Din vorba-n vorba cu Iulia Gabriela Nartea - Ce-mi doresc eu sa se intample, se intampla!
Din vorba-n vorba cu Iulia Gabriela Nartea - Ce-mi doresc eu sa se intample, se intampla!
Ce alta pasiune ar putea avea un director de firma de curierat international decat calatoriile? Ii place Romania si nu se vede locuind in alta tara. Si totusi, nu se poate abtine sa nu descopere “aristocratia vieneza” sau “opulenta” Orientului Mijlociu.
“In momentul in care am venit la UPS ma gandeam cu parere de rau ca nu o sa mai fac expeditii internationale. Dar am descoperit ceva mult mai frumos: curieratul, care este tehnologia de varf in ceea ce inseamna expeditiile internationale”, marturiseste Iulia Gabriela Nartea, director executiv la Trans Courier Service – reprezentantul in Romania al uneia dintre cele mai mari companii de curierar rapid din lume: UPS.
Nartea si-a petrecut copilaria in localitatea Nehoiu, judetul Buzau, si in 1987 se muta in Bucuresti pentru a urma cursurile Facultatii de Finante-Contabilitate din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti.
“Parintii mei sunt ingineri, tata – inginer silvicultor, iar mama inginer agronom, o meserie destul de grea pentru o femeie. La vremea aceea aveam putine optiuni in a alege ce vreau sa studiez. Mama si-a dorit sa fiu profesoara si sa primesc multe flori. Poate visul mamei de a deveni profesoara nu s-a implinit, dar am fost rasplatita oarecum deoarece de-a lungul vietii mele am primit multe flori. E adevarat, nu de la copii, dar de la colegii si partenerii de afaceri. Sincera sa fiu, ma consider intr-un fel profesoara pentru ca am invatat multi oameni meserie”, povesteste zambind Nartea.
A ales sa urmeze cursurile facultatii de Finante-Contabilitate la sfatul unui profesor din cadrul ASE-ului, deoarece “aici inveti meserie”. “Trebuie sa recunosc ca avea dreptate. Multe lucruri pe care le-am invatat in facultate mi-au folosit si in practica”, explica ea. Dupa facultate s-a angajat la cea mai mare casa de expeditii din tara: Romtrans.
“M-am angajat la Romtrans in cadrul serviciului de expeditii speciale, unde ma ocupam de curierat. Un an de zile am lucrat la acest serviciu, unde coordonam activitatea unor mici curieri regionali, dupa care, am avut sansa sa fac cu adevarat expeditii internationale. Am invatat lucrand si sincera sa fiu cred ca meseria se invata practicand-o. M-am indragostit de acest domeniu, e ceva extraordinar, sa vezi ca poti, cu puterea mintii tale, sa faci in asa fel incat clientul tau, pe care poate nu l-ai vazut in viata ta, sa rezolve probleme de business fara sa fie implicat”.
In aceasta perioada a lucrat pentru proiecte de expeditii speciale pentru companii straine (Shell UK Entreprise) care venisera in Romania sa prospecteze resursele petroliere existente aici.
“Ghinionul a fost ca nu s-a mai prelungit contractul cu Guvernul roman. Dar a marcat inceputul legaturii mele cu UPS, deoarece s-a deschis in cadrul Romtrans biroul UPS si am fost numita sefa de birou. Acum se fac opt ani de cand lucrez la UPS.”
Cresterea operatiunilor UPS in Romania a determinat infiintarea in anul 2000 a unei entitati separate de Romtrans. Astfel s-a format compania Trans Courier Service, iar Iulia Nartea a fost numita director executiv, functie pe care o ocupa si astazi. Compania a evoluat treptat de la 30 de angajati, cat avea in 2000, la 110 angajati Trans Courier Service, plus alti 35 de angajati ai subcontractorilor sai. Fiecare dintre noi are o zi speciala, in care au avut loc evenimentele cheie din viata noastra, iar pentru Nartea aceasta zi este 1. “Pe 1 iulie m-am nascut, pe 1 octombrie m-am angajat la Romtrans si pe 1 februarie m-au numit sefa biroului UPS.”
Visul Iuliei Nartea este sa fie in firma in momentul in care aceasta va ajunge lider de piata. “E o ambitie personala, e ca atunci cand construiesti o casa singur, caramida cu caramida si ai vrea sa te muti tu in ea, nu sa i-o dai altuia.”
Principalele caracteristici ale Iuliei Nartea sunt perseverenta si tenacitatea. “Cand imi propun ceva, chiar daca nu se intampla imediat, daca eu imi doresc sa se intample, se intampla. De multe ori mi s-a spus ca nu ma caracterizeaza racul, uneori mai dau inapoi, dar tot timpul a existat ceva care ma impinge inainte si pana la urma tot rezolv ce mi-am propus.”
Ii place sa calatoreasca si isi face timp in fiecare an sa calatoreasca in strainatate si sa descopere o tara noua, o alta civilizatie. “Recunosc ca n-am vazut poate nici 15% din ce poate fi vazut in lumea asta, dar imi place sa explorez si continuu sa descopar alte si alte lucruri noi.”
Nartea a vizitat aproape toata Europa, Orientul Mijlociu, SUA si Canada, dar nu are o tara preferata. “Nu pot sa spun ca mi-a placut o anumita tara foarte mult, deoarece fiecare tara, fiecare popor are ceva ce-ti ramane in suflet si pe care-l asociezi de fiecare data cand te gandesti la tara respectiva.”
In scurta sa calatorie in Orientul Mijlociu cel mai mult a impresionat-o felul in care femeile isi stiu rolul si isi accepta destinul. “Eu n-as putea sa accept asa ceva, cel putin in acest moment al vietii mele. Poate daca mi-ati fi pus aceasta intrebare la o varsta mai frageda, cand aveam caracterul in formare, poate v-as fi dat alt raspuns. Dar acum, nu as putea sa renunt la libertatea pe care o am. Un alt lucru care socheaza e diferenta foarte mare intre opulenta si saracie, pentru ca nu mai e vorba despre bogatie, ci despre opulenta.”
Ii place sa gateasca, sa diversifice si sa improvizeze in ceea ce priveste mancarurile pe care le gateste. “Chiar mi-am propus sa fac cursuri de mancaruri orientale, exclus bucataria europeana si locala, deoarece aceasta e destul de cunoscuta. Dar niciodata nu gatesc la fel, nu fac doua mancaruri dupa aceeasi reteta. Depinde cine vine la masa, care ii sunt preferintele in gastronomie, dar si de starea mea de spirit”, povesteste ea zambind.
Cand se gandeste la Europa, primele tari care ii vin in minte sunt Austria si Franta. De ce? Austria, in special Viena, pentru ca ii da o senzatie de “aristocratie”, iar Franta pentru “politetea naturala a francezilor”.
Daca multa lume se duce in SUA ar ramane impresionata de zgarie-nori, sau de diferenta intre constructiile clasice de pe vremea lui Lincoln si cladirile moderne, dar pentru Iulia Nartea e altceva. Pentru ea, SUA, ii aduce aminte de copilarie. “Prima mea calatorie in SUA am facut-o la 34 de ani si aveam programata o calatorie la Disneyland. Initial nu voiam sa merg, deoarece ma gandeam ca parcul de distractii e pentru copii si eu nu am ce sa caut acolo. Dar s-a dovedit o experienta inedita. Orice varsta ai avea, la Disneyland te simti din nou copil. Si de atunci, de fiecare data cand plec in Vest, nu pierd ocazia de a petrece o zi intr-un parc de distractii”.
Desi ii place mult sa calatoreasca, Iulia Nartea n-ar pleca niciodata din Romania, deoarece aici traiesc cele mai importante persoane din viata ei. “Este adevarat ca si in alte tari poti sa-ti faci prieteni, dar nu se compara cu cei pe care ii cunosti de o viata intreaga. De fiecare data cand plec in strainatate de-abia astept sa ma intorc in tara sa vorbesc limba, nu stiu de ce, dar mi-e dor sa vorbesc romaneste.”
Din pacate nu mai are timp sa citeasca pe cat si-ar dori sau cum facea in perioada studentiei. “In perioada liceului si in facultate devoram cartile. Acum nu mai am timp ca altadata. Dar, nu trec mai mult de doua saptamani fara sa intru in librarie si sa cumpar o carte”, marturiseste Nartea.
Nu are scriitori preferati, dar ne povesteste ca in ultima perioada a descoperit scriitorii sud-americani. Dintre cei autohtoni, Mircea Cartarescu este unul dintre favoriti, “E un scriitor care de fiecare data isi dezvaluie alta latura, tot timpul te surprinde.”
Ii plac mult florile si ca dovada si-a amenajat in biroul sau din Baneasa un colt dedicat plantelor de casa.
“Cred ca aceasta pasiune se datoreaza si faptului ca mama este inginer agronom si am copilarit printre plante.” Nartea considera ca foarte multi tineri din ziua de azi sunt foarte bine pregatiti, dar in acelasi timp si nestatornici.
“Vor sa experimenteze, sa cunoasca foarte multe lucruri. Nu spun ca asta e un lucru rau. Dar trebuie sa vada ce-si doresc sa faca in viata si daca la un moment dat ajungi intr-un loc unde-ti place, e bine sa te opresti.”
Ea crede ca “orice faci sa faci bine, decat sa faci un lucru mai prost mai bine nu-l mai faci si acest lucru este valabil pentru toata lumea de la cel care sorteaza pachetele pentru livrare la manager.”
In ceea ce priveste imbracamintea, poarta tinute business si spune ca nu s-ar vedea niciodata purtand altceva. “Chiar daca nu as fi ocupat functia aceasta, cred ca tot business m-as fi imbracat. Nu sunt genul care-si cumpara haine numai de la Paris. Ma imbrac atat din magazinele din tara, cat si din strainatate, important este ca hainele sa fie stilul meu.”
lavinia.marin@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
