Domnisoara din Amherst - un tip de nemurire
Un spectacol de tipul "one woman show" ridica dificultati serioase pentru actrita protagonista si pentru regizorul care il pune in scena. Iar in cazul unui spectacol cu o piesa biografica, lirica tipic americana a anilor ''70, dificultatile sunt sporite si de obisnuinta redusa a publicului romanesc cu asemenea gen de teatru
Un spectacol de tipul “one woman show” ridica dificultati serioase pentru actrita protagonista si pentru regizorul care il pune in scena. Iar in cazul unui spectacol cu o piesa biografica, lirica tipic americana a anilor ”70, dificultatile sunt sporite si de obisnuinta redusa a publicului romanesc cu asemenea gen de teatru.
Din motivele de mai sus, reusita Monicai Mihaescu si a regizorului Moshe Yassur cu spectacolul “Domnisora din Amherst” este considerabila, iar aceasta sporeste prin impunerea, cu mijloace foarte simple, dar elocvente, a unui mod teatral inedit in peisajul bucurestean.
Spectacolul e produs de teatrul “Maria Filotti” din Braila in coproductie cu Teatrul Foarte Mic si se joaca alternativ la sediul brailean si la cel bucurestean, anexa cam prafuita a Teatrului Mic, dar foarte solicitata pentru proiecte restranse ca distributie si buget. De aceea piesa e programata relativ rar in Capitala. Totusi, spectatorii rafinati nu trebuie sa ocoleasca montarea datorata in principal entuziasmului protagonistei si celui al regizorului american, nascut in Romania, Moshe Yassur.
Piesa, de fapt o monodrama a lui William Luce, o aduce in scena ca personaj unic, interpretat acum de Monica Mihaescu, pe marea, dar si bizara poeta Emily Dickinson (1830-1886), cea care a trait si a murit virgina, publicand in timpul vietii doar sapte poeme dintre cele 1.800 pe care le-a scris.
Spectacolul reda intr-o forma de un lirism continut si auster atat viata stranie a poetei, cat si o parte dintre versurile sale care au incantat, doar dupa moartea domnisoarei din Amherst, America si lumea intreaga. Privitorul va lua contact cu personalitatea extrem de complexa a unei creatoare si, de fapt, a unei fiinte umane de o sensibilitate cu totul speciala si totusi racordata la umanitate. O fata batrana, laureata a concursurilor pentru dulceturi si retete de prajituri de pe intregul teritoriu al SUA, scrie o poezie evanescenta si totusi senzuala, gasind in biografia ei, aparent plata, resursele pentru o mare poezie – cam acesta ar fi rezumatul piesei.
Spectacolul imaginat de Moshe Yassur si jucat cu profesionalism, dar cu maxima candoare si cu voluptatea de a o regasi pe scriitoare, de Monica Mihaescu are meritul de a reconstitui atmosfera magica pe care Emily Dickinson a creat-o in jurul sau si care i-a fost suficienta pentru a trai singura, dedicandu-se unei poezii inaccesibile contemporanilor sai.
Prezenta pe o scena romaneasca a unui astfel de spectacol, fie si cu 30 de ani mai tarziu fata de America, constituie un pas catre polivalenta normala a mijloacelor teatrale. Dar atentie! Sa nu intre in sala cei ce nu se dau in vant dupa poezie!
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
