Doua zile din viata unui festival
Doua zile din viata unui festival
Duse sunt vremurile cand ne calcam pe picioare in autobuzul DaKino care ne ducea, cu bilet-fara bilet, la Palatul Copiilor sa vedem filme. De anul asta DaKino vrea sa aiba staif. Se intra pe baza de card, are doua moase (pe Dan Chisu si pe Lucian Georgescu) si a pus monopol pe Palatul Regal, cinematografele Scala, Patria si Sala Mare a Palatului. De fapt, DaKino n-a ramas decat o particica din ceea ce acum se cheama BIFest (Bucharest International Film Festival), reprezentand sectiunea de scurt-metraje, alaturi de cea de publicitate CINEPUB si MEDIAVERT, targ de formate de televiziune.
Dupa doua zile, bilantul BIFest-ului inregistra o demisie si mai multe modificari in program, dar e greu sa organizezi un festival de amploare, vorba lui Dan Chisu.
In prima seara am fost la ultimul film al lui Emir Kusturica, “Viata e un miracol” (2004). Mi-amintesc de cat de suparat a fost Kusturica asta primavara, cand a trantit usa in nasul festivalului de la Cannes pentru ca n-a luat nici un premiu. “Pisica alba, pisica neagra”, “Vremea tiganilor”, “Underground” au fost pentru mine garantia calitatii acestui regizor, asa incat, chiar fara sa fi vazut filmul, am crezut ca omul fusese nedreptatit. Luni seara, am stat tintuita mecanic aproape o ora si jumatate in fotoliu, fara sa pricep nimic, recunoscandu-i, cu durere, crampeie din filme mai vechi, insailate fara idee si fara poanta. Am iesit, bulversata si intoarsa pe dos din sala, inainte de final, jurandu-mi sa nu-mi mai pierd vremea prin sali de cinema.
In seara urmatoare am recidivat insa, fara prea mari sperante, cu “Bridget Jones la limita ratiunii” (2004), regia Beeban Kidron. Prejudecata conform careia primul episod dintr-un sequel e bun, iar de la al doilea in sus nici nu mai conteaza, s-a adeverit aproape intotdeauna, deci n-aveam de ce sa sper prea mult tocmai de la Bridget Jones. Mare lucru nu-mi mai amintesc nici despre Bridget 1, dar stiu ca m-am distrat copios la filmul asta.
Si de aceasta data, Bridge (Renee Zellweger) se lupta cam cu aceleasi probleme din episodul trecut pe care le noteaza parca mai putin minutios in jurnal, dar care nu-i stirbesc din dragalasenie. N-as incerca insa reteta Bridget Jones pentru nimic in lume, dar asta e alta discutie.
Bun, cum in momentul in care cititi ziarul va pregatiti sa mergeti la vot, ma gandesc ce recomandari as putea sa fac incat sa nu va razbunati in cabina de vot. Pentru ca sunt sigura ca o sa va ganditi de doua ori inainte sa trageti o linie dupa ce-o sa vedeti acest film, m-as opri la “Caderea”, in regia lui Oliver Hirschbiegel, despre ultimele zile ale lui Hitler, ce va fi prezentat in cadrul galei de incheiere, sambata seara, la Palatul Regal.
claudia.covaci@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția