Editorial După Afaceri Premium: V-ați putea îndrăgosti de un robot umanoid?
La prima vedere, pare o întrebare ușor de ironizat sau ignorat, pare o glumă sau, în cel mai bun caz, o chestiune ce nu necesită mult timp de gândire. Răspunsul este nu, iar motivele pot fi multe.
La prima vedere, pare o întrebare ușor de ironizat sau ignorat, pare o glumă sau, în cel mai bun caz, o chestiune ce nu necesită mult timp de gândire. Răspunsul este nu, iar motivele pot fi multe. Simplu, pentru că e robot. Pentru că nu are suflet sau conștiință. Sau multe altele. Există însă, chiar și în zilele noastre, oameni care s-au căsătorit cu șerpi, diferite alte animale, chiar cu Turnul Eiffel sau cu un personaj din desene animate. Da, sunt excepții, povești ilare, dar există.
Mi-am amintit de ele și mi-a venit în minte această întrebare după ce am citit recent o nouă carte a scriitorului britanic Ian McEwan, cunoscut poate cel mai bine pentru „Atonement“ („Ispășire“), operă ecranizată de Joe Wright cu Keira Knightley și James McAvoy în rolurile principale. Deși toate cărțile semnate de el au fost menite să pună pe gânduri, să șocheze sau să scandalizeze, aceasta – „Machines like me“ („Mașinării ca mine“) – lansată în 2019, aduce în prim-plan un subiect aflat dacă nu pe buzele, atunci în mintea multora.
Ce se va întâmpla atunci când roboții vor putea înlocui oamenii. El nu o gândește din perspectiva – cel mai des dezbătută – a joburilor, ci se întreabă dacă aceste mașinării vor putea ajunge la „rangul“ de ființe, dacă vor putea cu inteligența lor superioară (cognitivă, nu emoțională) să cucerească mințile și sufletele oamenilor. La început ar putea fi vorba de curiozitate doar, dar mai departe?
Aceeași întrebare și-o punea, mai mult sau mai puțin voalat, și Yuval Harrari în Homo Deus. Acesta ducea gândul mult mai departe, dar eu o să mă opresc momentan aici.
M-a speriat inițial ideea, m-a pus pe gânduri apoi și continui să sper că nu se va petrece asta. Nu în timpul vieții mele cel puțin. Dar dacă totuși e să fie așa, am găsit deja soluția.
Dacă cumva în timpul vieții mele roboții vor veni să-mi ia jobul și vor avea capacitatea necesară (șeful meu spune că jurnalismul e minimum 80% muncă și doar restul talent, eu nu sunt neapărat de acord, nu în cazul meu cel puțin), dacă vor veni să-mi „fure“ prietenii și relațiile, dacă vor avea inteligența necesară, atunci eu mă voi muta în Zanzibar.
E o insulă în estul Africii unde oamenii iau lucrurile „pole-pole“, încet-încet. Aici cred că e cea mai mare nevoie de roboți din lume, pentru că oamenilor nu prea le place să muncească, nu în ritmul și stilul în care suntem noi obișnuiți. Și totuși, sunt sigură că roboții ar ajunge să „ruginească“ cu un cocktail în mână pe plajă. Și până să ajungă aici, în acest colț uitat de lume, vor avea alte destinații de „bifat“, așa că voi fi în siguranță o vreme. Îmi voi lăsa în urmă toate device-urile și mă voi conecta cu natura, înainte de a mă conecta la internet.
Desigur, e o viziune puerilă și e o glumă, dar ce am vrut să zic de fapt e că există locuri în lume unde viața se scurge altfel. Unde deadline-urile sunt mai puțin presante, timpul este mai puțin grăbit, iar device-urile sunt pur și simplu mai puține. Da, poți trăi – măcar o vreme – fără internet și telefon, parol că poți! Pole-pole (încet-încet) te vei obișnui. Și apoi, Hakuna Matata (nicio grijă)! Viața merge înainte!
Cristina Roșca este Editor-șef După Afaceri Premium
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
