Farmecul discret al salbaticiei

Comoros este un arhipelag pierdut in timp undeva in Oceanul Indian. Despre el se pot spune doua lucruri: are cei mai pufosi nori care poposesc pe niste vulcani imensi inca activi si o politica atat de instabila, incat “se bucura” de cate o revolutie la fiecare 18 luni. In consecinta, isi merita pe deplin numele de “cloud coup-coup land”.
Daca te apropii de principala insula din arhipelagul Grand Comore, se poate vedea fumul care iese sinuos din crapaturile vulcanului ce se afla chiar langa palatul prezidential.
Turismul nu este dezvoltat in Comoros. Cativa vecini de pe insula franceza Mayotte se mai aventureaza din cand in cand sa-si faca vacanta aici. Si cam atat. Premiul pentru cei cativa vizitatori sunt palatele Swahili, strazile-labirint, bazarurile din 1001 de Nopti si oamenii prietenosi care descind din vechi comercianti arabi, sultani persani, sclavi africani si pirati portughezi.
Si apoi, este imaginea soarelui care apune pe peretii moscheei “Vinerea Veche”, care se afla chiar in capitala arhipelagului, Moroni.
Este uimitor melanjul de culturi. In stanga vezi un bazar arab plin de barbati cu vesminte lungi, albe si esarfe pe cap care cumpara legume de la vanzatori-femei imbracate foarte colorat si cu fetele acoperite de valuri galbene care sa le apere de soare, dar care au si scop decorativ. In dreapta peisajul se umple cu masini “aruncate” in spatele unor grilaje ce tin loc de garaje, nori intregi de muste, “traficanti” cu ochelari de soare din plastic, fanatici care sustin vreo cauza cu volumul la maxim – un fel de caleidoscop haotic al societatii din Comoros.
Scandalurile politice sunt inevitabile, dar localnicii spun ca nu-i deranjeaza atat de mult pentru ca au niste insule frumoase, care le distrag atentia. Muntele Karthala, vulcanul care domina totul pe Grand Comore, nu este chiar atat de periculos pentru ca este destul de inalt si are o inclinatie foarte lina, astfel ca lava curge foarte incet si are timp sa se solidifice pana ajunge in satele oamenilor.
Asta nu inseamna ca nu este infricosator. Movile de lava intarita se pot vedea la colturile strazilor. Iar ghidul va va explica probabil ca vulcanul a fost “nefericit” cu numai cateva saptamani in urma. Si asta pentru o zi si o noapte, timp in care cerul s-a cam intunecat de la norul de cenusa. Dar nu trebuie sa va alarmati pentru ca acum e “fericit” iar.
Puteti incerca o excursie pe coasta cu vasul Zodiac. De acolo se vad cel mai bine efectele ultimei eruptii. In ciuda faptului ca vegetatia s-a refacut in totalitate, tot se mai poate observa traseul “raului” de lava fierbinte. In acest loc s-au construit si cateva case. Bastinasii sunt optimisti in speranta ca vulcanul nu va lovi de doua ori in acelasi loc. In plus, ei nu vad eruptiile ca pe un eveniment terifiant. Copiii obisnuiesc chiar sa se adune pe plaja in jurul movilitelor de lava si sa dea mici petreceri sau sa mearga la picnicuri seara.
Puteti sa va alaturati grupurilor de localnici de pe plaja, la apusul soarelui. Nu ii deranjeaza. Se vor bucura de compania “selecta”. Sau, puteti profita de ocazie si sa-i insotiti pe una dintre insulele nelocuite, unde traiesc cateva dintre cele mai neobisnuite forme de viata.
In secolul 18 exista o insula pe care oamenii o numeau “taramul promis”. Astazi, Madagascarul este cel mai clasic exemplu de distrugere a planetei pe care traim, cu 85% dintre paduri distruse, un adevarat dezastru ecologic, cu eroziuni, rauri moarte si specii de animale si pasari pe cale de disparitie protejate doar de curand cu ajutorul unor parcuri nationale abia amenajate de Guvern.
Si totusi, o vacanta aici merita. Macar pentru dealurile de langa Diego Suarez, undeva in nordul insulei. Aici se afla un peisaj care depaseste orice imaginatie – vegetatie exotica luxurianta, papagali fluieratori, o broasca testoasa gigant despre care se spune ca are 250 de ani si cel mai mic cameleon din lume (este cat jumatate din degetul unui om).
Tot in Oceanul Indian este si Aldara, “cel mai respingator loc pe care l-am vazut”, dupa cum povestea Captain Wharton in 1878, care, cand a ajuns pe aceasta insula, a gasit doar o salbaticie infestata cu tantari, bucati moarte de corali si paduri sfasiate de valuri. Si, evident, fara pic de apa potabila.
Dar, ceea ce nu le place oamenilor inseamna vesti bune pentru natura, asa ca Aldara nu este nici acum vizitata de turisti, iar asta ii prinde foarte bine. Pe insula se afla astazi 150.000 de broaste testoase gigant (de 15 ori mai mari decat cele din Galapagos), armate intregi de broaste verzi, ultima colonie de pasari din Oceanul Indian si cativa rechini printre coralii din zona de coasta, dar si pesti tropicali foarte colorati si jucausi. Daca va aventurati sa pasiti pe aceasta insula, veti fi intampinat de unul dintre pasionatii de natura, care, in picioarele goale, va va indruma spre casa lui din lemn si paie. Va va spune ca rechinii care dau tarcoale la malul oceanului nu sunt deloc periculosi. Asa cum nu erau nici vulcanii din Comoros, de altfel…
Adevarul este ca rechinii din acea zona sunt suficient de timizi incat sa se sperie de oameni si sa se ascunda dupa stanci de indata ce vad vreo miscare pe plaja. Nu contati pe asta, totusi. Intimidante sunt si reptilele. Dar nici ele nu sunt periculoase. Majoritatea sunt ierbivore si, daca se indreapta furtunos intr-o directie, este pentru ca vor neaparat acele frunze, nu picioarele vizitatorilor.
In rest, totul este de un calm naucitor. Singuratate, simplitate, neclintire – cam asa ar putea fi descrisa plaja de la Aldara. Singurele lucruri care deranjeaza pacea sunt cele marunte: un batlan care se indreapta spre laguna, un papagal care isi cheama perechea, o soparla care s-a oprit nedumerita in fata ta intrebandu-se probabil, tu din ce specie faci parte.
Sunt si delfini la Aldara. Se invart in aer, danseaza in apa, s-ar putea chiar sa va urmareasca obsesiv. De fapt, aceasta insula este dovada vie de cat de bine se descurca natura fara ajutor din partea oamenilor.
La fel de mirifica este si Astove, un spatiu locuit demult de sclavii africani care au evadat de pe o nava portugheza in 1760. Astazi, insula este parasita. In absenta pescarilor, lanturile de corali seamana cu niste cercuri-caleidoscop de bucati mici si colorate de ocean. Aproape de mal sunt cei mai frumosi pesti pe care i-ati vazut vreodata.