Fata care se hranea cu aer

Reputatia mea (sau cat mai ramasese din ea) a fost distrusa complet saptamana asta. Ca orice biata femeie a timpurilor moderne, sunt si eu mai mult sau mai putin obsedata de silueta, desi sunt momente in care ma gandesc ca mi-ar fi placut mult mai mult sa ma fi nascut in perioada Renasterii. Nu pentru ca as fi fost martora la o epoca minunata de efervescenta culturala, ci pentru ca, daca as fi avut cu vreo 15-20 de kilograme in plus as fi fost considerata o dama bine. Ma mai gandesc ca, in acele vremuri, nu mi-as mai fi facut procese de constiinta in acele zile in care, pe langa omleta, sandwisuri, o salata, o ciorba, niste sarmale, iaurt si bomboane, as fi incheiat apoteotic ziua cu doua ciocolate. Dimpotriva, cred ca as fi adormit leganata de senzatia placuta a datoriei implinite – datoria de a adera la idealul feminin al vremii.

Pe cand acum, situatia e de-a dreptul tragica – mi s-a intamplat la un moment dat sa rasfoiesc o revista pentru femei in timp ce mancam niste prajituri si aproape ca am avut o cadere nervoasa. Sentimentul de vina pe care l-am avut in timp ce ma indopam si din paginile revistei se holbau la mine niste femei care cantareau probabil 40 de kilograme cred ca a depasit si ceea ce am resimtit cand am uitat sa imi respect o programare la manichiura.

In orice caz, revenind la reputatie, ma chinui sa dau impresia ca, exact ca eroina basmului despre fata care se hranea cu aer, si eu subzist, delicata, cu fructe si legume. Din nefericire, toate eforturile mele au fost in van, pentru ca, zilele trecute, ai mei colegi au decis sa comande niste pizza. Iar cand au telefonat la firma respectiva si au spus ca sunt de la Ziarul Financiar, dispecera s-a inviorat imediat – “A, pentru Raluca Badea, nu?” (In paranteza fie spus, si colegii mei au o oarecare jena in a-si declina identitatea atunci cand comanda cantitati imense de mancare). Exact acelasi lucru s-a intamplat si la firma care livreaza mancare chinezeasca, unde candidez probabil la titlul de clientul anului. Si lista poate fi extinsa. M-am simtit ca acela care trece, printre cunostinte, drept un model de virtute si cumpatare, iar daca nimereste intr-un cazinou toata lumea il saluta.

Cred ca s-a cam terminat cu imaginea mea de fiinta diafana, care se hraneste cu parfumul florilor. raluca.badea@zf.ro

Gastronomie