Din vorbă-n vorbă cu Stephane Batoux, CEO al ETi International, despre vinuri românești, descoperiri recente în București și sport

A absolvit studiile universitare în Marea Britanie, cu specializarea în economie și finanțe, iar apoi a făcut un master la Bordeaux și un MBA în același oraș din Franța. Și-a început ulterior cariera în domeniul bunurilor de larg consum, lucrând inițial pentru compania Reckitt Benckiser în Franța. Apoi s-a mutat în Italia, însă în 1999 a revenit în țara-mamă la Danone, fiind global purchasing director pentru divizia de lactate și raportând direct CEO-ului acestei divizii. Al doilea mandat de expat a fost în Rusia, la Moscova, unde a fost director de operațiuni pentru aceeași companie, ba chiar aceeași divizie. Când a împlinit 40 de ani, a acceptat și prima sa poziție de general manager, coordonând activitatea Danone Ucraina timp de cinci ani. Rezultatele din timpul mandatului l-au ajutat să preia aceeași poziție pentru România și țările din Balcani, devenind totodată membru al Danone Executive Group.

După 15 ani de experiență în cadrul diviziei de lactate a Danone, a primit propunerea de a conduce una dintre cele mai mari firme de bunuri de larg consum din România – Coca-Cola HBC. A rămas apoi pe plan local după ce antreprenorul Raul Ciurtin i-a propus să preia poziția de CEO al Albalact. În timpul mandatului său, producătorul de lactate s-a listat la bursă, iar apoi a fost cumpărat de gigantul francez Lactalis. Următorul pas în carieră a avut loc de această dată către industria de dulciuri, dar biroul său a rămas la București. „I-am întâlnit pe proprietarii ETi Group (grup turcesc care are în portofoliu branduri precum Dare, Wanted, Puf și Milk Burger – n. red.) și am îmbrățișat visul lor de a deveni un jucător cu adevărat global. Astfel, am acceptat poziția de CEO al ETi Internațional, raportând direct proprietarului grupului“, spune Stephane Batoux, unul dintre cei mai experimentați executivi de top de pe piața locală. Dar cine este el dincolo de carieră și de orele de program?

Un obiect pe care îl port întotdeauna cu mine și care mă reprezintă este… Ceea ce am în permanență cu mine este portofelul. Este un cadou pe care l-am primit de la mama mea când am împlinit 18 ani și este încă (aproape) nou.

Cartea pe care o citesc acum este… „Réparer les femmes. Un combat contre la barbarie“, de Dr Denis Mukwege, laureat al Premiului Nobel în 2018.

Pasiunile mele sunt… legate de sport. Îmi plac schiul și rugbyul.

Destinația de vacanță pe care aș recomanda-o este… Mauritius. Sunt două motive pentru care aleg această insulă – bunătatea locuitorilor și arta de a trăi frumos.

Descoperirea recentă din București este… Muzeul Zambaccian din zona Dorobanților din București.

Ceasul pe care îl port la mână este… fie un Zenith Ultra Thin, fie un Rolex.

Parfumul meu preferat este… „Boss“ de la Hugo Boss.

Beau întotdeauna cu plăcere… un pahar de vin roșu. Aș menționa aici că sunt unele vinuri românești care încet, dar sigur ajung în topul preferințelor mele.

Primul lucru pe care îl fac când ajung într-un oraș nou este… să vorbesc cu localnicii.

Un artist pe care l-aș colecționa dacă aș putea este… David Hockney, dar ultima sa operă vândută, „Portrait of an artist“ (portretul unui artist – trad.), a fost cumpărată cu o sumă record de 90 de milioane de dolari, ceea ce îl face să fie puțin peste bugetul meu.:)

Sporturile pe care le practic cu plăcere sunt… Îmi place să înot.

Restaurantul meu preferat este… Mesogios din București.

Un loc de neuitat pe care l-am descoperit în călătoriile mele este… Mont Blanc. Te afli aici pe acoperișul Europei.

În frigiderul meu veți găsi întotdeauna… mai multe tipuri de brânzeturi – italienești, franțuzești sau elvețiene.

Obiectele mele preferate din garderobă sunt… pantofii. Ei sunt mai mult decât un obiect de îmbrăcăminte.

Site-urile pe care le citesc cu plăcere sunt… Preferatul meu este „Le Monde“, cel mai bun ziar franțuzesc, care abordează orice subiect de interes de la nivel mondial.

Camera din casă care mi-a devenit refugiu în pandemie a fost… terasa.

Obiceiurile pe care le-am dezvoltat în această perioadă… Am început să gătesc.

Foto: Mircea Dragoș