Fara lacrimi si tipete in top

Ally McBeal si Bridget Jones nu sunt modele demne de urmat in afaceri. Instabilitatea emotionala poate fi amuzanta in seriale, dar in afaceri o femeie care plange, tipa si face bungee jumping cu propriile emotii va fi imediat condamnata. Iar daca e sefa, cu atat mai rau, mai ales ca modelul de manager general acceptat in lume e cel masculin.

Un studiu realizat anul acesta de compania de training Interact, dupa modelul creat de profesorul olandez Geert Hofsede, arata ca suntem o “tara feminina”. Aceasta nu inseamna insa ca femeile ii depasesc pe barbati in numar sau ca barbatii s-au feminizat, ci ca in mediul profesional cu totii cultiva relatiile armonioase, considerate la fel de importante ca eficienta. La noi, potrivit studiului, atat femeile, cat si barbatii manageri stiu si vor sa creeze o atmosfera de familie la locul de munca. Uneori pot face chiar mici concesii, pentru a mentine o atmosfera armonioasa la serviciu, spune Ionut Datcu, marketing manager Interact, rezumand studiul.

Totusi, multora (barbati sau femei) li se intampla sa scape din maini fraiele emotionale si sa se transforme ocazional intr-un personaj de telenovela.

Maria Matei, jurnalista, spune ca i s-a intamplat sa se incuie in baie pentru a plange, dupa ce seful i-a facut reprosuri nejustificate. Colegii au observat, dar au fost destul de draguti incat sa se poarte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iar Maria s-a simtit mai usurata decat daca si-ar fi inabusit supararea. E totusi ingrijorata ca si-a stricat “imaginea” si ca de acum colegii o vor cataloga drept plangacioasa sau, mai rau, nu vor mai avea incredere in ea.

Studiile explica acest gen de reactii si prin faptul ca femeile sunt predispuse exceselor de lacrimi, din cauza unor factori biologici. Ba chiar, dupa varsta de 18 ani, ele ajung sa planga de patru ori mai mult decat barbatii, din pricina prolactinei, un hormon care se gaseste in sange si in glandele lacrimare.

Cu toate ca e vorba de reactii naturale, nici macar sefii intelegatori nu agreeaza angajatii emotivi. Maria Grapini, director Pasmatex si presedinte al Asociatiei Femeilor Manageri din Romania (filiala Timis), spune ca riscul de a face o apreciere gresita e mare. In fata unui angajat foarte bun, dar coplesit de emotii, managerul poate alege un altul mai putin emotiv, dar care stie sa se vanda. “De aceea este foarte bine sa ne debarasam de emotii”, adauga Grapini.

Cand vine vorba despre emotiile sefelor, situatia se complica. Sunt in joc atat imaginea personala, cat si autoritatea in fata angajatilor. Modelul masculin de lider care isi reprima trairile ramane cel general acceptat, spune psihologul Raisa Constantinescu. Intr-un fel, acest lucru pare corect: daca nu stii sa iti stapanesti propriile trairi, cum vei putea stapani o o echipa? Poate de aceea putine au curajul sa puna pe masa experientele neplacute.

Dar se pare ca nu e nevoie sa ne reprimam emotiile, ci doar sa hotaram momentul si cadrul in care le exprimam. In acest sens, au aparut chiar si cursuri speciale pentru manageri, care ii invata sa fie doamne sau domni de fier si sa-si controleze emotiile, cand e cazul.

Trainerul Lucian Mihai conduce un astfel de curs care promite sa dezvolte inteligenta emotionala. El atrage atentia ca importanta e gestionarea emotiilor (fie ele pozitive sau negative), nu reprimarea lor. Coeficientul de inteligenta emotionala poate fi crescut, spre deosebire de IQ, deoarece acesta presupune a-ti constientiza sentimentele proprii si pe ale celorlalti si a le controla. Un fel de gestionare personala imbinata cu abilitatea de a lucra cu ceilalti, cu atat mai importante la un sef care controleaza o echipa. Cursul se desfasoara sub forma unui seminar, cu discutii libere, in care participantii sunt invitati sa exprime stari si emotii proprii.

Psihologul Raisa Constantinescu spune ca acest gen de cursuri poate ajuta ca exercitiu, dar asta inseamna doar sa aplici niste modele care functioneaza pe moment. “Un manager cu adevarat puternic isi rezolva problemele pe masura ce apar, nu le lasa sa se acumuleze si nu le duce in spate pe cele anterioare. Reprimandu-le nu ar face decat sa sporeasca tensiunile care la un moment dat vor iesi la suprafata sub forma unor izbucniri”, adauga Raisa.

Asa s-ar explica reactiile unora dintre femeile in pozitii de conducere: unele nu reusesc sa isi controleze furia si trantesc usi sau arunca obiecte prin birou sau chiar in directia angajatilor. Altele se incuie in baie pentru o repriza de plans sau hotarasc subit sa iasa in pauza de masa, doar pentru a lua o gura de aer proaspat ori un calmant.

Maria Grapini ar fi vrut sa procedeze altfel zilele trecute, cand a descoperit un lucru prost facut si s-a enervat foarte tare: “Am luat telefonul, am sunat foarte imperativ, am dat cateva dispozitii dupa care mi-am dat seama ca nu a fost bine”. Apoi a incercat sa repare situatia, invitand toate persoanele implicate la o cafea pentru vreo doua ore. Discutiile informale au reusit sa detensioneze si sa rezolve conflictele, iar sefa si-a atins scopul. Grapini este convinsa ca incidentul nu se va mai repeta si ca de acum inainte va reactiona cu totul diferit.

Putem presupune ca solutia unui sef barbat nu ar fi fost cu mult diferita – poate doar cafeaua ar fi fost inlocuita de o bere…

Mihaela Lupu, Head of Corporate Affairs la operatorul de telecomunicatii Zapp, este de parere ca, din punct de vedere emotional “femeile sunt fara discutie mai vulnerabile si prin urmare cele care ajung in functii de conducere trebuie sa aiba o structura interioara foarte puternica, dincolo de pregatirea profesionala foarte buna.” Nici vorba de lacrimi sau de tipete. Mihaela Lupu sustine ca printre putinele situatii in care ea simte un anumit “disconfort emotional” sunt acelea in care e nevoita sa concedieze pe cineva.

Adesea autoritatea este confundata cu o tonalitate ridicata a vocii, iar feminitatea cu plansul. Psihologul atrage atentia insa ca “tipatul e semn de instabilitate emotionala, nu de autoritate si ca poti fi in continuare feminina fara sa plangi in baie.”

Si Maria Grapini este de parere ca perceptia celor din jur este gresita de multe ori. “Daca un barbat se asaza picior peste picior la birou, isi aprinde o tigara si cheama un angajat sa-i dea dispozitii nu este nimic iesit din comun. Daca o femeie face exact acelasi lucru, aceste gesturi sunt considerate ostentative. Asa cum daca o femeie incepe sa fie mai autoritara se spune ca .”

Unele voci sustin cu tarie faptul ca aptitudinile manageriale n-au nici o legatura cu prezenta (sau absenta) cromozomului Y. “Competenta profesionala nu vine “la pachet” cu sexul. Vine din educatie, din studiu, din experienta acumulata. Daca la acestea se adauga ingrediente precum adaptabilitatea, flexibilitatea, dorinta de perfectionare, autocunoasterea, atunci vor exista premise serioase pentru reusita profesionala. Restul este chestiune de sansa”, marturiseste Valeria Mihaiescu, vice-presedinte de resurse umane si administratie generala al Connex-Vodafone Romania.

Femeile ajunse in top nu au “secrete” sau retete exceptionale: “Cel mai bine este sa te abtii si sa amani discutia pentru ca esti incarcat negativ si mai tarziu, cand poti, sa zambesti si sa conduci discutia in mod normal”, spune Grapini.

Valeria Mihaescu e impotriva comparatiilor: “Incercati sa renuntati la a va compara cu barbatii. Cred ca este un exercitiu inutil, din care nimeni nu castiga nimic. Fiti voi insiva, femei si-atat”, adauga ea.

In fond, feminismul a adus nu numai costumul cu sacou si pantalon in stil barbatesc, dar si un model de comportament in functiile de top. Cu timpul, pe masura ce femeile manager au capatat experienta, au ales taioarele cambrate si au mai dat jos din rigiditatea “sefului”. Nu le mai este frica sa-si arate empatia sau rabdarea, ba chiar le transforma in puncte forte ale strategiei lor manageriale. Si, in definitiv, fetele bune ajung in Rai, cele “rele” ajung unde vor.

Gastronomie