Exista viata dupa receptie?

Anul trecut, prin septembrie, m-a sunat o prietena care, disperata, mi-a dat a intelege prin cateva fraze intretaiate ca viata ei s-a sfarsit – tocmai fusese ceruta de nevasta. Dar nu asta era problema (sau nu inca), ci faptul ca intrase deja in starea de spirit caracteristica viitoarelor mirese, si anume panica si stresul la cote ametitoare.
Problema ei era ca, avand in vedere ca nunta are loc in “doar” vreo 10 luni, sigur nu avea sa mai gaseasca vreun restaurant sau hotel care sa ii ia banii pentru receptie. Asa ca avea sa fie o mireasa fara petrecere, complet dezonorata, deci la ce bun se mai nascuse etc etc.
Pana la urma, evident ca a gasit un loc unde 200 dintre cei mai apropiati prieteni ai cuplului sa manance, sa bea, sa danseze si, eventual, sa se intoxice cu sarmalute, dar atacul ei de panica a fost doar prima din sirul de manifestari care marcheaza transformarea femeii in nevasta.
Din cate am putut eu observa prin cercul meu de prietene si cunostinte, dupa ce se marita, multe femei pica intr-una din urmatoarele categorii: “mortua est” sau “married and restless”.
In primul caz, dupa ce isi pune pirostriile, proaspata doamna se transforma intr-o veritabila calugarita si, practic, da ortul popii in ceea ce priveste lumea inconjuratoare: nu mai are timp sa se vada cu prietenii, se dezice de obiceiul escapadelor decadente prin magazine, nu mai vorbeste la telefon cu orele cu cea mai buna prietena si, in absolut orice conversatie, trebuie sa strecoare numele sotului si, obligatoriu, detalii domestice (“mobila pe care ne-am luat-o”, “masina pe care o sa o cumparam”, “cheia franceza pe care a cumparat-o el si eu l-am ajutat” etc). Mortua est dezvolta un talent fantastic de a-si face prietenele single sa se simta prost, atunci cand debiteaza axiome de genul “mi se pare de-a dreptul imoral sa dai atatia bani pe o pereche de pantofi” sau “daca iti cumperi atatea haine asta nu inseamna ca o sa fii mai fericita sau mai implinita” si, cea mai sinistra intrebare dintre toate, “dar tu cand ai de gand sa te potolesti cu petrecerile si sa te asezi la casa ta ca sa ai si tu o viata?” Prietenele pot deci sa puna o cruce mare si neagra in dreptul numelui ei, pentru ca nimic nu va mai fi la fel.
A doua categorie include proaspetele doamne care asociaza casatoria cu moartea propriei dezirabilitati in ochii sexului opus, astfel incat supraliciteaza pentru a dovedi contrariul. E ca un fel de criza a varstei mijlocii la barbati, numai ca doamnele nu scot la inaintare o masina sport rosie, ci pantofi rosii sau fuste mai mult sau mai putin simbolice. In traducere libera: “Sunt maritata, dar nu sunt moarta. Uitati-va la mine!!!”.
Disclaimer: Bineinteles ca tagma “casatoritelor” include mult mai multe categorii si randurile de mai sus nu inseamna ca o femeie nu poate fi fericita sau normala intr-o casnicie. Asta bineinteles numai daca a pornit cu dreptul, adica daca a reusit sa aiba o petrecere de nunta aglomerata, costisitoare si indigesta.

Gastronomie /Despre lume si viata