Din vorbA-n vorbA cu mihai albu M-am cAlit In talciocurile din BucureSti

Ar fi fost de asteptat ca Mihai Albu, directorul general al Interbrew Romania – producatorul marcilor Stella Artois, Beck”s, Bergenbier si Noroc, sa fie microbist. Este. “Am momente de energie debordanta la meciuri,

dar nu sunt un suporter problema”, spune Albu.

Ar mai fi fost de asteptat ca el sa fi trait o mare dezamagire fata de performantele echipei de fotbal a Romaniei, cel mai recent la infrangerea echipei noastre din ultimul meci cu Olanda. Nu a fost asa. A trait dezamagirea inainte, mai exact la meciul cu Armenia.

“Drama suporterului din spotul cu Bergenbier cand acesta isi pune tricoul in cap nu am trait-o la ultima infrangere cu Olanda, ci mult mai devreme, la acea remiza cu Armenia, cand am fost intr-adevar foarte dezamagit. Speram sa batem Olanda intr-unul din cele doua meciuri”, spune Albu.

Un absolvent de TCM la portile Interbrew

Albu este inginer de formatie. Unul care a terminat TCM-ul si care a lucrat ca inginer stagiar intr-un mare complex industrial de incaltaminte si pielarie, Flacara Rosie. “Diferentele dintre o intreprindere de atunci si o companie de acum constau in orientarea spre performanta si flexibilitate in privinta schimbarii strategiilor si tehnicilor pe care le aplici pentru a-ti atinge scopul si, in acelasi timp, in rigurozitatea care ar trebui sa caracterizeze o companie pentru a-si atinge profitul, cota de piata, obiectivele in general. Cat am fost la Flacara Rosie am invatat foarte mult despre oameni, despre felul in care interactioneaza ei, despre cum raspund la anumiti stimuli si despre cum accepta sau nu accepta conducerea, leadership-ul”, spune Albu. Dupa Revolutie, exuberanta data de perspectiva unor noi vremuri, dar si veleitatile comerciale l-au indepartat de viata cazona a ingineriei.”Aveam inainte de ”89 un spirit comercial calit in talciocurile din Bucuresti”, spune Albu.

Euforia unor noi perspective s-a lovit de scepticismul in ceea ce priveste angajarea la un mare nume din piata de racoritoare – Pepsi. “Nu imi mai vedeam viitorul in intreprinderile de stat. Am cautat diferite alternative, iar cea pe care am ales-o in cele din urma a fost cea de agent de vanzari la Pepsi. Am auzit un anunt la TV pe care nu l-am crezut nici o clipa real. Credeam ca, daca nu cunosti pe cineva ”acolo”, nu ti se poate intampla ceva bun, aveam aceasta mentalitate, dar sfatuit de un amic plecat in strainatate, aflat in tara la vremea aceea, care mi-a spus ”Incearca”, am incercat si am reusit in martie 1993″, spune Albu. Dupa numai opt luni ajunge director de vanzari pe Bucuresti, iar in doi ani ajunge director general de vanzari si marketing. Si nu se opreste aici. In ”96, este vanat de o companie de head-hunting pentru postul de director de vanzari si marketing la Interbrew Romania, companie aflata, la acea vreme, la doar doi ani de prezenta pe piata romaneasca. “Trecerea de la Pepsi la Interbrew am vazut-o ca pe o continuare fireasca. Si categoria – bere – mi-a placut, oamenii pe care i-am gasit aici s-au dovedit a fi de valoare, o mare echipa. Am schimbat cateva pozitii in Interbrew – vanzari si distributie, vanzari si logistica, customer service, pana in 2002 cand am ajuns director general”, afirma Albu.

Romanii prefera nemtoaicele

Unul dintre putinele elemente de asemanare dintre coordonatele pietii berii inainte de ”89 si cea de acum este aglomeratia puternica, dublata acum de o competitie de mari proportii.

“Vorbind ca un simplu consumator, inainte de ”89 piata berii era foarte stabila, nu aveai surprize mari in ceea ce priveste cotele de piata sau de introducerea de noi produse. Era clar o lipsa de optiune desi pe piata existau foarte multe beri. Imediat dupa Revolutie existau peste 50 de producatori in Romania. Piata era foarte fragmentata pentru ca Ceausescu mergea pe ideea integrarii regionale: o fabrica de paine, una de bere, alta de faina etc. in fiecare judet”, spune Albu. Ce marci de bere prefera sau de ce nume isi mai aduce aminte? “Dintre marcile romanesti imi aduc aminte de Grivita si Bucegi. Eram si eu in tendinte si beam bere ca toata lumea. Comandam ce gaseam, insa seara cand ieseam la un local mai aratos, toata lumea bea bere germana sau ceheasca. Romania este o tara unde dominatia berii germane este un fapt. Inainte de ”89 cand nu se gasea nici o bere germana, daca il intrebai pe roman ce bere doreste, iti spunea invariabil ca una germana”, afirma Albu. Dar oare competitia puternica de pe piata romaneasca chiar nu lasa loc pentru lacune sau lipsuri in piata? Albu spune ca nu: “Pietei romanesti a berii nu ii lipseste nimic acum. E o piata foarte dinamica si care ne va aduce cresteri in continuare tuturor”, spune Albu.

“O bere buna se bea cu masura”, e sloganul unei campanii Bergenbier. Albu incepe o seara cu o bere si o incheie cu un pahar de whisky. “Ziua beau automat o bere pentru ca merge foarte bine cu o mancare usoara de pranz. E foarte bine sa bei bere, dar cu masura”.

Cand esti filiala liderului mondial din piata berii, dar activezi pe o piata unde esti numai pe locul doi ai sanse foarte mari sa te intalnesti cu frustrarea. Albu parea ca este pandit de acest nefericit sentiment avand in vedere ca anul trecut Interbrew a fost pe locul doi in piata, pozitie pe care a pastrat-o si in primele luni ale acestui an. “Nu e frustrant sa fii filiala liderului mondial si sa fii pe locul doi intr-o piata atata timp cat in portofoliul nostru sunt marci care detin locul intai pe segmentul lor. In urmatorii patru-cinci ani ne dorim sa devenim lideri. Sigur ca asta se poate intampla si ceva mai devreme, nu suntem singuri, piata berii este o hora in care sunt prinsi toti jucatorii”, afirma Albu.

Snorkelling, dar cu masura

Albu da iarna inconjurul spatiului mediteraneean pentru ca, spune el, i se potriveste. Vara nu uita nici de litoralul romanesc, pe care il condimenteaza cu destinatii exotice. Pasiuni: snorkelling – varianta “naturala” a scufundarilor sub apa, fara butelie cu oxigen, ci doar cu aerul din plamani – si golful. “Imi place golful pentru ca este unul dintre putinele sporturi in care te confrunti cu tine insuti”, spune Albu.

Albu a calatorit mult impreuna cu sotia sa, Cristina, si cu fiul sau, Alexandru – care la 12 ani este pe rand fotbalist, tenisman si practicant de aikido. Alt fel de calatorii: prin consignatii, pentru a-si intregi colectiile sale de tablouri si mobila veche.

Daca tot suntem la calatorii, Albu ar pleca de la Interbrew Romania daca i s-ar propune. Ar pleca, dar tot in cadrul InBev (multinationala din care face parte Interbrew Romania), intr-un loc care sa ii ofere aceleasi cresteri de care s-a bucurat pe piata romaneasca. “Romania are multi manageri de succes. Din Interbrew Romania au plecat romani pe pozitii manageriale in tarile din jurul nostru”, afirma Albu. Dar pana la urma de ce sa pleci cand piata romaneasca iti ofera ca perspectiva cresteri valorice substantiale?

stelian.negrea@zf.ro

Cultură