Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață /Din vorba in vorba...

Doru Lionachescu: Jurnalist, caut post de manager in banca straina

Absolvent de Politehnica in 1988, Doru Lionachescu spune insa ca nu are "inclinatii tehnice", mergand la politehnica pentru ca asta era uzanta la vremea respectiva in lumea universitara. "Primul meu job a fost ca inginer de sistem la Electroarges, unde mi-am facut stagiatura

Doru Lionachescu: Jurnalist, caut post de manager in banca straina
Doru Lionachescu: Jurnalist, caut post de manager in banca straina · Foto: După Afaceri

Absolvent de Politehnica in 1988, Doru Lionachescu spune insa ca nu are “inclinatii tehnice”, mergand la politehnica pentru ca asta era uzanta la vremea respectiva in lumea universitara.
“Primul meu job a fost ca inginer de sistem la Electroarges, unde mi-am facut stagiatura. Insa una din pasiunile mele de la vremea aceea nu avea legatura cu tehnica, ci cu scrisul”, isi aminteste bancherul.
De fapt, in timpul facultatii a scris la revista Universitatii Politehnice. Probabil ca ar fi putut face jurnalistica, daca ar fi avut de ales. “Din pacate, la vremea aceea nu se putea face jurnalism adevarat”, isi aminteste cu regret.
Si-a urmat insa pasiunea imediat dupa Revolutie, cand a devenit jurnalist economic la Tineretul Liber. “Doi ani mai tarziu, am ajuns in echipa care a pornit revista Capital. In paralel, am absolvit un MBA, fiind printre primii absolventi ai acestui program de la acea vreme”.
Spune ca programul de studiu MBA, facut in colaborare cu University of Washington, i-a deschis perspectivele privind capitalismul si i-a inspirat primii pasi in business. A calatorit in strainatate si a fost primul bursier roman trimis de Reuters la Londra.
“Dupa aceea mi s-a cristalizat convingerea ca trebuie sa ies din jurnalism si sa intru in business. Ca jurnalist, esti ca un arbitru sau un spectator la un meci de fotbal. Am simtit insa la un moment dat nevoia sa intru cu adevarat in teren si sa joc. Am ales o banca pentru ca mi se conturase ideea sa lucrez in servicii financiare”, isi aminteste el.
A facut astfel parte din echipa cu care a pornit pe piata locala banca olandeza ING. “Era prima banca straina care venea in Romania, un job excelent ca scoala de vanzari si relationship”, spune Doru Lionachescu.
Desi a avut deschiderea calatoriilor in strainatate inca de devreme, spune ca nu l-a tentat nicioadata sa plece din Romania fara sa se mai intoarca. “In timp, am capatat convingerea ca nu ne putem impune cu adevarat decat in piata pe care o cunoastem. Cred ca cei care au plecat in strainatate ca sa lucreze pentru mari firme multinationale s-ar fi putut descurca mai bine ramanand in tara si incercand sa deschida o afacere sau sa avanseze in ierarhie aici.”
“Bancile erau la un nivel primitiv atunci. Lucrurile pe care le invatam atunci pentru prima data de la bancherii straini sunt acum lucruri de baza”, spune el.
Au urmat inca doua banci in cariera sa profesionala, in fiecare urcand pana la statutul de vicepresedinte. Citibank i s-a parut insa cea mai buna scoala pentru el ca bancher, dar a avut de invatat de la fiecare job, din fiecare situatie.
“Intr-o organizatie mare ai mai multe restrictii. Cu cat esti mai sus, munca tinde sa devina politica mai mult decat business”, spune el. Asa ca a decis sa o ia pe propriul drum, mergand pe nisa de piata a investment-banking-ului.
“Ajunsesem intr-un moment in care m-am intrebat ce vreau sa fac cu viata mea. In final, m-am simtit mai bine pornind ceva pe cont propriu”. Cel mai placut lucru in business i se pare “sa conduci treaba ta. Pana la urma, e mai bine sa lucrezi de unul singur acasa, cu un singur fax, decat intr-o organizatie”. Uitandu-se in jur, crede ca multi manageri de succes ajung sa nu faca pasul catre o cariera pe cont propriu din comoditate.
Totusi, spune ca primii pasi pe cont propriu a simtit ca i-a facut “pe gheata subtire. Toti cunoscutii m-au sfatuit sa nu ma aventurez, dar pana la urma am facut-o si acum ma simt mai bine”, rememoreaza el momentul desprinderii de viata in companiile altora.
Ca model in viata profesionala il are pe Warren Buffett, celebrul om de afaceri american. “Am citit foarte mult despre el. Cand a fost intrebat la un moment dat ce inseamna pentru el un job perfect, a raspuns ca trebuie sa faci ce iti place si sa lucrezi pentru oamenii pe care ii admiri”, spune el.
Lectura este de altfel a doua pasiune despre care a mentionat, dupa jurnalism. Citeste carti din multe domenii, de la psihologie (pentru ca “businessul este de fapt 80%-90% psihologie”, dupa cum spune) la tratate de liberalism, din dorinta de a intelege fiecare subiect in detaliul lui. Comunicarea si relatiile cu oamenii fac totul in business, considera el.
Desi in viata nu a mizat prea mult pe noroc, crede ca si sansa este importanta, dar “fiecare isi face propriul noroc”.
Riscul este de asemenea o parte importanta a carierei sale, pentru ca nicio miscare nu e lipsita de risc. “Tot ce am facut, de la primul pas din tribune in teren, a fost insotit de risc. In tribune, cand esti spectator”, spune el, facand aluzie la cariera din jurnalism, “nu esti expus riscului. Ca sa marchezi, trebuie sa intri in teren, si abia atunci incepe riscul, de la posibilitatea ca publicul sa te fluiere pana la probabilitatea unui esec”.
Reusitele insa sunt destule si fiecare aduce propria satisfactie personala. “Este extraordinar atunci cand obtii deal-ul. E o foarte mare satisfactie, este ca atunci cand ti se naste un copil. De multe ori, pe ultima suta de metri, nici nu stii daca totul va merge bine.”
De la viata profesionala, discutia se muta rapid spre subiectul numarul unu din actualitate. Cum se vede scena politica din perspectiva unui bancher? “Dezamagitor”, raspunde el scurt, gandindu-se cu voce tare ca ar fi bine daca politicul ar putea fi condus ca un business, cu rigoare si responsabilitate.
Este de parere ca “avem o problema cu regulile, in sensul ca ne place sa le interpretam intr-o maniera foarte laxa”. Negocierea si compromisul i se par cele mai bune arme atat in business, cat si in politica.
“Nu sunt insa un workahoolic”, intervine el la un moment dat, realizand probabil ca discutasem prea mult despre cariera profesionala.
In viata personala, familia este desigur cea mai importanta – este casatorit si are un copil. Spune ca este activ si ii place sportul, dar nu cauta neaparat performanta, cat destinderea si pretextul de a iesi in aer liber.
Nu ii place sa iasa la jogging in parc, dar este mare amator de schi, inot, pescuit si calatorii. Calatoreste mult, mai ales in tara, dar cariera ii ofera destule ocazii de calatorii in strainatate. Copenhaga, Z?rich si Beijing sunt doar cateva dintre orasele pe care le-a vazut in ultimul an, doar cu ocazia unor vizite de business.
Cat despre calatoriile in tara, spune ca i-a placut sa exploreze multe locatii, de unde si ideile care ii vin de multe ori privind unele petreceri organizate in tara.
“In grupul meu de prieteni, sunt omul care gaseste locurile cele mai bune pentru petrecerea de Revelion, de exemplu”, spune el. Ii plac iesirile in natura si se declara “fascinat si indragostit de cultura populara romaneasca”.
“Vreau sa stiu ce ne caracterizeaza ca popor”, recunoaste el.
De altfel, cautarea in profunzime este motto-ul dupa care isi desfasoara toate activitatile, fie ele profesionale sau simple pasiuni. “Cand ma apuc de un subiect, imi place sa-l inteleg in profunzime. Urasc superficialitatea si cred ca detaliul este cel mai important”.
Jobul actual, in care este propriul patron, ii ofera program 100% flexibil. Zilele pline alterneaza cu altele mai libere, pana la urma totul ajunge la un echilibru. Bancherul spune ca echilibrul este in fapt forta din spatele tuturor pasilor facuti in fata.
Cel mai important lucru din lume? “Sa fii impacat cu tine insuti”, spune el, dupa cateva secunde de reflectie.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția