Femeia de 30 de ani mai misca
De indata ce am atins varsta la care puteam sa pricep partea serioasa a vietii, mama m-a luat deoparte pentru o discutie "intre adulti" si mi-a spus: Fata mea, trebuie sa stii, ca, la un moment dat, vei trece printr-o mare schimbare, vei suferi o transformare"
De indata ce am atins varsta la care puteam sa pricep partea serioasa a vietii, mama m-a luat deoparte pentru o discutie “intre adulti” si mi-a spus: Fata mea, trebuie sa stii, ca, la un moment dat, vei trece printr-o mare schimbare, vei suferi o transformare”. Eu ma holbam la ea, avida dupa detalii. Mama a tras adanc aer in piept si a continuat: “Iti spun asta ca sa fii pregatita – cand vei implini 30 de ani vei suferi un soc, te vei prabusi intr-o depresie nervoasa si o sa-ti jelesti tineretea care nu se va mai intoarce niciodata. Vei vrea sa intorci timpul inapoi, dar va fi imposibil”. Si, pe aceasta nota optimista, s-a incheiat discutia intre adulti.
In adolescenta, mai ales dupa ce am citit si “Femeia de 30 de ani” (o alta vziune optimista asupra acestui rastimp din viata unei femei), asteptam cu teama momentul respectiv. Ma consolam insa cu gandul ca atunci voi fi oricum batrana (carei fiinte de 15 ani nu i se pare 30 o varsta matusalemica?) si ca nu-mi va mai pasa de riduri, anexe lasate si alte asemenea nenorociri (asta era inainte de Botox, masaj anticelulitic, fitness, aerobic etc).
Din fericire, acum ca ma apropii vertiginos de varsta fatidica, nu am nici una dintre apasarile de care imi povestea mama. Poate si datorita faptului ca, spre deosebire de ea, nu prea am timp sa ma gandesc la asta, fiind absorbita de lucruri oarecum mai importante, precum o slujba unde imi petrec toata ziua si care nu prea imi lasa timp liber pentru crize existentiale (tocmai am aflat ca, in zilele noastre, lauda de sine miroase foarte bine).
De altfel, dintre prietenele mele, nu cred sa fie vreuna care sa-si piarda noptile si sa verse siroaie de lacrimi gandindu-se la trecerea inexorabila a timpului, la zapezile de altadata, la “fost-ai lele” si alte asemenea aspecte ale vietii. O monitorizez mai ales pe cea mai veche prietena a mea, care implineste 30 de ani in octombrie, deci mai are doar vreo 3 luni de tinerete, dupa care, conform mamelor noastre, se va prabusi in abisul care duce spre – oroare – varsta a doua. Ei bine, fiinta cu pricina nu da nici un semn de vreun zbucium interior sau de macinare launtrica. Si imi dau seama dupa cateva indicii infailibile – nu s-a apucat de sport, nu vorbeste despre Botox si nici nu decupeaza articole despre diete din reviste.
Prin urmare, am mari sperante ca n-o sa ma imbrac in negru ca sa-mi jelesc junetea la anul, cand implinesc trei decenii.
raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
