Dincolo de Paris Hilton

Anul acesta, la saloanele de orologerie de la Basel si de la Geneva un singur nume a fost pe buzele tuturor.
E drept ca marci multi-seculare precum Breguet (Basel) sau Vacheron Constantin (Geneva) au lansat colectii uimitoare si modele exceptionale. Dar experienta, prestigiul si indemanarea maestrilor ceasornicari orologeri au palit in fata unui singur nume, care a scuturat din temelii toata ierarhia marcilor de lux: Paris Hilton.

Evident ca este o gluma, in sensul ca nimeni (in afara poate doar de cativa fani ai blondei mostenitoare) nu a luat in serios faptul ca fata cu nume de hotel si-a lansat, dupa albumul muzical, linia de parfumuri etc, si o colectie de ceasuri. In acelasi timp, nu este o gluma, pentru ca Paris chiar si-a facut aparitia la Basel (pe care l-a confundat cu Z?rich) si, cu mult tam-tam, a anuntat ca lanseaza o gama de ceasuri dedicata celor care doresc sa-i emuleze stilul. Avand in vedere ca tocmai a fost condamnata la inchisoare, probabil ca un ceas Paris Hilton si-a cam pierdut deja din valoarea si-asa discutabila.
Dar destul despre Paris Hilton, care serveste acestui articol doar pentru a demonstra ca industria elvetiana a ceasurilor are o perioada atat de infloritoare si niste profituri atat de mari, incat ofera potential chiar si unei caricaturi din cultura pop.
Apropo de finante, exporturile de ceasuri elvetiene au crescut cu aproape 11 procente anul trecut, pana la 13,7 miliarde de franci elvetieni, in mare parte datorita “mastodontilor” Japonia si China, care absorb din ce in ce mai mult din productia orologera elvetiana. De altfel, dupa cum mai multi insideri au recunoscut in cadrul saloanelor, in ceea ce priveste clientii din Asia, nimeni nu mai vrea sa auda de quartz, iar ceasurile trebuie sa aiba doar doua atribute pentru a se vinde imediat in Orient: sa fie Swiss-made si mecanice. Ceea ce, s-ar putea spune, e oarecum ironic, avand in vedere ca tocmai quartzul de provenienta asiatica s-a aflat la originea marii crize orologere din Elvetia din anii ’70, cand nimeni nu se mai gandea la crestere sau profit, ci doar la supravietuire.
Din fericire pentru elvetieni insa, orologeria a intrat in perioada vacilor grase, astfel incat marjele de profit au doua cifre si cea mai mare crestere se inregistreaza pe segmentul ceasurilor scumpe – modelele al caror pret de export depaseste 3.000 de franci elvetieni au facut un salt de 27% ca valoare si 34,7% ca volum.
In aceeasi nota, avand in vedere ca in lume sunt mai multi milionari si miliardari ca niciodata, iar primele de pe Wall Street si din The City au atins cote astronomice, nu e de mirare ca volumul ceasurilor elvetiene din aur a crescut cu 17,3%, iar cele de platina – 23%. Iar publicatia de specialitate Europa Star citeaza oficialii unei marci care inca nu exista dar care si-a propus ca, dupa infiintare, sa nu lanseze nici un model sub 300.000 de franci elvetieni.
Si, tot in aceeasi tendinta, numarul ceasurilor scumpe este din ce in ce mai mare – mare valva a facut modelul Big Bang de un milion de dolari, de la Hublot, care, de altfel, a si fost comandat de 7 doritori in timpul targului de la Basel. Avand insa in vedere faptul ca e batut cu diamante chiar si prin cele mai neasteptate locuri si, prin urmare, e foarte dificil de realizat, e putin probabil ca Hublot sa manufactureze un numar asa de mare de “million-dollar babies”.
Pana acum, trei lucruri sunt clare – ca sa aiba succes, ceasurile trebuie sa fie elvetiene, mecanice si foarte scumpe. Dar trendurile vizibile in 2007 nu se rezuma la atat. De pilda, ceasurile sunt tot mai mari. E drept ca si anul trecut toata lumea remarcase diametrele din ce in ce mai generoase, dar anul acesta Movado chiar a mers, ca si cei din Star Trek, “where no man has gone before”, si a expus ceasul de 60 de milimetri (ce-i drept pentru a-si marca cele sase decenii de existenta).
Dar, dupa cum remarca un buyer, deja un ceas de 40 de milimetri pare meschin, si chiar si tinerele asiatice incaltate cu pantofi Louboutin si dotate obligatoriu cu cate un Louis Vuitton isi tranteau cate un Panerai (marca recunoscuta pentru dimensiunile generoase) sau un A. Lange & S?hne pe incheietura minuscula. Culmea e ca efectul e departe de a fi caraghios sau penibil. Situatie caracterizata cel mai bine de vechea zicala: “Big really is better”.
Mare este si noul Royal Oak de la Audemars Piguet – pe numele sau complet Royal Oak Offshore Alinghi Team Chronograph, care, cu un diametru de 44 de milimetri are un impact fantastic si datorita aspectului: ceasul e ca un bolid negru, iar luneta din carbon este astfel tratata incat da senzatia ca ar fi fost daltuit in diamant brut.
Cei de la Zenith au intuit dorinta femeilor de a purta si ele ceasuri mari, masculine care, in buna traditie a feminismului, sa le ajute sa emasculeze si mai mult ce a ramas din barbatul modern. Asa ca au lansat, in gama Defy Classic, versiuni pentru femeile care, in urma cu jumatate de secol, si-au insusit pantalonii, iar acum doresc si restul emblemelor puterii care au mai ramas in domeniul barbatilor. Cei de la Zenith spun chiar ca acest gen de femeie poarta ceasurile pentru El la fel de usor si elegant cum arboreaza un smoching Yves Saint Laurent la cina. Singura concesie facuta incheieturii feminine: de la 46mm ceasul a fost redus la 43mm (o dimensiune care ramane mare chiar si pentru unii domni).
Un alt curent din ce in ce mai puternic se refera la ceasurile complicate – tourbillon, minute repeater, calendar perpetuu, fazele lunii, cronograf, ecuatia timpului, skeleton. Toate sunt la mare pret. Si, daca s-ar putea sa fie inghesuite in acelasi ceas, ar fi si mai bine. Bineinteles ca exista si marci care merg impotriva curentului. A. Lange & S?hne, de pilda, declara sus si tare ca, intr-o epoca a multiplelor complicatii orologere, brandul urmareste restauratia puritatii minimaliste. Au lansat insa o complicatie care a facut mare valva, si anume rezerva de functionare de 31 de zile, inclusa in modelul Lange 31. O alta marca purista si minimalista este H. Moser & Cie, un nume vechi de aproape doua secole si foarte respectat in Schaffhausen (unul dintre cele mai puternice centre orologere din Elvetia). Dupa o perioada de inactivitate, brandul a fost relansat in 2002 (avandu-l la bord pe stranepotul fondatorului marcii, Heinrich Moser), facandu-si o intrare impresionanta in breasla. Moser Perpetual 1 este unul dintre cele mai remarcabile modele de ceasuri cu calendar perpetuu, si ca performanta, si ca design. Ca si Lange, Moser prefera un exterior clasic, cu minimum de “impopotonari”, facand loc complicatiilor in interior. Un alt ceas complicat, dar cu un scop bine definit este Duom?tre ? Chronographe, cu doua rezerve de functionare independente, una dedicata orelor si minutelor, iar cealalta – unui cronograf cu indicatoare orare, minutare si secundare, cu un alt indicator pentru unitatea de minut (discul poate indica, de pilda, cifra 6 din 46 de minute).
Tot din perspectiva mecanismului, una dintre cele mai impresionante lansari a apartinut venerabilei Omega (despre care se aude din ce in ce mai insistent ca ar fi pozitionata de Grupul Swatch pentru a concura cu gigantul Rolex). Omega a lansat Calibrul 8500, considerat a fi unul dintre cele mai puternice si exacte mecanisme orologere realizate vreodata, care a primit 94 de puncte din 100 de la revista Chronos, ceea ce, in lumea ceasurilor, echivaleaza cu o canonizare.
Un trend care deja se transforma in traditie este utilizarea de materiale tot mai hi-tech: fibra de carbon turnata (Audemars Piguet), tantalum (Hublot), carbonitrid de silicon (Jaeger-LeCoultre), paladiu, grafit, titan, ticaliu, si, premiul 1 cu coronita pentru originalitate – nou-venitii Romain Jerome, cu ale lor ceasuri ce includ otel si carbuni de pe epava Titanicului. Ceramica e deja banala, avand in vedere ca e acum folosita si de Chanel (da, Chanel face si ceasuri, ca de altfel, de ceva mai mult timp si Calvin Klein si Gucci), ce-i drept in niste modele foarte reusite. Iar Rado, brandul sinonim cu ceramica, a mizat anul acesta pe o nuanta foarte consistenta si cremoasa de alb pentru ceramica.
Ramanand in spatiul brandurilor de la Basel, o colectie foarte interesanta a avut Jaquet Droz, o marca veche relansata de curand de Grupul Swatch. Anul acesta au lansat un tourbillon cu remontaj manual, au “riscat” cu un cadran stropit cu mai multe diamante in forma unui cap de mort (de fapt niciun risc, avand in vedere cat de mult se poarta capetele de mort pe absolut orice, de la lenjerie intima pana la inele si esarfe) si au lansat un model denumit La Date Astrale (cu data retrograda care se reseteaza intr-un picaj elegant, ca o stea cazatoare).
De altfel, un top personal al modelelor prezentate anul acesta la Basel si la Geneva (mai pe romaneste spus ceasurile care mi-au trezit pornirea – din fericire inabusita in fasa – de a le smulge din stand si a fugi cu ele in lume) ar include La Date Astrale, modelul Fairy de la Van Cleef & Arpels (de obicei nu-mi plac ceasurile “girly” dar un cadran pe care e aplicata o veritabila Tinkerbell din diamante si care indica timpul cu o bagheta si cu o aripioara e de-a dreptul irezistibil), Lady Royal Oak Offshore Chronograph (in varianta de culoarea prunei) si …toata gama Da Vinci de la IWC.
Cat despre Cartier si povestea balonului albastru, Leman Tourbillon Transparence de la Blancpain si mastile de la Vacheron Constantin – toate detaliile in luna iunie.

Ceasuri & Bijuterii /Orologerie