Care e legătura dintre Bentley România, constructorul auto britanic care a ridicat personalizarea automobilelor la rang de artă, și producătorul unora dintre cele mai apreciate whisky-uri din lume, The Macallan?

Ce face o călătorie să fie extraordinară? Pot fi multe argumente – destinația, gastronomia, compania, experiențele inedite pe care le promite, iar apoi oferă intimitatea în care te poți bucura de locuri și lucruri. Fiecare dintre aceste elemente luate separat poate transforma o călătorie într-una memorabilă. Dar când universul – sau oamenii – „conspiră“ pentru a le aduce toate împreună, atunci poți fi sigur că rezultatul este de neuitat. Dar să încep cu începutul…

La începutul lunii martie am primit o invitație din partea Bentley România pentru a descoperi universul producătorului de whisky The Macallan la el acasă, în Scoția. Probabil vă întrebați, ca și mine inițial, care este legătura dintre constructorul auto britanic care a ridicat personalizarea automobilelor la rang de artă și producătorul unora dintre cele mai apreciate whisky-uri din lume.

Ei bine, aici începe povestea.

Era duminică după-amiază când am aterizat pe aeroportul din Aberdeen, care deservește cel mai mare oraș din nordul Scoției și împrejurimile acestuia. La ieșire mă aștepta Rob, care la boardul unui Bentley Bentayga Hybrid avea să mă conducă spre hotel și să îmi ofere răspunsul la primele întrebări legate de universul The Macallan.

Încă dinainte să urc însă – ca orice femeie (zic eu) – am remarcat culoarea mașinii, un verde închis metalic ce poartă numele de Viridian. Apoi, de îndată ce am deschis ușa, am observat cum logoul The Macallan – ce întruchipează Easter Elchies House, proprietatea aflată în inima estate-ului scoțian al producătorului de whisky – era proiectat pe asfalt. Același logo l-am regăsit ulterior și pe tetierele scaunelor.

După ce am terminat de analizat detaliile mașinii am aflat, pe parcursul unui drum de circa o oră și jumătate prin Scoția rurală, că The Macallan deține două automobile Bentley, folosite pentru a iniția clienții de top în ceea ce înseamnă lumea whisky-ului de top. De această incursiune se pot bucura cei pasionați de licoarea cu nuanțe de chihlimbar, dar și cei care văd whisky-ul ca pe o investiție cu randament imbatabil, alături, bineînțeles, de fanii brandului care a produs în istoria sa de circa 200 de ani unele dintre cel mai bine cotate băuturi din lume. Până anul trecut, o sticlă de The Macallan din 1988 deținea recordul pentru cel mai scump whisky vândut vreodată, un colecționar american plătind 1 milion de lire pentru ea, scrie cotidianul britanic Financial Times.

Acesta nu este însă și cel mai „bătrân“ whisky al companiei, care a împlinit venerabila vârstă de 81 de ani. The Macallan The Reach 81 Years Old este totodată și cel mai îndelung maturat whisky din lume, potrivit informațiilor publice de site-ul casei de licitații Sotheby’s. În portofoliul producătorului scoțian își mai fac loc însă și alte licori care au trecut testul timpului, una având 71, iar alta 78 de ani. De altfel, tocmai prin asta se remarcă producția de whisky, prin răbdarea ce poate părea uneori aproape infinită, într-o lume în care totul merge pe repede înainte.

Pentru a deveni whisky, o băutură trebuie să stea inițial măcar trei ani în butoi. În cazul The Macallan, abia după 6-7 ani sunt deschise butoaiele și este astfel inspectat rezultatul. Mai departe însă, procesul nu se oprește aici, existând licori a căror maturare transcende două sau mai multe generații.

La baza oricărui whisky stau trei elemente esențiale sau, mai bine zis, ingrediente – apă, orz și drojdie. Orzul folosit de producătorul scoțian The Macallan provine în bună parte de pe coasta de est a Scoției, mai exact din apropierea distileriei.

„Orzul este gata să fie recoltat în momentul în care firul se curbează, iar spicul se întoarce cu capul în jos. Atunci, el este trimis către o companie parteneră a The Macallan pentru a-l pregăti. Aici are loc procesul de germinare“, povestește una dintre gazdele din distilerie, în timp ce ne ghidează pașii prin facilitatea de producție. Mai exact, orzul petrece câteva zile în apă, perioadă în care bobul se dezvoltă, iar coaja se desprinde, dar nu este aruncată. Urmează uscarea acestei materii prime și apoi livrarea ei către producătorul scoțian de whisky care are propria moară unde macină cerealele ce ulterior sunt „îmbăiate“ în niște cuve imense, de 17 tone, în apă la 90 de grade. „Temperatura apei este foarte importantă, fiind elementul care permite transformarea amidonului în zahăr.“ Procesul de producție continuă, pe parcursul acestei etape (prima dintr-un total de patru) fiind folosite treptat diferite temperaturi ale apei.

Fără explicații din partea gazdelor, distileria este un loc greu de înțeles și de descris, cu multe recipiente arămii, perfect opace, care păstrează astfel bine ascuns în sânul lor secretul producției de whisky.

Etapa secundă din proces este cea în care, treptat, zahărul este adus la temperatura camerei (circa 20 de grade), iar apoi este adăugată drojdia. Aceasta din urmă se multiplică, hrănindu-se cu zahăr, și așa apare alcoolul. Inițial el are 10-11 grade. Rezultatul trece ulterior printr-o serie de variații de temperatură ce permit concentrației alcoolice să urce la 20-25%. Procedeul este repetat pentru o a doua distilare. Iar licoarea ce reiese este segmentată în trei părți – capul, inima și coada. Inima este extrasă și devine

ADN-ul oricărui whisky The Macallan, urmând astfel să înceapă procesul de învechire.

Înainte, oamenii beau această băutură, nu mai aveau răbdarea să aștepte învechirea. Acum însă, această bază reprezintă doar prima jumătate a călătoriei și a poveștii. Butoiul este responsabil pentru 80% din aroma și pentru 100% din culoarea whisky-ului.

Tocmai pentru că este un element-cheie în proces, reprezentanții The Macallan se implică în selecția lemnului, care apoi este pregătit pentru a deveni butoi. Ei folosesc două tipuri de stejar – american (mai alb ca nuanță, cu o vechime de 80 de ani) și european, respectiv spaniol sau francez (mai închis la culoare, mai roșiatic, și mai bătrân, de 120 de ani). Acesta din urmă imprimă whisky-ului arome de condimente și de fructe uscate, pe când cel american este responsabil pentru aromele de citrice, vanilie sau miere.

„După ce alegem lemnul, el este lăsat doi ani în pădure să se usuce. Apoi, este transportat în sudul Spaniei, unde butoaiele sunt realizate manual. Povestea noastră începe de la ghindă (fructul și totodată elementul din care ia naștere un stejar – n. red.) și continuă până când whisky-ul ajunge în pahar“, completează ghidul.

Astăzi, sunt 400.000 de butoaie care găzduiesc viitoarele licori The Macallan. Fiecare are propriul său cod de bare și un sistem clar de însemnare pentru ca angajații să știe ce se găsește înăuntru. În total, doar nouă oameni lucrează în distilerie, dar cu tot cu echipa de la depozite (64 de astfel de încăperi) sunt 240 de salariați care fac posibil ca rezultatul muncii lor să ajungă în toată lumea. În România, produsele The Macallan sunt prezente și se află în portofoliul grupului Coca-Cola HBC, ce cuprinde, pe lângă băuturi răcoritoare, și licori tari.

Distileria The Macallan, ca de altfel și depozitele, este amplasată în nord-estul Scoției, în regiunea Speyside, care este traversată de râul Spey. Această zonă este bine cunoscută iubitorilor de whisky, dar și călătorilor care vor să descopere Scoția autentică, liniștită, cu mai multe vaci și oi decât mașini, cu câmpuri infinte de iarbă verde-crud și cu dealuri ce se profilează cuminți la orizont. Din când în când, fără nicio avertizare, în mijlocul acestui peisaj idilic apare câte un castel (deh, doar e Scoția) sau câte o casă așa grandioasă că pare castel. Dar ce mi-a plăcut mie cel mai tare – dincolo de estate-ul The Macallan la care mă voi întoarce curând – este zona de coastă, presărată din loc în loc cu sate desprinse parcă din basme și așezate în buza mării. Fie albe ca zăpada, fie gri, din piatră, casele sunt mici, discrete și de multe ori aproape identice. Nimic nu pare să perturbe liniștea acestor urbe. Poate doar muzica valurilor care se sparg ritmic de țărm.

Experiența oferită de The Macallan – intitulată sugestiv An Extraordinary Journey – cuprinde, printre altele, o scurtă incursiune în Speyside la bordul Bentayga – automobilul de teren care dă definiția luxului, combinând abilități de grand tourer, limuzină de lux, automobil de familie și off-roader.

Prima oprire a fost la castelul Duffus (ce a mai rămas din el), construit inițial din lemn cândva pe la 1150. Ceva mai târziu – se crede că după 1300 – el a fost reconstruit, de această dată din piatră. Astăzi, circa șapte secole mai târziu, câțiva pereți mai sunt în continuare în picioare și își așteaptă vizitatorii cocoțați în vârful unui mic deal de unde poți vedea – în zilele cu cer senin (da, există!) – până departe. Nu însă chiar atât de departe precum până la Burghead, unul dintre acele mici sate de coastă despre care povesteam mai sus. Într-un colț al localității, acolo unde se termină practic pământul și începe marea, stă un punct de belvedere ce nu trebuie ratat. Fix acolo, în timp ce asculți vântul și cântul pescărușilor, merită să bei un whisky pentru a celebra momentul.

Uitasem să precizez că fiecare oprire prin Speyside este încununată cu un whisky The Macallan. Limited Edition 26, The Harmony Collection și 18 years sherry oak au fost cele trei licori pe care le-am încercat eu, ultima în timp ce admiram podul istoric amplasat în proximitatea estate-ului The Macallan, proprietate ce măsoară 485 de acri (aproape 200 de hectare). Angajații o mai numesc Disneylandul iubitorilor de whisky.

În centrul proprietății stau două elemente-cheie pentru business – Easter Elchies House și noua distilerie. Aceasta din urmă a fost inaugurată pe final de 2017 și găzduiește întregul proces de producție a whisky-ului The Macallan, având o capacitate de 15 milioane de litri pe an. Spre comparație, vechea distilerie putea produce 10 milioane de litri.

Construcția noului spațiu de producție a durat aproape șase ani. Totul a început cu designul, creat de un birou de arhitectură din Londra. Misiunea a fost clară: clădirea trebuie să se integreze perfect în peisaj, în natura înconjurătoare. Tocmai de aceea, acoperișul din lemn este îmbrăcat complet în iarbă. Mai mult, în proporție de două treimi, imobilul este în subteran.

După un tur al distileriei, am oprit în restauraurantul din interior – Elchies Brasserie – pentru un prânz delicios, încununat – nu, nu cu un whisky – cu un desert din ciocolată. Restaurantul este deschis pentru vizitatori, însă există mai multe tipuri de vizite. Publicul larg poate – cu o programare în prealabil (regulă stabilită post-pandemie) – să facă un tur al distileriei.

Oaspeții care aleg The Legacy Experience beneficiază de un tur al întregului estate, aflând astfel mai pe larg povestea The Macallan. Cea de-a treia opțiune este The Extraordinary Journey – ce include cele de mai sus, dar, după cum am spus deja, și după cum veți afla în curând, și altele.

Nu există surse sigure pentru a atesta de unde provine numele The Macallan, dar se crede că este din galeză, o combinație dintre „mac“ – pământ fertil – și „allen“ – biserică, religia jucând un rol crucial acum câteva secole. „Povestea estate-ului începe să se scrie înainte de secolul al XV-lea, când în zonă exista o comunitate de fermieri, iar pe proprietate era ridicată o biserică. Pentru noi, aceste terenuri reprezintă acasă din 1834“, continuă povestea ghidul.

Easter Elchies House, proprietatea istorică aflată în inima estate-ului scoțian al producătorului de whisky, cea care se regăsește și pe logoul companiei, datează de la 1700, dar a fost cumpărată de The Macallan abia în 1960. Acum, ea este folosită pentru evenimente, cine private și pentru a găzdui oaspeți importanți, având trei camere. În momentul vizitei era însă în renovare, așa că cina am luat-o tot în distilerie, doar că nu în braserie, ci sus, în barul închis pentru noi, fiind pregătită de propriul chef al The Macallan. Șase preparate – printre care supă de orz, tartar de ou și tiramisu The Macallan – și șase vinuri asociate, o experiență culinară desăvârșită, încununată cu o degustare de 30 years Double Cask, aceasta din urmă având loc într-o sală cu pereți din sticlă ce îți permitea să vezi cum la doar câțiva metri în spate stau suspendate zeci de butoaie.

Cu puțin timp înainte ca ceasul să bată miezul nopții, la fel ca Cenușăreasa, m-am grăbit să plec spre hotel, de teamă ca vraja să nu se spulbere. Hotelul The Craigellachie, cel mai vechi hotel dedicat whisky-ului din Scoția (oldest whisky hotel in Scotland), potrivit site-ului propriu, are și el un bar cu o selecție impresionantă de licori tari.

Nu le-am încercat însă, pentru că a doua zi călătoria urma să continue cu o vizită la Johnston of Elgin, un brand cu o istorie la fel de îndelungată precum cea a The Macallan.

O afacere de familie fondată acum 225 de ani de familia Johnston a rămas până astăzi o companie antreprenorială, chiar dacă proprietarii s-au schimbat cândva la 1900. Astăzi, cea de-a patra generație a acestei familii duce povestea mai departe. Dar care e povestea?

Acest producător de textile dintr-un micuț oraș scoțian de provincie este atât furnizor al casei regale, cât și al marilor case de modă în frunte cu Hermès, Chanel, Louis Vuitton și Burberry. Circa 80% din producție merge către marile nume din moda internațională, în timp ce 20% reprezintă producție proprie, compania având, pe lângă țesături, și colecții de haine și de articole pentru casă realizate din cașmir, lână merino și – mai rar – vicuna, unul dintre celemai scumpe și greu de găsit materiale din lume.

Legăturile Johnston of Elgin cu familia regală din Marea Britanie datează deja de multă vreme, de pe vremea Reginei Victoria, datorită căreia tweed-ul a revenit în prim-plan, iar producătorul scoțian a fost inundat cu comenzi. Și Regele Charles a purtat de-a lungul vieții sale kilturi realizate din tartanul Johnston of Elgin. Cele două materiale – tweed și tartar – sunt, de altfel, cele care au conturat istoria companiei. O vizită la sediul din micuțul oraș Elgin deschide o poartă către trecut, în sediul actual, care este de altfel cel unde a început totul, fiind găzduită arhiva celor peste 200 de ani de activitate.

Deși din lumi aparent total diferite, această călătorie prin nordul Scoției a adus în prim-plan trei companii cu istorie și tradiție – Bentley, The Macallan și Johnston of Elgin – care au ceva în comun. Măiestria lucrului bine făcut.

Gastronomie