DJ Culture: Un 13 norocos

Nu mai fusesem niciodata in Curtea Sticlarilor. Am gasit-o unde a fost dintotdeauna, undeva intre numarul 9 si 11, pe strada Selari. Si chiar daca focul ardea mocnit in cuptoarele mesterilor, am ales sa ma incalzesc la etaj, cu un ceai. Auzisem de noul “Lucky 13”, un bar cu mult blues, jazz, rock, aflat in acea zona si mi-am spus ca merita sa incerc.
Scarile impunatoare care duc la etajul cladirii “marcheaza” intrarea oaspetilor printr-o fasie de panza tare de culoarea pergamentelor imprimata de-a randul cu partituri si note muzicale. Sunt indescifrabile pentru mine, dar nu constituie in nici un caz un impediment. Asa ca merg mai departe, ademenita fiind de acorduri placute de jazz.
Localul este impunator ca si arhitectura. L-as putea mai degraba numi “salon de bal”, caci iti iau ochii stucaturile in culori cafenii care imbraca fiecare ungher si tavanul. De la intrare zaresc mesele masive din lem pamantiu si scaunele (de aceeasi culoare) imbracate cu pernute albe (foarte confortabile). Barul cat toata latimea peretelui este strajuit de trei scaune inalte care par niste “ture” pe o tabla de sah. Celalalt capat al incaperii este dominat de o soba din teracota alba, model vechi (desigur), dar nu demodat. Intr-un spatiu atat de mare, lampile inalte pe picior de lemn arunca o lumina palida prin abajurul cu aceleasi “motive” muzicale care m-au intampinat pe scari.
Meniul m-a incantat fara doar si poate. Mai intai ca aspect. Asta pentru ca este imprimat pe aceeasi panza galbuie, legat cu sfoara si doua sipci de lemn. Din lista mi-a atras atentia mai intai cuplul mafiot: Godmother si Godfather. Doua cocteiluri, dupa gust: fie cu votca si amaretto, ca pentru doamne, fie cu whiskey si acelasi amaretto, pentru domni, la pretul de 11 RON.
Am evitat cu gratie pasaportul catre iad (Passport to hell) cu whiskey, brandy si triplusec. Am salutat din mers Manhattanul, un Mojito si un Cosmopolitan, caci am ales un ceai din specialitatile (numeroase). Tot soiul de fructe, care de care mai exotice, infuzii de fructe uscate pe care chelnerita, amabila, ti le aduce pe tava cu tot ce trebuie. Adica ceainic, canuta cu capac si farfurioara cu dulciuri. Mi l-am preparat singura. Prajiturile a trebuit sa le impart.
Mi-ar fi placut sa incerc un mate cu frunze de Ilex, asa cum beau sud-americanii. Dar n-am avut curajul, caci din scurta prezentare a meniului am inteles ca este (cam) energizant. Mi-am mai notat cateva cocteiluri in agenda, pentru atunci cand o sa revin. De data asta unul non-alcoolic. Adica un camp intreg – Pink Hay Field cu grapefruit rosu, Granini de portocale si kiwi.
Contrar aparentelor (adica dimensiunile spatiului – cam cat trei camere normale) Lucky 13 este foarte intim. M-am intrebat cat am stat la masa ce anume creeaza atmosfera si n-am putut da raspunsul. Poate muzica. Poate luminile difuze. Poate servirea “? la carte” cu piscoturi la ceai si covrigei la bere. Sau poate doar senzatia pe care o ai, inca de la intrare – cand te consideri norocos.

Gastronomie /UNDE MERGEM