ESPERANTO
ESPERANTO
Daca e marti, e Chisu la bucatarie. Daca e Chisu, mancarea are gust amestecat si nume de scena. Daca in nume se amesteca de-a valma radacini culinare cu rezonante istorice e Esperanto. Daca e Esperanto e strada Eremia Grigorescu nr. 17.
Restaurantul “Esperanto” are la baza o poveste scurta (5 minute dupa ceas), relatata de dl. Dan Chisu cam asa: Pe vremuri, obisnuia sa gateasca pentru prieteni. Cand s-a plictisit de vizitele prietenilor, a inceput sa gateasca la ei acasa. Cand prietenii s-au plictisit de vizitele lui, a hotarat sa deschida un restaurant. Cele trei momente temporale descrise mai sus au punctat o perioada de aproximativ douazeci de ani. Produsul acestui “dupa douazeci de ani” initiatic este “Esperanto”, pentru ca in procesul de fabricatie s-a distilat si aroma a nenumarate calatorii pe diverse continente. Incercarile de a reproduce specialitatile culinare ale fiecarei tari esuand sistematic, s-a optat pentru o sinteza originala care combina sosul frantuzesc cu mirodeniile chinezesti si asaza alaturi o tulpina de praz, de exemplu. Pentru a crea decorul unui astfel de meniu derivat pe principiul amestecului din variate culturi ale globului, s-a amenajat casa din Eremia Grigorescu nr. 17, in care din nou aportul principal ii apartine d-lui Dan Chisu.
Intr-o casa veche parter plus etaj, partial mansardata, un colaj de texturi si fragmente de familii diferite alcatuiesc un cadru care pune o serie de intrebari curioase, dar fara sa trag a de maneca pe nimeni si fara sa incomodeze nimic din ceea ce ar putea constitui premisele unei digestii fericite. Parterul adaposteste un bar pe care urca si coboara robineti si trompete/tromboane/saxofoane sau poate un hibrid al celor trei, memoria n-a putut dovedi interes in identitatea exacta a obiectelor intr-un décor care insista sa le deghizeze sub cele mai neasteptate folosinte. In aceeasi incapere, semineul pe colt spune povesti in esperanto, care se acopera una pe alta ca si cum ar iesi din gurile nerabdatoare ale mesenilor, dar, prin contrast, incaperea e tacuta si mesenii nu pot fi decat putini si tacuti, asezati in jurul unei singure mese de cafea.
Alaturi, in schimb, mesele sunt numeroase si isi imbie ocupantii cu pahare generoase, de marimea unei carafe. Acolo, cu siguranta se vorbeste mult. Numeroase linguri incastrate in beton asteapta subversiv pe coltul mesei mucurile de tigara – design-ul scrumierelor pare un fragment de campanie anti-fumat, dar ceva mai sus, de-a lungul peretilor, se dovedeste ca subversivitatea se reduce de fapt la nonconformism, aceleasi tacamuri sustinand tandru lumanari. Podeaua da si ea glas unui limbaj atipic si amestecat: in mijlocul dusumelei se decupeaza ca un covor dreptunghiular un mozaic de piatra si ceramica delimitate prin alama.
Scara de lemn duce intr-o incapere care distribuie spatiul, mobilata cu scaune in piele rosie, imbracata in fragmente de text, tablouri sculpturale confectionate din clante de usa si iluminata pop cu neoane albastre si rosii care ar taia retina daca n-ar fi amplasate strategic in afara sau razant unghiului optic. Piesa centrala de décor parietal o reprezinta una dintre putinele lucrari care nu au fost executate de Dan Chisu in persoana, ci de un student la arte plastice: o harta Esperanto in care China se invecineaza cu Marea Britanie sau poate cu Mexic, in orice caz numai cu vecinii sai impamanteniti geografic nu. Aceeasi insertie minerala in centrul dusumelei, de data aceasta patrata. De aici, se despart drumuri catre mica mansarda si catre o alta sala de mese. Periplul esperanto se incheie asadar bidimensional in coada de peste, impartial precum intelepciunea insasi .
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
