Electric in patru nuante si trei portrete

O blonda, o bruneta si o mulatra senzuala. Tablouri cu irizatii roz, gri, albastre sau verzi. Lumini electrice. Cocteiluri cu design cafeniu. Un candelabru “ciufulit” si o baie cu parfum de Barcelona. Senzatii chill-out pe Campineanu, la Mizu Cafe.
Cand am ajuns in cafenea nu erau clienti. Toata lumea plecase probabil la mare. Spatiul, insa, era foarte populat.
Chipurile celor trei domnisoare despre care vorbeam mai devreme incarcau spatiul. Iar de privirile lor n-aveam cum sa scap. Nu ma lasa decorul, adica portretele (de dimensiuni impresionante) expuse pe pereti.
Mi-a trebuit ceva timp pana
mi-am reorientat privirea ca sa observ intreg spatiul. Fusesem mult prea preocupata sa analizez chipurile celor trei – de la buclele dese ale mulatrei pana la privirea inocenta a brunetei.
La parter sunt doar patru grupuri de mese. Putin, s-ar putea spune, insa fotoliile si canapelele din piele neagra sunt astfel aranjate incat sa incapa cel putin 20 de persoane. La Mizu tot ce se vede, se aude sau se gusta este electric. Iar nuantele sunt in ton. Adica foarte mult gri metalizat: de la catifeaua folosita pentru a imbraca peretii, pana la materialul metalic din care sunt realizate mesele joase, acoperite cu oglinzi. Electrice si ele.
Ma asteptam sa ma simt ca-ntr-un cub de gheata cand am vazut atata gri. Insa prima impresie a fost inselatoare. Pentru ca electricul poate avea si alte nuante, adica roz, verde sau chiar albastrui. Dintr-un joc de lumini decorul imi juca farse: de fiecare data cand intorceam privirea portretele capatau alte nuante, irizatiile luminoase colorate avand o sursa bine ascunsa. Si o ritmicitate linistitoare, ca si electro-chill out-ul care rasuna in cafenea – la volum redus.
Candelabrul (daca se poate numi asa) este format din fire subtiri de otel grupate intr-un manuchi “ciufulit”. In capatul firelor sunt becuri de-abia sesizabile, dar care raspandesc o lumina blanda, care mai indulceste tonurile metalice. Si evidentiaza, daca mai era cazul, aceleasi tablouri de pe pereti.
Prin stanga barului minimalist se poate cobori la subsol. Insa pentru asta se cere macar un dram de curaj sau curiozitate. Pentru ca mai intai trebuie sa treci “proba” scarii spiralate cu trepte din geam transparent. Cu fiecare treapta coborata senzatia ca pasesti in gol se adanceste. Dar din fericire sunt doar cativa pasi pana cand descoperi spatiul de la subsol – zona pentru nefumatori.
Amenajata ca un separeu, camera, medie ca dimensiuni, este potrivita pentru un grup de vreo 10 persoane. Si aici sunt canapele din piele neagra, ca si la parter, dispuse in forma de U.
Oriunde te-ai aseza ai vedere la plasma de pe perete. Asta daca mai era nevoie de aparatura electrica, pe pereti fiind dispuse neoane in nuante schimbatoare, ca si la parter.
Tot la subsol se afla si toaleta, cu un decor daca nu electric, macar foarte stylish. Dar nu placile ceramice cu irizatii in relief m-au uimit cand am intrat acolo, ci senzatia olfactiva. Se simtea Barcelona, in apropiere de plaja: un parfum Bvlgari intr-un hotel de 5 stele.
Tot la nivel senzorial “ataca” si meniul. As fi vrut sa incerc toate cocteilurile de cafea aflate in lista. Insa dintre nume ca Chicago, After Dinner Mint, Salon sau Keoke Cafe, am preferat un Caramel Latte si un Mocha Frappe. Despre designul cocteilurilor as putea spune ca este “savuros”. Si despre gustul licorilor, la fel.
De incercat de la Mizu sunt si sucurile “freshly squeezed” sau milk shake-urile (cu banane, capsuni sau ciocolata). Se gasesc si “tarii” pe meniul cafenelei – de la Manhattan sau Raspberry Kicker la Amaretto sau Cointreau.
Cand am plecat de la Mizu, am mai aruncat o privire inapoi. Nu voiam sa spionez barmanita (care citea cu sete din clasici), ci doar sa mai admir o data cele trei chipuri inramate de pe pereti.

Cultură /DJ CULTURE