Din vorba-n vorba cu Mihaela Ianosev - Tango printre medicamentele unei multinationale
Primul job pe care l-a avut a fost si singurul din cariera. Cu toate ca a fost indemnata sa renunte la medicina, Mihaela Ianosev a mers inainate, iar astazi este Director Medical GlaxoSmithKline Romania. Originara din Bacau, Ianosev a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti pentru ca apoi sa se specializeze in medicina de familie
Primul job pe care l-a avut a fost si singurul din cariera. Cu toate ca a fost indemnata sa renunte la medicina, Mihaela Ianosev a mers inainate, iar astazi este Director Medical GlaxoSmithKline Romania.
Originara din Bacau, Ianosev a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti pentru ca apoi sa se specializeze in medicina de familie. Ea spune ca a ales acest domeniu pentru ca a simtit ca putea “sa faca o diferenta”, fara ca neaparat sa aiba scopuri materialiste. La 18 ani a venit in Bucuresti pentru a studia, insa a crezut ca este nevoie de mai mult, asa ca s-a inscris la diverse studii de management din cadrul London Business School.
“Am fost tentata la un moment dat sa plec impreuna cu sotul meu in Statele Unite ale Americii, sa ne stabilim acolo si sa ne integram in sistemul de sanatate de peste Ocean”, isi aminteste Ianosev. Insa cursul evenimentelor a fost de asa natura, povesteste ea fara a da mai multe detalii, incat am fost nevoita sa raman in tara.
Iar daca stransul de mana al unei persoane spune multe despre caracterul ei, despre Mihaela Ianosev se poate spune ca este foarte puternica si hotarata, calitati pe care ar vrea sa le indentifice si la interlocutorii ei.
“Daca la o persoana oarecare admir simtul umorului, echilibrul interior, onestitatea si inteligenta, la un partener de afaceri apreciez in primul rand onestitatea si consecventa”, spune Ianosev.
Intamplarea prin care a ajuns sa lucreze la GlaxoSmithKline o caracterizeaza drept bizara. “Sotul meu intentiona sa faca o cariera in acest domeniu, insa a gasit un post mai bun, asa ca a ramas sa ma sacrific eu si sa imbratisez o cariera in domeniul farmaceutic”, marturiseste glumind directorul GSK.
“Am cautat un post timp de doua luni, dupa care am vazut un anunt in ziar pentru pozitia pe care aveam sa o ocup eu putin mai tarziu. Pe atunci nu stiam ca GSK este o companie asa de puternica, ci doar ca sunt deschizatori de drumuri in terapia antivirala”, spune ea. Cand a vazut descrirea postului s-a regasit in el.
La interviu a cunoscut-o pe viitoarea sa sefa, persoana despre care spune ca i-a schimbat viata. “Dupa interviu mi-a spus ca mai are de vazut vreo 20 de persoane, dar sa stau aproape de telefon. Insa a fost amuzant pentru ca intre timp am primit o scrisoare de refuz. Am sunat-o si mi-a spus ca s-a strecurat cu siguranta o greseala pentru ca aveam deja programat urmatorul interviu. Una peste alta, am fost angajata si cred ca eram prima persoana pe postul de monitor clinic din Romania”.
Apoi, printr-un concurs fericit de imprejurari, a participat la selectia pentru ocuparea fotoliului de medical manager. “Care nu a mers foarte bine. Atunci m-am decis ca este momentul pentru un copil. La un moment dat insa am avut o prezentare ce a placut foarte mult unei persoane importante din conducere. Aceasta m-a recomandat sefului meu de atunci, care pentru moment nu mi-a spus nimic”, a continuat Ianosev.
Abia la petrecerea de Craciun din acel an “m-a baut pe umeri si mi-a comunicat ca sunt urmatorul medical manager”. Si astfel a pornit la drum. La inceput cu o echipa de numai trei oameni, pentru ca astazi sa fie 15.
Daca in 1997, la 29 de ani, s-a alaturat echipei de la GSK, din 2002 a preluat si responsabilitatile privind inregistrarea produselor fabricii Europharm de la Brasov. La inceput i se reprosa ca este prea tanara pentru atatea responsabilitati, insa norocul si multa munca au adus-o acolo unde este astazi.
Povesteste cu mare incantare despre proiectele pe care le-a “pastorit”, mai ales de medicamentul antiasmatic lansat de GSK pe piata din Romania si pe care il caracterizeaza ca fiind un blockbuster, intrucat impactul asupra pietei a fost unul puternic, tocmai de aceea GSK a pus bazele unui proiect inovator prin care un numar cat mai mare de pacienti asmatici sa poata avea acces la tratament.
Cat despre lucrul intr-o multinationala, Ianosev vorbeste cu placere. “Viata intr-o multinationala este supusa regulilor. Fiecare act este guvernat de o intreaga pleiada de aprobari, semnaturi, decizii. Ceea ce, dupa parerea mea, sunt lucruri foarte bune. Toate constrangerile, de altfel, tind sa conduca la ceva bun”, in opinia sa.
Deoarece crede foarte mult in respectarea regulilor, Ianosev se caracterizeaza ca o persoana careia nu-i place riscul. “Atunci cand nu respecti regulile, mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca ai gresit. Este ca si cum ai iesi afara, ai lua o gura de aer rece si apoi te-ai trezi la realitate.”
Iar respectarea regulilor nu poate duce decat la performanta, ceea ce este, dupa parerea sa, o problema de vointa si de ambitie.
Cum se impaca jobul cu viata de familie? Destul de bine, spune ea, deoarece stie cum sa se imparta intre cele doua. “Dintotdeauna mi-am facut timp pentru familie. Insa este ca un al doilea job. Cand ajung acasa, trebuie sa-mi fac timp si pentru familia mea”, a continuat Ianosev. Este preocupata si se dedica fetitei sale pe care o mai ajuta la lectii.
Ii place foarte mult sa calatoreasca, iar orasul sau preferat este o capitala europeana, Paris, dar se simte bine si in Spania.
“Cred ca intr-o alta viata am trait in Spania. Aici ma simt in elementul meu, mai relaxata. Imi plac oamenii de aici, miscarea, caldura, culorile, Andaluzia”, marturiseste directorul GSK. Insa vacanta din Spania nu i-a adus intamplari memorabile cum este de exemplu cea din insula Mljet.
“Anul trecut am facut o croaziera de o zi in insula Mljet. Imi aduc aminte de numarul mic de masini de acolo. Cele mai multe aratau ca din filmele cu Fred si Barney. Am luat masa la o terasa, dupa care ne-am intors la vasul care trebuia sa ne duca inapoi. La un moment dat, mi-am dat seama ca bagajul era putin mai mic decat cel cu care plecasem. Atunci am realizat ca mi-am uitat geanta cu toate actele, pasapoartele, cartile de credit si banii la terasa la care mancasem”, rememoreaza Ianosev. Intamplarea a fost una cu final fericit, reusind datorita ajutorului dat de capitanul vasului sa-si recupereze bunurile pierdute, a doua zi dimineata.
Peste cinci ani se vede tot la GSK, avand mai multi oameni cu care sa lucreze si mai multe activitati cu care sa “invadeze” piata romaneasca. Isi doreste foarte mult sa invete moduri noi de a face lucruri mai vechi.
Crede ca GSK este genul de companie care te formeaza, insa daca ar fi nevoita sa plece nu ar lucra pentru o alta companie, ci si-ar descrie propriul business. “Nu stiu exact daca exista jobul acesta, insa mi-as dori sa pot sa intru in sediul marilor companii pentru a evalua influenta si poate pentru a acorda primul ajutor relatiilor interumane care se stabilesc la locul de munca.”
Daca pana la 18 ani cartea preferata era “Pe aripile vantului”, acum citeste John Fawles, iar despre Daniel Martin spune ca este o carte memorabila. “Imi place la nebunie ÃOrasul Bantuità al lui Stephen King. Un alt hobby al meu este dansul. Iau impreuna cu ceilalti doi membri ai familiei mele lectii de dans. Stiu tango si merenghe”, recunoaste Ianosev.
Este o fana infocata ABBA si Pink Floyd. Zambeste cand isi aduce aminte ca directorul de resurse umane de la GSK i-a spus mai demult in gluma ca este genul de persoana al carei birou ar putea fi plin cu postere ABBA.
Ea este de parere ca relatia cu subalternii tine foarte mult de exmplul personal. “Ma inteleg foarte bine cu toti oamenii cu care lucrez, iar unul din secrete este faptul ca nu cer lucruri pe care eu insami nu le fac”.
Cu toate ca lucreaza in domeniul farmeceutic, este rezervata in a caracteriza sistemul actual de sanatate. Considera insa ca reforma care se incearca acum in sanatate va fi benefica.
Nu poate spune ca a avut un anumit model in viata, ci doar ca au existat persoane pe care le-a admirat si care i-au impus respect. ioana.david@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
