Dupa 200. De numere

Articolul de astazi va fi o nerusinata lauda de sine. Nu pentru ca mi-ar fi murit laudatorii, ci pentru ca, uneori, lauda de sine e un foarte bun instrument de marketing, dupa cum am observat in multe cazuri. Asta sau complimentele aruncate inspre sef, dar care nu reprezinta o optiune pentru mine din doua motive: in primul rand, nu pot sa imi perii seful. Pur si simplu nu pot sa ma duc la el si sa-i spun, cu seriozitatea necesara unor astfel de remarci, “Ce bine arati astazi” sau “Ce chestie minunata si desteapta ai spus!”. In al doilea rand, din fericire pentru fiinta mea colerica si incapabila de complimente, sefului nu-i place sa il lauzi, ci gusta mult mai mult o confruntare verbala.
Dar sa trec la motivul laudei de sine – Dupa Afaceri a ajuns la 200 de numere (in atentia colegilor care, la petrecerea la care am sarbatorit 2.000 de numere de ZF si-au petrecut cateva ore intreband persoanele de sex feminin “Cum te simti dupa 2.000 de numere?”: nici sa nu va ganditi!). Doua sute de numere, adica aproape patru ani. Perioada la inceputul careia nu prea stiam ce inseamna “lifestyle”.
Adica imi inchipuiam ca are de-a face cu turism, moda si, eventual design, dar cam atat.
Dupa doua sute de numere, sunt incantata sa observ ca, pe langa faptul ca am mai invatat despre lifestyle, Dupa Afaceri s-a remarcat prin subiecte si un stil editorial care, pe de o parte, “umanizeaza” ZF-ul, dar se si incadreaza perfect in linia ziarului.
Ca sa inchei, pentru ca, desi am facut un efort, nu sunt buna nici la lauda de sine, o sa enumar cateva dintre “realizarile” care mie mi se par importante: o echipa editoriala rupta din lifestyle heaven, care de multe ori acopera subiecte pe care, doua-trei saptamani mai tarziu, le citesc prin Times, FT sau New York Times; faptul ca Dupa Afaceri e citit de ai mei colegi (e o realizare pentru ca, la cat de suprainformati si supracititi sunt ziaristii, cel putin cei de la ZF, e o victorie majora sa vezi ca sunt sincer interesati de o publicatie din propria ograda); faptul ca lumea citeste Despre lume si viata, ba chiar isi mai rupe din timp sa-mi mai si scrie (e drept ca am avut parte si de ceva stalkeri, dar, cum nimeni inca nu mi-a trimis mesaje scrise cu sange, consider ca nu e niciun fel de problema); faptul ca soferul maniac a devenit, volens-nolens, o legenda printre ai sai colegi (care si acum isi amintesc cu drag de coliziunea cu masina gunoierilor sau de bataia cu soferul de autobuz); faptul ca redactorul-sef, pe langa jdemii de chestiuni economice cu care are de-a face zilnic, mai are timp si interes sa imi sugereze subiecte pentru supliment.
Si, poate cea mai importanta reusita a fost ziua in care al meu sef, omul de business, creierul exclusiv financiar, care multa vreme spunea “lifestyle” pe tonul rezervat, de pilda, actiunilor Navol, a deschis gura si a grait: “Raluca, sa stii ca Vacheron Constantin astia chiar sunt interesanti”. Atunci am stiut ca lifestyle-ul a invins.

Cultură /Despre lume si viata