Doar pe ici-pe colo, prin partile esentiale

Nu cred ca exista femeie care, atunci cand “pune mana pe un barbat” (ca sa folosesc delicata si deloc misogina expresie atat de draga sexului masculin) nu se simte coplesita brusc de o dorinta nestavilita de a-si pune amprenta asupra bietului om, schimbandu-l din cap pana-n picioare, de la tunsoare si pana la pantofi.

Cred ca sculptorul Pygmalion ar fi fost mult mai credibil daca autorul l-ar fi facut femeie, pentru ca, sincer, nu am intalnit niciodata un barbat care sa aiba o dorinta foarte arzatoare de a-si modela partenera dupa propriile idei (asta poate si pentru ca nu are multe). Spre deosebire de femei, care nici nu cunosc bine un tip si se si gandesc ce-ar schimba la el, la casa lui, la haine, la prieteni si la familie.

O buna prietena care s-a casatorit cu cel cu care iesea inca din perioada liceului mi-a marturisit ca, uneori, o mai incearca un oarecare regret ca n-a explorat mai mult si ca nu a acordat mai multa vreme cautarii unui partener. “Pai de ce te-ai casatorit atunci cu el si n-ai mai facut si alte incercari?” am intrebat-o. “Pentru ca am investit ani ca sa-l dresez atat de bine si sa-l educ exact dupa gusturile mele. Ma apuca jalea la gandul ca ar fi trebuit sa pierd iar cativa ani modelandu-l pe altul si chiar nu mai aveam energia sa o iau de la capat”, mi-a raspuns, epuizata dupa vreo trei ani de modelare.

O alta prietena este atat de maiastra la capitolul asta incat ar merita un premiu. Iubitul ei nu o asteapta cu masa pentru ca ea are multe idei si nu stie sigur ce anume vrea sa manance, asa ca se hotaraste atunci cand ajunge acasa, moment din care el are la dispozitie un interval limitat pentru a gati ceva bun, gustos si care nu ingrasa.

Dar respectiva s-a intrecut pe sine insasi in noaptea in care, daramata dupa o lunga zi la serviciu si enervata de cele doua pisici foarte mieunatoare (care, atentie, sunt animalele ei proprii si personale), a declarat ca are nevoie disperata de somn. Drept pentru care l-a exilat pe el intr-o alta camera, cu tot cu pisici si cu instructiuni stricte: sa nu care cumva sa adoarma pentru ca trebuie sa pazeasca pisicile ca sa nu miaune si sa-i deranjeze somnul de frumusete. Datorie de care bineinteles ca dansul s-a achitat cu brio, pana dimineata, cand ea s-a trezit proaspata ca un trandafir. Asa ca, in loc de titluri puerile de genul “Cum sa seduci un barbat” sau “Cum sa-ti intalnesti jumatatea”, eu cred ca ar fi mult mai instructiv pentru cititoare daca aceasta prietena a mea ar scrie o carte in care sa-si dezvaluie propriile tactici de gherila si care ar trebui sa se intituleze: “Cum sa-l prinzi, sa-l schimbi si sa-l conduci pana la moarte (iar lui sa-i mai si placa)”. Sigur ar fi un mare succes.

Multi dintre cei care ma cunosc vor spune ca si a mea jumatate a trecut prin unele schimbari de cand ma cunoaste: pletele s-au transformat intr-o tunsoare militaroasa, nu mai cade prada unei crize de indignare proletara cand primeste un tricou sau o pereche de jeansi de firma si, culmea, intelege si apreciaza arhitectura gotica (desi e suspectat ca se preface la ultimul punct, de teama repercursiunilor). Dar, le spun eu detractorilor, nu gateste, nu deretica, nu declama chestii romantice si, spre disperarea fiintei elegante si sensibile cu care convietuieste, nu se mai satura sa poarte “camasa de un euro” pe care a achizitionat-o din Germania.

raluca.badea@zf.ro

Stil de viață