Dupa Opium, visul si realitatea se intretaie

Opiul se extrage dintr-o planta asemanatoare cu macul. Prin tratare (incalzire, coacere, fermentare) se elimina impuritatile vegetale si se obtine opiul pentru fumat, care are aspectul plastilinei si culoarea cafeniu inchis. Cand este fumat degaja un miros acru, intepator. In medicina, opiul se foloseste in cantitati mici ca somnifer, calmant, analgezic, iar in cantitati mai mari produce efecte halucinogene.

Nu ma gandisem ca in “pelerinajul” meu prin cluburile Capitalei pot gasi un local care sa poarte numele acestei plante. Mi-a fost recomandat ca fiind un loc deosebit, dar intrarea in local nu m-a impresionat cu nimic, ba chiar mi-am spus ironic in gand “Asta e faimosul ‘Opium’?!?!”. Dar de indata ce am intrat in casa cea veche, la numarul 5, pe strada Horei, am crezut ca am aterizat intr-o cu totul alta lume….

Prima incapere nu avea nimic dintr-un local obisnuit. Pentru cateva secunde am crezut ca e o camera a unei femei care si-a trait demult tineretea. Asezate frumos, ca intr-un pod nefolosit, am descoperit o multime de obiecte vechi. O pianina cu tot cu partituri parca astepta pe cineva sa ii atinga clapele, un pantof cu toc de metresa atarnat pe unul dintre pereti, un corset aproape sfasiat, oglinzi, o masina de cusut si alte nimicuri de’ale femeilor.

Nu ma puteam opri sa admir toata “intimitatea” degajata de fiecare obiect in parte. M-am orientat apoi spre subsolul localului, unde se simtea o oarecare agitatie. Am trecut pe langa o camera in care nu am putut sa nu remarc prezenta printre mese a unei cazi de baie, cum numai in filmele vechi vezi: micuta, cu patru picioare si o figurina la furtunul de dus.

Un alt compartiment era decorat cu scaune ale caror culori nu mai puteau fi distinse din cauza vechimii. Un dulap suspendat de pe vremea bunicii, plin de acareturi, papusi vechi si alte obiecte decorative, lampi cu abajur, un carucior in loc de candelabru, agatat chiar de tavan, un patefon, un disc care nu a mai fost ascultat de prea mult timp.

Subsolul era, ce-i drept, putin mai animat, desi si aici erau imprastiate o multitudine de obiecte decorative, la fel de vechi ca si cele de la etaj. Ma rasfat pe un divan confortabil cu perne mari si nici nu-mi pasa ce as vrea sa beau. Ma fascineaza ambianta: totul decorat in rosu si negru. Intreaga dezordine ordonata imi creeaza o stare deosebita. Un iz de casa bantuita se degaja din afisele vechi de spectacole. Sunt rupte si lipite total aiurea pe pereti, rame fara de oglinzi, o potcoava, un patent, un ghiveci cu ardei iute, o banca luata dintr-un parc, vopseaua neagra de pe mobilier e sarita.

O gramada de lampi cu abajur, unele acoperite cu panze, sunt singurele care lumineaza discret localul. Deodata, mi se pare ca zaresc o naluca…

La redactie…. Rasfoiesc un ghid al Bucurestiului…sa vedem ce cluburi mai exista prin oras … DownTown…Planter’s…..Rosa….Opium….Opium?!?! Parca mi se pare cunoscut….Cred ca mi s-a nazarit doar; oi fi visat…Cine stie….

Stil de viață