Executivii și prietenii lor cei mai buni: Cine este Jazz? Este labradorul lui Adrian Georgescu, cofondatorul Biodeck. Este totodată membru al echipei, responsabilul cu buna dispoziție a echipei, dar și a partenerilor care ajung să interacționeze cu el
„Vin cu drag la birou, am o echipă tânără, iubitoare de animale, care îmi oferă atenție și afecțiune în orice moment al zilei, fie că sunt ocupați sau nu.“
Brâncuși a avut-o pe Polaire. Poate nu mulți o știu, dar cățelul din rasa Samoyed era o figură iconică în Parisul anilor ’20. Ba mai mult, Polaire nu doar i-a ținut companie marelui artist prin cafenelele și restaurantele din orașul iubirii pe care cei doi le frecventau, dar i-a fost, dincolo de prietenă, și muză, sursă de inspirație pentru lucrările care astăzi au rămas mărturie peste timp și dovadă a măiestriei lui Brâncuși.
Fostul premier Winston Churchill, cunoscut ca un iubitor de animale, i-a avut alături de-a lungul vieții pe bulldogul Dodo – poate cel mai cunoscut pet al omului politic, pe poodle-ul Rufus, dar și pe pisicile Nelson și Jock.
Și Regina Angliei are o mini „armată“ de căței din rasa corgi, cunoscuți pentru caracterul energic și pentru picioarele lor scurte. Cu siguranță o parte din energia Reginei Elisabeta a II-a, ajunsă la vârsta de 94 de ani, provine și de la cei 30 de căței corgi.
Printre animalele de companie mai recent ajunse în atenția publicului se numără Bo, cățelul familiei Obama, care a fost adoptat și a devenit astfel „The First Dog“ (Primul Câine – trad.), nume adaptat după cel al Primei Doamne. În 2013, sora lui Bo, Sunny, s-a alăturat familiei și a devenit cel de-al 44-lea cățel prezidențial.
Actualul președinte al SUA, Donald Trump, este de altfel primul șef de la Casa Albă care să nu aibă un animal de companie după James K. Polk, al cărui mandat s-a încheiat în 1849. Coincidență? Nu cred.
Nici pe la Cotroceni nu s-au perindat prea multe animale de companie, dar presa locală scrie că acasă, la Sibiu, președintele Klaus Iohannis are șase pisici. Mare iubitor de feline este și Anthony Hopkins care în timpul izolării la domiciliu cântă la pian pentru pisoiul său Niblo.
Un animal de companie, în acest vremuri neobișnuite, face ca timpul să treacă cu siguranță mai repede. El este o sursă neobosită de energie și o companie permanentă, dar și un motiv de ieșit din casă, pentru cei care au căței.
Regula nu prea se aplică pentru găina de companie a Iuliei Albu sau pentru ratonul Adelinei Pestrițu (la care între timp a renunțat). Nici pentru pisici de altfel. Iar pentru cei care nu au timp, spațiu sau care au alergii și atunci nu au cum să adopte sau să cumpere un animal de companie, există și varianta actorului Vlad Logigan. El a inventat un pește împăiat. Orice companie e mai bună decât nicio companie.
Pisica mea Fălci e de acord cu asta! Nu de alta, dar în această perioadă de carantină Fălci (nume inspirat de trupeșismul pisicii) mi-a fost alături și a fost colegul meu de birou din stânga, înlocuind-o pe Alina, așa că el a corectat primul aceste texte.

Partenerul nostru în această incursiune în lumea celor mai buni prieteni ai oamenilor de afaceri și executivilor a fost Lidl România, care are în portofoliu hrană pentru pisici sub brandul Coshida și mâncarea pentru căței Orlando, precum și o serie de produse adiacente. Oficialii Lidl sumarizează la fix relația dintre oameni și animale de companie: „Animalul tău te vede cum nu te vede nimeni. Dar, dacă ar putea vorbi, ți-ar spune că te iubește fix așa cum ești. Perfect de imperfect.“
Pe acorduri de Jazz
„Vin cu drag la birou, am o echipă tânără, iubitoare de animale, care îmi oferă atenție și afecțiune în orice moment al zilei, fie că sunt ocupați sau nu.“ Nu o spune un corporatist care are nevoie de atenție, ci Jazz. De fapt, poate că el chiar este un angajat care simte nevoia permanentă de atenție. Și continuă: „Jobul meu este să trec pe la biroul fiecăruia, să mă asigur că primesc o doză bună de smotoceală și poate ceva de mâncare, de ce nu. Mâncarea e bună, iubesc mâncarea. Cel mai mult îmi place când ne adunăm toți la prânz. Ei stau la masă, eu sub. Și prind orice firimitură care scapă, intenționat sau nu.“ Cine este însă Jazz?
A apărut în locul potrivit, la momentul potrivit și, încet-încet, s-a strecurat în echipa Biodeck, un business creat în 2017 de frații Adrian și Tudor Georgescu și care produce ambalaje, pahare, tacâmuri compostabile, folosind ca materie primă trestia de zahăr și amidonul de porumb. Cei doi antreprenori au reușit să ducă ambalajele Biodeck atât pe rafturile retailerilor, cât și în mai multe cafenele și restaurante.
Revenind la Jazz însă, labradorul lui Adrian Georgescu, el este responsabilul cu buna dispoziție a echipei, dar și a partenerilor care ajung să interacționeze cu el, mai ales că e omniprezent atât acasă la Adrian, cât și la birou și la întâlniri.
„Și dacă vorbim despre asta, el are un rol important în echipa Biodeck: Head of Moral Support. Și sonerie. Este un bun reciclator – de resturi alimentare – și întâmpină cu bucurie orice persoană care ne calcă pragul. Dar cei care îl cunosc știu că e doar vorba de un schimb pe schimb. Jazzy Jazz vrea de fapt mâncare sau recompense“, povestește Adrian Georgescu.
Și cine ar putea să-l condamne pe Jazz? Oricare dintre noi are propriile trucuri pentru a reuși să câștige ceva de la ceilalți. Doar că Jazz s-a întâmplat să fie un mix bun de competență, drăgălășenie și cumințenie, așa că s-a integrat ușor în echipă. „Jazz nu este doar un simplu coleg în echipa Biodeck, el a devenit o sursă de afecțiune pentru oricine intră în contact cu el, dar și o sursă de inspirație. Jazz dezamorsează întâlnirile serioase și le animează. Și tot Jazz a decis că portofoliul Biodeck nu este complet până nu producem și saci de căței. Așa am decis ca, pe lângă pungile și sacii menajeri biodegradabili și compostabili, să producem și saci bio pentru căței bine-crescuți“, spune Adrian Georgescu.
Despre Jazz, mai spune că este un exemplu perfect de răbdare, dragoste necondiționată și cel mai bun partener de plimbare. Doar că ultimele săptămâni i-au cam pus răbdarea la încercare, tocmai pentru că au fost în contradicție cu apetitul lui pentru evadări mai mult sau mai puțin scurte. Asta mai ales pentru că Jazz își însoțește partenerul în permanență la birou, în mașină, la alergare, iar statul în casă a fost mai degrabă plictisitor, decât îmbucurător. A întâlnit mai puține fețe și cu siguranță mai puțini căței, în condițiile în care parcurile sunt închise. Și nici prilejurile de năzbâtii nu au mai fost așa multe, iar aici pare să fie un maestru.
„Vara trecută, eram cu el la birou și urma să am o întâlnire importantă la care Jazz nu ar fi putut să participe. Știam că ar fi durat câteva ore bune, așa că am hotărât să dau o fugă înainte, ca să-l plimb.“
Cum ziua era frumoasă, parcul și lacul Herăstrău păreau o variantă bună, fiind în apropiere de biroul Biodeck. N-a fost însă cea mai inspirată idee.
„Labradorii sunt câini de apă și de vânătoare, iar Jazz, când a văzut rațele și apa, a sărit în ea, iar eu, deoarece era în lesă, l-am urmat. Eram leoarcă amândoi. Întâlnirea? Jazz a hotărât că nu era tocmai importantă.“
Câinii sunt amuzanți, fac prostii și sunt creativi. Ceea ce-i face și mai buni parteneri. La concluzia aceasta a ajuns Adrian Georgescu după relația cu Jazz. Și a mai învățat că, în corpul lor mic, se găsește un munte de afecțiune. Dacă ar fi să dea un sfat celor care cochetează cu ideea de a-și „condimenta“ viața cu un animal de companie…
„… ar trebui să fie dispuși să investească timp și să gestioneze programul ținând cont în permanență de nevoile animalului de companie. În cazul meu, cred că cel mai mare avantaj este faptul că Jazz reușește să mă facă să zâmbesc chiar și în cele mai grele zile.“ Și asta vorbește de la sine.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția