Exista si romani directori in alte tari
Exista si romani directori in alte tari
Este curioasa si studioasa, iar la 38 de ani, Alexandra Gatej, director la departamentul de ingrijire personala si a locuintei de la Unilever, se gandeste ca ar putea sa puna din nou mana pe carte. Profesia pe care I-ar placea s-o practice acum, dupa opt ani de marketing in care a condus businessul din Cehia, Italia si acum Romania, este cea de avocat.
“Citesc foarte mult tot ce-mi cade in mana si sunt avida dupa lucrurile noi”, se autocaracterizeaza Alexandra Gatej. Spre deosebire de multi dintre compatriotii sai, care considera ca procesul invatarii se terimina o data cu iesirea de pe bancile scolii, aproape tot ceea ce a facut de-a lungul timpului se caracterizeaza prin intermediul lui “a invata”.
“In viata unui om care a inceput sa faca ceva, apare pe la 40 de ani nevoia de a invata mai mult. Aduni foarte mult pana la 20-25 de ani, iar intre 25 si 35 de ani dai foarte mult. Pe la 40 de ani, omul isi cam stie locul, si isiI doreste sa se implineasca. La noi, din pacate, nu exista inca o nevoie reala ca oamenii sa se implineasca, asta vine cu timpul”, afirma Gatej.
Nascuta la Sibiu, care a ramas orasul ei de suflet, chiar daca nu mai reprezinta centrul lumii, asa cum il vedea la 20 de ani, Gatej nu a crezut insa dintotdeauna ca invatatura, cel putin nu cea institutionalizata, este un pas obligatoriu pe care oricine vrea sa realizeze ceva in viata trebuie sa-l parcurga. Dimpotriva, la absolvirea liceului gasea ca fiind suficienta slujba de ghid la muzeul de arta Bruckenthal si nu vedea nici un motiv pentru a merge mai departe.
“Din fericire, parintii mei au insistat ca trebuie sa urmez o facultate, asa incat am mers la Bucuresti, pentru a urma Facultatea de Cibernetica, din cadrul Academiei de Studii Economice. Mama m-a indrumat catre Cibernetica, pentru ca era de parere ca era ceva mai serios si era, intr-adevar, mai serios, pentru ca aveam sa invat multa matematica”, isi aminteste ea, adaugand ca totusi, din facultate nu a iesit cu o meserie, ci cu “rigoare, diciplina si dragoste de studiu”.
Din momentul absolvirii, in 1988, a inceput o perioada lunga de schimbari si invatare, in care toate aceste lucruri pe care afirma ca le-a dobandit in timpul scolii i-au fost de folos.
Primul loc de munca la avut la Targu Mures, in cadrul Fabricii de piele, unde avea misiunea de a traduce diverse texte, pentru ca stia patru limbi straine: franceza, engleza, germana si italiana, pe care le-a invatat singura, dintr-o apetenta deosebita pentru limbile straine. Nu a invatat totusi ungureste, desi eforturi a facut, si-a cumparat chiar un abecedar.
“Lucram cu 36 de doamne, care vorbeau ungureste. Si nu era asa pentru ca refuzau sa vorbeasca romaneste, ci pentru ca le venea mai usor asa, nu vorbeau foarte bine romaneste, aveau o anumita sfiala. Asa ca mi-am luat abecedar si am invatat un pic si ungureste”.
Dupa patru ani, unul din partenerii straini ai fabricii a achizitionat o parte din aceasta si a cooptat-o ca director de export, lucru care i-a adus si biletul de Bucuresti, unde compania si-a deschis o filiala. Vremurile se schimbasera si erau ani in care lucurile se modificau vazand cu ochii, de la umplerea galantarelor cu bunuri de larg consum, la formarea partidelor si aparitia primelor conflicte si patimi politice. Momentul pare numai potrivit pentru ca Alexandra Gatej sa intre in valtoarea evenimentelor ca angajat al postului de radio Europa Libera.
“A venit o inflatie foarte mare, care a facut ca salariul sa nu-mi mai ajunga. Am luat o hotarare legata de supravietuire, asa incat am mers la postul de radio Europa Libera”, spune ea. “Am cunoscut aici nume importante, pe care cu totii le cunosteam. Am inceput ca office manager apoi m-am ocupat de activitati sociale. Era o alta lume, alt nivel, veneam din fabrica, asa incat am pus mana pe carte ca sa sustin o conversatie”.
Dar desi facea lucruri interesante si intalnea oameni fascinanti, la Europa Libera deja se vorbea despre faptul ca in 2000 postul urma sa fie desfiintat, intrucat obiectivul sau principal, respectiv lupta contra comunismului, ar fi fost indeplinit pana atunci. Pe fondul acestor discutii, Gatej a primit o oferta din partea unei companii olandeze de consultanta, unde a sI mers sa ocupe postul de consultant de achizitii. Una din misiunile sale a fost organizarea sistemului de distributie pentru Unilever, care abia isi facuse intrarea pe piata romaneasca.
“Atunci am cunoscut echipa de manageri de la Unilever, iar dupa trei luni mi-au spus ca ar fi bine daca as veni sa lucrez si eu pentru ei. Am ezitat cam jumatate de an, pentru ca la vremea aceea Unilever nu-mi spunea mare lucru. Mai tarziu am inseles si de ce: pentru ca noi nu comunicam prin numele companiei, ci prin branduri.”
Perioada de noviciat a petrecut-o la departamentul de cercetare, pe care o considera esentiala in viata oricarui om care doreste sa urmeze o cariera in marketing, pentru ca asa poate ajunge sa inteleaga consumatorul. Printre proiectele de care-si aminteste cu placere se numara lansarea marcii Dove pe plan local, in 1996.
“Nu se obisnuiau lansari fastuoase la acea vreme, iar aceasta lansare s-a petrecut la Opera. Am suprins atunci mai ales mass media, pentru ca a fost un eveniment complex, cu muzicieni, dansatori, coregrafi, in afara de tot mixul de marketing. A fost greu si pentru ca nu mai organizasem astfel de proiecte, eram in Unilever de foarte putin timp, timpul pe care l-am avut la dispozitie a fost foarte scurt, pentru ca am primit brieful de la sefa mea in luna ianuarie, iar lansarea s-a produs in aprilie”, isi aminteste ea.
“Sefa mea de atunci nu mi-a spus decat un singur lucru:<<ori inveti sa inoti, ori te scufunzi>>, iar dupa lansare mi-a spus doar “acum ai invatat sa inoti>>.”
Desi ajunsese pe pozitia de director de marketing in Romania, a acceptat o pozitie inferioara in Italia si asta pentru ca a considerat atunci ca posibilitatea de a invata era mare.
“Eram una din persoanele pe care compania dorea s-o creasca. Dupa sase luni am devenit marketing pe deodorante, iar dupa inca un an si pe sampoane”, spune ea.
A urmat din nou o perioada de acumulari, in care I-a surprins pe italieni cu faptul ca era romanca.
“Daca e obisnuit ca romanii sa lucreze, este neobisnuit sa aiba o pozitie executiva. In Italia, exista 250.000 de directori. Daca te clasifici in aceasta categorie, ai niste privilegii, in asigurari, in educatie, lucru pe care l-am observat la scoala fiului meu”, afirma Gatej.
Dincolo de dobandirea unei experiente occidentale, Italia a insemnat si intampinarea unor greutati legate de aducerea familiei, care a durat un an de zile.
Dotata cu experienta conducerii unei echipe, Alexandra Gatej s-a intors in Europa de Est, la Praga, ca director de marketing regional.
“A fost un job care imbina mai multe lucruri: fiind din partea aceasta a Europei sI cu experienta Occidentului, a reprezentat un loc foarte important pentru experienta mea”.
Si de la Praga, din nou la Bucuresti, orasul care nu I-a placut niciodata si pe care l-a considerat ca fiind doar un loc de munca si atat.
“Romania a fost in plan de la prima plecare, a fost un proces de crestere care urma sa se finalizeze aici. Era o investitie pe care Unilever a facut-o si care trebuia sa dea randament aici, prin urmare acest pas a fost logic. Cred ca incepem sa vedem rezultatele, dupa aproape un an de la intoarcerea mea”, afirma ea.
Chiar daca are o functie manageriala, Gatej crede ca cea mai interesanta este tot cea de brand manager, de unde potI vedea cu ochii lucurile care isi ies din mana.
“Rolul meu de acum este acela de a indeparta obstacolele, de la procese care trebuie simplificate la claritatea in briefuri pana la a imprima directie”.
Daca va decide sa urmeze o cariera in avocatura sau nu ramane de vazut, insa pana atunci isi exerseaza curiozitatea citind orice ii cade in mana si incercand lucruri noi, de la gadgeturi pana la tesaturi noi.
“Avem tot felul de sofisticarii prin casa. Licitez si cumpar de pe Internet, sunt o asidua licitatoare pe ebay. Imi place tot ce e avangarda, miscarile underground in special in arta, am puternice inclinatii artistice, motiv pentru care alcatuiesc un cuplu foarte bun cu sotul meu, care este ceramist”.
II mai plac excursiile “real life” si sa gateasca pentru prietenii pe care ii place sa-i vada adunati in jurul mesei.
“Consider ca intalnirile pe care le ai sunt un lucru important, asa incat caut un mod activ oameni interesanti”, conchide Gatej.
claudia.covaci@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
