E aproape weekend, așa că am vrut să vedem cum arată sfârșitul de spătămână perfect pentru Răzvan Cuc, președintele RE/MAX România. "În sezonul cald, ies cu motocicleta în weekend și bat drumurile secundare din Transilvania în ture de câte 2-3 zile"

Omul de afaceri clujean este unul dintre fondatorii retailerului de telefonie mobilă Plus GSM, vândut în 2008 către fondul spaniol GED pentru câteva milioane de euro. Apoi, ca orice spirit antreprenorial neliniștit, el a preluat în 2013 masterfranciza agențiilor imobiliare americane RE/MAX pe care o dezvoltă în România. Rețeaua locală RE/MAX a încheiat anul 2019 cu peste 50 de birouri francizate și peste 450 de membri, pe când la nivel internațional este una dintre cele mai puternice francize din lume. Lucrează în medie 9-10 ore pe zi, deseori și în weekend, însă afirmă că o face cu plăcere și fără un stres toxic. Călătorește mult, în tară și în afară, face sport și merge pe două roți. Cum arată weekendul pentru Răzvan Cuc?

La mine, depinde de sezon când începe weekend-ul. Iarna, lucrez sâmbăta și uneori chiar și duminica – fiindcă asta presupune să stau acasă cu laptopul în față și să gândesc, planific, revizuiesc, acțiuni ce țin de dezvoltarea RE/MAX. Dar, tot în sezonul rece, în fiecare weekend merg la sală și/sau la înot, cel puțin două zile din cele trei (inclusiv vineri). În sezonul cald însă, când nu sunt plecat din țară, în marea majoritate a cazurilor ies cu motocicleta în weekend și bat drumurile secundare din Transilvania în ture de câte 2-3 zile. Deseori o iau și pe fiică-mea cu mine, care e „muza“ mea, și cu care am deja vreo 20.000 km făcuți în călătorii prin vreo 15 țări europene.

Dacă se întâmplă să nu ies cu motorul, poate pentru că e vreme rea, atunci îmi găsesc de lucru în cuibul meu de cuci, adică citesc, scriu, gândesc, mai trebăluiesc pe lângă casă sau ies în oraș fiindcă Clujul are o mulțime de locuri mișto.

Atât mie, cât și alor mei, inclusiv copiilor mei care sunt destul de mari, ne place cafeaua bună și un mic-dejun pe măsură. Ieșim destul de des în weekend, sunt multe cafenele faine în Cluj, cele mai în vogă pentru noi acum fiind Eggcetera și Narcoffee. Uneori ieșim seara la un restaurant sau la o terasă. Eu sunt vegetarian, la fel și copiii noștri, pe când Ramona mai are încă deschidere spre dieta clasică, așa că selectez restaurantele după acest criteriu – vegetarian. Dar, mai nou, aproape orice restaurant are și opțiuni vegetariene, așa că e totuși o paletă largă de opțiuni în Cluj. Avem și un restaurant vegetarian preferat – Samsara – dar sunt și altele care îmi și ne plac. Ne place bucătăria asiatică sau cu influențe asiatice, iar aici sunt iarăși multe opțiuni.

Dar cel mai fain loc din Cluj e pentru mine acasă, de unde pot vedea orașul de sus, cu Munții Gilăului în fundal, am liniște și soare, o grădină mare și frumoasă, cu multe plante și pot sta liniștit la o cafea sau un vin sau seara, când e cald, la un foc de tabără până târziu.

Tot seara ies foarte des la plimbare cu cățelușa noastră, care e jumătate labrador și jumătate ciobănesc, și fac o plimbare standard de 45 de minute, în zona Parcului Cetățuia, unde stau. Ies fie împreună cu fiica mea Irina, fie singur, ascultând un audio-book.

În general, în weekenduri nu am un ritual foarte strict, depinde de sezon și de vreme, dar pentru mine finalul de săptămână e oportunitatea ideală de a-mi limpezi mintea adunând kilometri pe două roți. Așa că sunt cu ochii pe prognoza meteo și pe hartă, gata să împachetez bagajul pe motor în 15 minute și să „zbor“ cât mai departe. Ajung la o destinație, uneori fără un plan de acasă, fac niște poze de „documentare“ și iau drumul înapoi spre casă.

Cafeaua devine astfel singurul element constant în weekend – însă și pe ea rareori o savurez în același loc sau la aceeași oră. Dacă se întâmplă să mă uit la un film, se va întâmpla doar seara și în marea majoritate a cazurilor o fac împreună cu soția mea, Ramona, amândoi cu câte un pahar de vin în față. Ei îi place foarte mult să îi masez tălpile, așa că am devenit un maestru. Că vorba aia, „happy wife, happy life!“

Totodată, citesc destul de mult, mai nou am trecut la varianta de audio book, însă „norma“ mea e de minimum două cărți pe lună. Citesc foarte puțină ficțiune și predominant aleg titluri care să mă ajute să mă dezvolt, să învăț lucruri care să contribuie la evoluția mea în cariera de antreprenor, să înțeleg cât pot de mult din lumea asta, să îmi inspir copiii să citească, să îmi inspir colegii să citească, așa că mă preocupă și să recomand din cărțile citite celor cu care lucrez.

În rest, fac sport destul de susținut. Stau foarte aproape de o sală de sport cu piscină și merg de 3 ori pe săptămână la înot și/sau la sală, unde am un program destul de strict de exerciții. Programul meu ține două ore, cu încăzire, stretchig și cu sauna de la final cu tot. Înot distanțe lungi și am învățat asta destul de târziu, undeva după 40 de ani, dar un antrenament de înot la mine e de 2.500-3.000 de metri și durează 50-60 de minute. Vara înot în ape deschise, iar Traversarea Tarniței, care e o competiție pe lacul de peste 6,5 km din apropierea Clujului, nu o ratez în niciun sezon. Într-un an am decis să fac traversarea dus-întors, așa că, împreună cu un prieten, am înotat circa 14 km în 5,5 ore, iar asta a fost un record personal.

La capitolul mari pasiuni aș aminti bolizii pe două roți. Avem acasă șapte motociclete și scutere, iar în 2020 cred că o să mai adun încă două piese la „colecție“, fiindcă uneori apar modele care sunt pur și simplu irezistibile. Călătoresc mult pe motocicletă, iar vara trecută am adunat mai mult de 24.000 km pe două roți prin Europa. În total am peste 200.000 km rulați în „întreagăacarieră“ de motociclist, în care am atins patru continente și am traversat trei deșerturi – Sahara, Atacama și Gobi. Se pare că acest hobby a trecut și la soția mea, care are și ea un motor și un scuter, dar și la copiii. Fiul meu are o motocicletă și am adunat deja împreună câteva mii bune de kilometri.

Da, călătorim mult, iar fiică-mea „colecționează“ destinații, așa că până la cei 15 ani ai ei a văzut 36 de țări și visează mereu la locuri noi. Chiar acum, în câteva zile, plecăm doar noi doi într-o excursie „tată și fată“ în India, unde singuri ne-am compus toată aventura, un backpack trip (cu rucsacul în spate) în care vrem să descoperim trei zone mari ale Indiei. Eu mai călătoresc mult și cu RE/MAX, care e o rețea globală de francize și oferă des posibilitatea asta, dar și cu familia, iar noi preferăm destinațiile non-turistice. Mă văd mai degrabă un călător decât un turist. În 2019, revenind cu motocicleta de la Capul Nord, unde am fost împreună cu fiică-mea, am găsit ca fiind foarte faine capitalele țărilor Baltice. Recomand!

Peru a fost pentru mine experiența de top! În cei 4.000 km rulați pe motocicletă, din vârful Anzilor până la țărmul oceanului în deșertul Atacama, am trăit cea mai intensă experiență de vacanță de aventură. Cu nostalgia experienței peruane, am în plan ca în 2021 să reeditez experiența sud-americană, tot pe motocicletă, dar acum am de gând s-o iau mai spre sud, prin Argentina și Chile.

O altă destinație de „marcă“ a fost și Tibetul, pe care l-am făcut tot pe motor, iar punctul culminant în acel moto-tour a fost tabăra de la poalele Everestului, la 5.400 de metri, de unde accesul era deja resticționat. Însă Everestul e monumental, o imagine așa de puternică încât mi s-a întipărit adânc în retina și o duc cu mine până la capătul vieții.

Dar în cei 200.000 km pe motor am adunat mii de imagini memorabile, de la oazele Sahariene, la Alpii Elvețieni, la coastele abrupte ale Atlanticului în Portugalia, la plajele din multe țări mediteraneene și de la insulele grecești, la vulcanul Etna, fiordurile norvegiene până la Capul Nord, și multe-multe altele ce stau frumos ordonate în sertare în sufletul meu. Și multe care or să mai vină!

Avem totodată o „colibă“ undeva în inima Apusenilor, sus la Măguri Răcătău, care e cea mai „înaltă“ localitate locuită permanent din România, undeva la 1.400 m. Acolo e liniște și pace, te trezești dimineața cu tălăngile vitelor ce pasc în fața colibei și mănânci plăcinte cu brânză din „ptishca“, făcute de vecina Monica, cum în altă parte nu găsești. Mergem la Măguri, însă nu foarte des. Eu prefer să schimb locurile, cât se poate de des, atunci când ies din Cluj. Sunt încă atâtea locuri de văzut în România asta a noastră! Când nu voi mai putea călări motocicleta, Măgurile pot fi o opțiune.

Călătorii