, relatiile sociale conteaza din ce in ce mai mult, si nu cantitatea de bunuri pe care fiecare din noi o acumuleaza te face fericit, ci posibilitatea de a o imparti cu ceilalti.
“Fericirea se defineste in raportul pe care il avem cu ceilalti, este armonia dintre lucruri si sentimentul de acord cu lumea; o stia deja Aristotel”, spune filosoful Salvatore Natoli, autor al mai multor carti despre fericire. “Raportul cu bunurile materiale trebuie sa te ajute sa relationezi cu oamenii din jurul tau. A fi liber, a putea conta pe un loc de munca sigur si a-l putea schimba, dar doar pentru o pozitie superioara, a avea posibilitatea de a dezbate valorile morale, acestea sunt elementele care compun fericirea. De aceea, economia trebuie regandita in termeni de utilitate generala. Intr-o societate in continua schimbare este necesara o noua logica economica care sa fie in masura sa asaneze marile dezechilibre sociale, purtatoare de nefericire”, mai spune Natoli.

Stil de viață