Din vorba-n vorba cu Emilia Bunea - Peste multi ani, tot in asigurari ma vad
Daca ar fi trait acum cateva secole, ar fi fost mestesugar si ar fi vrut sa contribuie la sculpturile Catedralei Notre-Dame, fara insa a-si pune numele pe vreuna dintre ele. Se autocaracterizeaza ca fiind un om foarte priceput si spune ca nu iti trebuie neaparat mult talent sau multa inspiratie pentru a face bine un lucru
Daca ar fi trait acum cateva secole, ar fi fost mestesugar si ar fi vrut sa contribuie la sculpturile Catedralei Notre-Dame, fara insa a-si pune numele pe vreuna dintre ele.
Se autocaracterizeaza ca fiind un om foarte priceput si spune ca nu iti trebuie neaparat mult talent sau multa inspiratie pentru a face bine un lucru. “Sclipirea de geniu n-am avut-o in mai nimic, dar priceperea de a face ceva frumos, de la tricotat pana la pictat, asta nu mi-a lipsit niciodata”, spune Emilia Bunea, directorul financiar al companiei de asigurari Interamerican.
Chiar daca sustine ca nu poate fi incadrata in randul artistilor, un tablou din biroul ei arata contrariul. “Este pictat de mine si cred ca e un inceput bun”, explica directorul financiar al Interamerican, chiar daca recunoaste ca nu stie daca va ma repeta in curand aceasta experienta. “Prietenii mei m-au intrebat cine l-a pictat, erau interesati sa il cumpere. Le-am explicat ca este un artist tanar pe care il sponsorizez”, spune ea zambind. S-a nascut in 1969, in Ploiesti, si a terminat liceul cu profil real “Mihai Viteazul”.
“Am avut o copilarie extrem de cuminte. Ideea mea de distractie era sa stau toata ziua la sala de lectura a Palatului de Cultura, citind carti in franceza”, isi aminteste Emilia Bunea.
Chiar daca are spirit de artist, nu s-a gandit niciodata sa dea la o facultate de arte plastice, orientandu-se, in ”88, spre Facultatea de Automatica din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti. “Nu prea mi-a placut acest domeniu, dar in vremea aceea optiunile pe care le aveam erau destul de clare”, spune Bunea.
S-a angajat prima oara in timpul facultatii, cand era in anul IV. “Era un lucru cu totul neobisnuit atunci sa lucrezi in timpul studentiei. Eu m-am angajat din considerente practice, aveam nevoie de bani. Spiritul de acum, ca e bine sa muncesti pe timpul facultatii pentru ca iti da o baza pentru mai tarziu, nu exista atunci.”
Despre primul job spune ca a fost unul la care a reusit sa starneasca dezaprobarea tuturor partilor implicate. S-a angajat ca secretara la o firma, crezand ca va fi o slujba pentru doua sau trei luni.
Pana la urma, a stat cinci ani ani acolo, evoluand pana la pozitia de director executiv. “Firma se numea Comtel si era infiintata de doi evrei, cu totul atipici pentru neamul lor, in sensul ca erau niste oameni extrem de generosi si, din pacate, cu putin simt al afacerilor, care incercau sa aduca investitii straine in Romania”, isi aminteste Bunea zambind. Dupa aproape noua luni de la angajare, a fost promovata ca Foreign Relations Manager.
“Era un titlu cam pompos la vremea aceea. De fapt, aceasta functie insemna sa ma ocup de relatia dintre potentialii investitori din strainatate si companiile in care acestia ar fi putut sa investeasca in Romania”, spune ea. “A fost un job foarte bun pentru mine pentru ca mi-a dat ocazia sa acopar un evantai extrem de mare de posibilitati (de afaceri – n.red.), mai ales ca, in piata din acele vremuri timpurii, noi nu ne dadeam seama ca ceea ce incercam noi sa facem nu prea poate fi facut”, explica Bunea. “Acum, dupa multa scoala si multa practica, privesc in urma si imi dau seama ca aveam o atitudine foarte optimista in multe dintre cazuri.”
La sfarsitul celor cinci ani, a hotarat ca vrea sa faca altceva, chiar daca la Comtel nu s-a plictisit niciodata. “Si atunci am facut pasul catre investment banking, m-am angajat ca Research&Sales Manager la Capital Securities, prima banca de investitii din Romania”, spune ea.
Pe cand lucra la Comtel, a avut o discutie cu seful de la Capital, incercand sa-i vanda un proiect de investitii. “Proiectul nu l-a atras, dar i-a placut cum i l-am vandut, asa ca m-a angajat”, spune ea.
“A fost o perioada foarte, foarte, foarte frumoasa. Am ajuns acolo in ”97, a fost perioada cand a explodat piata de capital din Romania, aproape exclusiv pe baza investitiilor straine, deoarece investitorii romani nu prea se aventurau atunci pe Bursa. A fost o perioada nebuneasca, in care nu aveam timp sa le raspund la telefon tuturor investitorilor, care sunau sa ma intrebe unde sa mai investeasca”, povesteste Emilia Bunea.
Ea spune ca a invatat destul de repede despre piata de capital, aceasta fiind in stadiu incipient in acea perioada. “Era mult mai usor sa faci greseli pe o piata care abia se dezvolta. Am invatat din mers, iar intre timp am facut si un master la Academia de Studii Economice. Am invatat foarte multe si de la seful meu, si de la competitie, iar acum zambesc cand ma gandesc la primele rapoarte despre piata pe care le-am facut”, povesteste Bunea.
Pe langa diploma de master de la ASE, ea a mai obtinut diploma de Chartered Financial Analyst (CFA), despre care spune ca este cea mai importanta calificare a ei de pana acum.
“Perioada aceea a combinat visele noastre despre ceea ce reprezenta Wall Street cu posibilitatea de a face lucruri pentru prima oara: Capital a facut primul plasament privat si prima oferta publica din Romania. La vremea aceea nu exista nimic care sa reglementeze aceste operatiuni, deci trebuia sa fii pe jumatate cunoscator si pe jumatate nesabuit ca sa te lansezi in astfel de lucruri”, explica ea.
Dupa trei ani de munca la Capital, o hotarat ca este timpul pentru o noua schimbare. “Catre sfarsitul perioadei, piata ajunsese la un soi de plafonare, din care eu consider ca nu a iesit nici acum. Am simtit ca trebuie sa ies din aceasta piata, deoarece nu imi permitea sa ajung la nivelul pe care mi-l doream”, povesteste Bunea.
“Asigurarile au fost urmarea logica in cariera mea, fiind un domeniu care infloreste acum, in care aveam mare incredere si inca mai am”, spune ea.
Ii plac inceputurile. “Cred ca m-as fi plictisit daca intram intr-un domeniu in care jocurile erau deja facute”. Astfel, in 2000, a ajuns director financiar la compania de asigurari Interamerican, unde lucreaza si in prezent, iar peste multi ani tot in asigurari vrea sa fie.
Timpul liber il petrece cu familia, intr-o vila din Pipera, a carei constructie a durat doi ani. De amenajarea casei s-a ocupat ea, pictand chiar faianta din bucatarie, iar rezultatele sunt surprinzatoare. Revista de amenajari interioare Casa Lux a dedicat coperta si mai multe pagini fotografiilor ce prezentau casa ei. Bunea spune ca a vrut sa amenajeze casa astfel incat aceasta sa para veche.
“Totusi, stilul romanesc ni s-a parut destul de dificil de realizat, astfel incat am mers pe ideea casei provensale”, explica directorul financiar al Interamerican.
Sta destul de putin timp cu cele doua fetite ale ei, de patru, respectiv zece ani, insa intotdeauna incearca sa petreaca ceea ce americanii numesc “quality time” cu ele. “Mi-as dori foarte tare sa am mai mult timp sa stau cu ele, mai ales ca acestia sunt ani care pleaca si nu mai vin.” Ii plac foarte mult excursiile la munte. “Am fost intr-o excursie cu fata mea mai mare in Apuseni, pe cand ea avea patru ani. A fost destul de greu sa motivez un copil sa urce doua ore incontinuu, dar am reusit, spunandu-i pe drum diferite povesti. Cred ca excursiile la munte sunt cea mai reusita expresie a comunicarii si educarii perfecte a copilului”, spune Bunea. Tot cu fiica cea mare Emilia isi scrie in fiecare zi scrisori, pe care le pastreaza pentru a le reciti peste multi ani.
In afara de excursii la munte si de pictura, ii face mare placere sa citeasca. “Citesc foarte mult, si citesc cu orice ocazie, chiar si atunci cand gatesc, ceea ce are rezultate dezastruoase, atat pentru mancare, cat si pentru carte”, glumeste ea. “Regret un sistem de transport public bine pus la punct in Bucuresti, pentru ca nu pot citi cand conduc”, spune Emilia razand.
Nu stie ce carte a impresionat-o cel mai mult, pentru ca, spune ea, “impresiile se suprapun si tinzi intotdeauna sa crezi ca ultima carte pe care ai citit-o a fost cea care ti-a schimbat viata”. Totusi, autorul ei de suflet este Salman Rushdie.
“Cred ca este autorul pe care l-am citit integral. In general, i-am citit cartile in engleza. Este un autor greu de tradus si cred ca un sfert din farmecul cartilor lui consta in scrisul lui, in vocabular, deci se pierde prin traducere. Mi-a placut foarte mult stilul in care scrie, este extrem de surprinzator. Poti sa citesti urmatoarea fraza, fara sa ai nici o idee cum a putut sa ajunga acolo”, povesteste ea.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
