Faliment cu palaria intr-o parte

Cat poate o haina sa dezvaluie despre proprietarul sau si cum ii influenteaza relatiile cu ceilalti? Raspunsurile vin cu usurinta daca te plimbi printre crinoline, taioare si palarii din trei secole de moda. Mai precis la expozitia de “costume” numita Retro si organizata de reputata profesoara de Istoria artei Adina Nanu, la Centrul Cultural Metropolitan pentru Tineret. Gandul zboara la povesti romantice, dar revine pe pamant, odata cu explicatiile concrete ale ghidului care vorbeste despre revolutii, averi pierdute si functii in stat.
“Costume” nu inseamna aici tinute de scena, ci lucruri autentice, care au fost purtate pe strazile Bucurestiului de-a lungul a trei secole. Chiar daca unele provin de la Viena sau Paris, toate au fost purtate in Romania, in general in capitala, si au trecut pe la Casa Scriitorilor, Casa Vernescu sau pe bulevardele Micului Paris. “Personajele”? Rude, prieteni si cunostinte ale profesoarei care si-au dat lucrurile de o viata pentru a fi expuse, inramate, admirate. Totul e aranjat cu grija, in decoruri atent alese. Profesoara si echipa sa au jucat rolul unor scenaristi: desuuri delicate au fost aruncate pe un paravan, un ondulator sta langa o rochie din perioada charleston, alaturi de un cap sculptat. Nu e vorba doar de moda: totul se leaga- fie ca sunt genti de voiaj, un pian, tablouri, fotografii, oglinzi sau batiste.
Traseul incepe insa cu cateva experimente: rochia de roscove, rochia care infloreste, plus propuneri pentru ce vor purta barbatii in viitor, dupa parerea unor studenti la Arte Plastice (indiciu: vor incepe sa copieze garderoba doamnelor). Urmeaza un pas inapoi catre epoca dinainte de ’89 (taiorul purtat cu batic, fustele de la Fondul Plastic) si drumul continua, cu viteza postalionului, prin ultimele trei secole de moda. Asa aflam ca “experimente” s-au facut si in trecut, mai mult sau mai putin fortate de imprejurari: rochii de mireasa croite din matasea parasutelor americane cazute pe Valea Prahovei, asortate cu beteala in parura, dupa moda imparateselor bizantine.
“Iesirile din tipar” par sa fie o constanta a modei. Asa au aparut “the little black dress”, mini-ul sau chiar jeansii. Dupa crahul financiar din 1929, doamnele trimise in somaj s-au consolat cu vechile arme ale seductiei, astfel ca tinutele au devenit mai feminine, explica Adina Nanu. Un efect al aceleiasi crize a fost si aparitia rochiei negre (“la petite robe noir”) semnata Coco Chanel, foarte “economica”, pentru ca se putea purta si ziua si seara cu accesorii diferite. De asemenea, perioada interbelica e epoca palariilor mici, fanteziste. Pentru ca “o femeie fatala trebuia sa se arate, dar sa se si ascunda si putea face ambele cu o palarie pusa intr-o parte”.
Fusta mini a aparut in anii ’60, “cei mai interesanti din istoria costumului din secolul XX, cand s-au intamplat cele mai senzationale schimbari”, continua Adina Nanu. “A fost un fenomen foarte interesant, care a aparut concomitent cu anticonceptionalele. Dezvelirea picioarelor, cele mai mobile parti ale corpului, se asociaza cu ideea de libertate, asa ca eu am facut legatura cu un fenomen asemanator petrecut in secolul XV, cand taranii legati de pamant fugeau la oras, iar odata declarati liberi incepeau sa circule mult. Acesti barbati si-au scurtat hainele si si-au facut primele dresuri din piele sau stofa, afisandu-si aceasta libertate de miscare. Pentru mine asta e explicatia mini-ului, aparut pe strada ca un mod de a exprima un sentiment al femeilor din acea vreme”. Tot atunci au aparut jeansii, imprumutati de la minerii francezi.
Fie ca e pe strada sau in expozitie, fiecare costum spune ceva : “am putere”, “nu-mi pasa” sau pur si simplu “nu te apropia prea mult” (in cazul crinolinei). Totul e sa alegi cu grija nu doar forma, ci si materialul, care transmite si el un mesaj (unul metalizat te tine la distanta, catifeaua apropie), si culoarea (un roz bonbon e…dulce). “Imaginea se realizeaza cu aceleasi mijloace cu care se picteaza un tablou sau se sculpteaza”, adauga Nanu. Doar artistii difera.

Cultură /URBAN