Evadare de weekend: Cele mai frumoase conace de lux din Romania

Există în România câteva locuri care păstrează tradițiile timpurilor de demult și, în același timp, confortul și luxul vremurilor moderne. Multe dintre dintre ele s-au transformat în refugii perfecte pentru călătorii rafinați și au pornit de fapt ca niște proiecte personale.

Ioana și Marius Enache și-au dorit la început o casă de vacanță, dar într-un târziu această casă și-a deschis porțile pentru călători, fiind astăzi cunoscută sub numele de Villa Poem Boem (www.poemboem.com). În cazul celor doi a fost vorba despre recondiționarea uneia dintre vilele emblematice din Sinaia, stațiune atât de frumoasă încât a fost aleasă de însăși familia regală pentru a găzdui Palatul Peleș. Villa Poem Boem a fost de fapt vila familiei Socolescu, Toma Socolescu fiind unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți români din perioada interbelică.

Vila a fost proiectată în 1925 pentru Florica Socolescu, soția arhitectului, într-o vreme în care familiile interbelice veneau în fiecare vară în apropierea reședinței regale pentru a participa la baluri sau picnicuri aristrocrate, stropite cu șampanii fine și delicatețuri culinare franțuzești.

Odată cu schimbarea regimului, vila a fost neglijată și a suferit schimbări. Vechile uși lucrate artizanal au fost găsite aruncate în curte, într-o stare deplorabilă, geamurile originale fuseseră înlocuite cu termopane albe, subsolul era aproape inundat, iar în locul șemineului fusese construită o baie.

Însă din 2006 casa a intrat în posesia actualilor proprietari care în trei ani au șters urmele grele de pe obrazul ei fin de altădată.

Toate materialele și accesoriile folosite pentru renovarea casei au venit din România, așa că în acest demers niciun târg de antichități nu a fost ratat, iar discuțiile cu meșterii tâmplari au devenit un fel de rutină zilnică.

Acum, cei care o vizitează (maximum 10 persoane deodată) pot vedea vila în gloria ei de altădată, cu interioare în stil franțuzesc provensal armonizat cu elemente de stil brâncovenesc și o curte îngrijită prin care trece un izvor de munte și unde sunt plantate ierburi aromate.

„Într-o majoritate covârșitoare, clienții noștri sunt străini“, spune Ioana Enache despre cei ce trec pragul casei.

Viscri 125 (www.viscri125.ro) este un alt proiect croit după același calapod, al reeditării vremurilor de altădată cu o tușă modernă, și de data aceasta investitorii fiind tot o familie, Mihai și Raluca Grigore.

„Ne-am îndrăgostit de Viscri în 2007, când am ajuns aici din întâmplare, fără să știm câtuși de puțin despre faima internațională a satului. Căutam atunci o casă de vacanță și întâmplarea a făcut să o găsim imediat pe cea care urma să devină 4 ani mai târziu pensiune. Gândul de a ne muta aici și a transforma casa noastră de vacanță în casă de oaspeți a venit destul de repede. În mai 2010 am reușit să ne mutăm aici cu tot cu un bebeluș de 8 luni, iar după 10 luni de șantier și o investiție de 400.000 euro era gata și pensiunea“, rememorează Raluca Grigore.

Au fost păstrate toate corpurile clădirii și s-au făcut recondiționări sau transformări acolo unde a fost cazul.

„Astfel, grajdurile și podul au fost transformate în camere, iar șura în spațiu de luat masa și de relaxare. În șură, de exemplu, am păstrat intactă structura originală care are peste 200 de ani și am zidit în jurul acesteia pentru a putea folosi spațiul și în sezonul rece. Am încercat să păstrăm cât mai mult posibil ceea ce am găsit, fie că au fost ziduri, mobilier sau copaci, să respectăm spiritul locului, aducând însă confortul de care omul de azi are nevoie pentru a se bucura de vacanță“, spune Raluca Grigore.

Alte povești ale familiilor din zonă care și-au deschis casele călătorilor încep însă în urmă cu sute de ani, un exemplu fiind în Micloșoara (Covasna – www.transylvaniancastle.com).

„Nu noi am ales locul, ci locul ne-a ales pe noi acum 800 de ani. Familia mea este acasă în Micloșoara, Valea Zălanului, Valea Crișului și în această regiune din 1252. A trebuit să trăim în exil 50 de ani și când ne-am întors am găsit patrimoniul cultural în ruină. Nu am avut un buget, ci am făcut ce a trebuit să facem utilizând orice mijloace am avut la dispoziție“, spune contele Tibor Kalkony, descendent al unei vechi familii de nobili secui din Transilvania, prieten al prințului Charles.

Acum, contele deține 6 case restaurate în Micloșoara la care se adaugă un conac, călătorul care-i calcă pragul fiind de cele mai multe ori în căutarea unor locuri cu adevărat autentice, într-o lume a globalizării.

„Toată mobila noastră este artizanală, în camerele de oaspeți nu există niciun obiect nou“, explică Tibor Kalkony.

Transilvania s-a transformat însă într-un magnet și pentru cei de peste hotare, care i-au prins gustul din întâmplare și care au decis să investească aici pentru a le arăta și altor călători poveștile locului. Este și exemplul soților Bassetti care din 2005 au decis să se stabilească în Copșa Mare.

„Am ajuns în Transilvania cu o zi înainte ca soțul meu să decidă să cumpere, în numele companiei pentru care lucrează, două fabrici de oțel din România. De atunci am dezvoltat o pasiune pentru Transilvania și am decis să transformăm locul într-o evadare de vacanță pentru noi și pentru prietenii noștri“, spune Giovanna Bassetti.

Ea își amintește că la momentul sosirii locul părea mai mult ca un paradis pierdut.

„Când ne-am apucat de construit am decis să nu apelăm la oamenii din alte sate, ci am încercat să ne focusăm numai pe meșteșugarii locali. Am investit circa 600.000 de euro pentru a restaura acest sat frumos“, adaugă Giovanna Bassetti.

Lucrurile s-au făcut temeinic și în înțelegere cu zona. „Am păstrat toate elementele arhitecturale ale caselor săsești prin utilizarea pe cât posibil a acelorași materiale, dimensiuni și elemente de design. Acoperișurile, fațadele, ușile, ferestrele, încuietoarele, culorile sunt toate exact așa cum erau“, continuă ea.

Hanul Balaban, aflat la o mică distanță de Rucăr-Bran, este un alt proiect de suflet care-și deschide porțile în fața călătorului interesat de experiențe 100% românești.

„Familia mea este la origini din România cu o tradiție din partea mamei care datează încă din 1400, din Rucăr. În decembrie 1947 au părăsit România când regimul comunist s-a urcat la putere și au plecat în exil în Maroc. După opt ani, s-au mutat în Statele Unite“, spune Dan Dimăncescu, cel care și-a imaginat Hanul Balaban. A revenit în România pentru prima dată în 1964, iar din 1997 vizitele i s-au întețit atât din motive personale, cât de afaceri.

„În 2003, în căutarea unui loc pentru a construi un han tradițional, am urmat din întâmplare un drum forestier lung până în vârful dealului Balaban din Bran.“ Nu a mai existat cale de întoarcere, priveliștea din acel punct determinându-l pe Dimăncescu să treacă direct la acțiune. Terenul a fost cumpărat de la familiile din zonă, iar planurile pentru o primă clădire în spirit țărănesc au fost dezvoltate.

Scopul a fost același ca în toate cazurile de mai sus: să creezi un loc rupt de viața modernă, dar care să ofere confort și răsfăț. Nu există de exemplu televizoare, dar este wi-fi, amenajarea este rustică, dar exclusivistă.

Dar nu numai muntele le-a atras atenția celor care vor să le spună povești boierilor contemporani, ci și Delta Dunării, poate singurul loc cu adevărat special pe care-l are România. Pentru cei care cunosc acest lucru s-a deschis Enisala Safari Village, un sat pescăresc, dar de cinci stele.

„Alegerea locului a fost determinată de potențialul turistic al zonei: aproape de Delta Dunării, la mai puțin de un kilometru de cetatea Enisala, în imediata vecinătate a unei rezervații de bujori sălbătici“, spun reprezentanții Enisala Safari Village. Investiția în acest loc s-a ridicat la circa 200.000 de euro (www.safari.ro).

„A fost nevoie de timp și răbdare deoarece am dorit să respectăm în cele mai fine detalii tradițiile locale.“

Astfel, la construcție s-au folosit materiale din zonă: grinzi de lemn, stuf pentru acoperișuri, zidărie tradițională dobrogeană, piatră de Babadag și altele. La toate acestea au „sărit“ în ajutor și artiști plastici și studenți de la școlile de arte care au avut grijă de detaliile care fac din Enisala un real safari în inima Deltei.

„Pentru oaspeții noștri organizăm expediții pe apă în Delta Dunării, cu traversarea lacului Razim, pe canalele Dunavăț, Mustaca, brațul Sf. Gheorghe, cu ieșiri la Marea Neagră, la Periteașca sau Perișor. De la Enisala Safari Village se pot face și drumeții la pas către cetatea Enisala, la Poarta Vântului, în rezervația de bujori sălbatici sau în pădurea Babadag, care este și rezervație naturală“, mai spun reprezentanții Enisala Safari Village.

Iar dacă bujori nu mai prindeți, vă trece supărarea cu un borș de pește veritabil, acrit bine și îmbogățit cu leuștean și alte legume proaspete din grădină. Că doar toată bogăția de recoltă abia așteaptă să intre în strachinile pline, pregătite pentru boierii veniți în vizită.

Călătorii