Escapada cu miros de cafea
Spre seara, dupa o zi de birou, un inceput de primavara cu soare... Pasesc pe trotuar intr-o zona centrala, cu servieta la subrat, camasa suflecata inca de la iesirea din birou. Este exact genul de seara in care, desi oboseala m-a cuprins, nu am nici cea mai mica dispozitie sa ma retrag acasa, mai ales cand toti bucurestenii au navalit pe strazi si colcaie precum gandaceii la ultimele raze de soa…
Spre seara, dupa o zi de birou, un inceput de primavara cu soare… Pasesc pe trotuar intr-o zona centrala, cu servieta la subrat, camasa suflecata inca de la iesirea din birou. Este exact genul de seara in care, desi oboseala m-a cuprins, nu am nici cea mai mica dispozitie sa ma retrag acasa, mai ales cand toti bucurestenii au navalit pe strazi si colcaie precum gandaceii la ultimele raze de soare pe ziua aceasta.
Si, ca sa nu fiu singura persoana din Bucuresti care se duce acasa la un astfel de apus, mi-am indreptat pasii catre prima cafenea intalnita in cale (asta nu inainte sa ma asigur ca nu am sa fiu singura la masa) si am dat un telefon sa stabilesc o intalnire.
Intamplarea a facut ca prima cafenea care mi-a deschis usa sa fie Lavazza Cafe, un local elegant, bine pozitionat prin zona Universitate. Am remarcat muuult lemn, un culoar stramt care ducea spre un soi de salon cu mese si scaune din lemn. De indata ce m-am asezat confortabil pe scaun, am pus mana pe meniu (nu, nu ca sa il fur, cum imi sta in obicei), pur si simplu am vrut sa consult bauturile puse la dispozitie. Spre marea mea uimire, cafeneaua aceasta isi pastreaza cu sfintenie statutul de cafenea si nu am gasit niciun cocteil alcoolic, ci doar cocteiluri de cafea ca Irish Coffe, French Kiss, French Coffe, Aroma Caffe, Affocado di Cafe. Meniul era foarte bine organizat si specific pentru o cafenea care tine sa ramana cafenea si sa nu se transforme in cine stie ce local- cum, de altfel, am mai vazut eu…
Cum interlocutoarea mea a cam intarziat, am gasit de cuviinta sa imi arunc o privire prin jur. Cafeneaua era organizata pe doua sectoare, unul pentru fumatori, altul pentru cei antitabac, atmosfera placuta si calma in care te poti relaxa de minune, spatiul este cam inghesuit, dar elegant, fara brizbrizuri inutile pe pereti si acareturi vechi insirate pe acolo, lucru care nu mi-a displacut.
Bulina neagra am remarcat-o abia dupa vreo 50 de minute, timp in care nici nu m-am miscat de la masa. Cand am spus bulina neagra nu m-am gandit la o pata de cafea pe camasa mea, ci la faptul ca incepusem sa cam intepenesc pe scaunul din lemn veritabil, neprevazut cu nicio pernuta moale de protectie. De aici, am tras eu concluzia ca este un loc de trafic intens, in care nu ai vreme de stat la visari si discutii indelungi, ci doar pentru scurte escapade cu miros de cafea. Pana mi-a venit interlocutoarea, deja ajunsesem sa disper din cauza scaunului buclucas, iar discutia am scurtat-o cat am putut de mult. Si, ca orice consumator cu state vechi, umblata prin localuri de orice fel, am gasit de cuviinta sa imi notez localul la categoria celor care sunt pentru cate o cafea fulger, inainte de vreo intalnire importanta, in care sa pregatesti rapid ultimele detalii.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
