Din vorba-n vorba cu Anca Ioan...

Asteptand al patrulea val cu un partener de gradul unu

Ar fi putut sa lucreze in turism, in industria automobilelor sau in industria de calcul, dar a avut sansa sa intre intr-un domeniu nou si incitant pentru Romania anilor ’90: consultanta strategica. Lucreaza la una din cele mai importante companii de consultanta din lume, Roland Berger Strategy Consultants, in cadrul careia este si partener, insa are un stil de viata mai curand simplu si nu are nimic din infatuarea unui manager.

Anca Ioan a intrat la Roland Berger in 1995, mai mult in urma unui accident decat in urma vreunei intamplari iesite din comun, chiar daca acest lucru i-a dat putin peste cap planurile de la acea vreme.

In acel moment avea de gand sa plece in Canada si SUA, dupa ce absolvise cursuri de management training la MBA Canadian: in SUA nu a mai mers, iar in Canada a stat doua luni in loc de trei.

“Cand am aplicat la Roland Berger, in 1995, nu stiam mare lucru despre companie. Stiam ca vreau sa fac management consulting, stiam ca nici una din firmele despre care invatasem la MBA nu erau in Romania, iar totul a fost pura intamplare: o prietena care fusese la un targ de locuri de munca m-a anuntat despre ei si am aplicat, iar de lucrat am inceput sa lucrez inca de a doua zi, dupa un interviu cu partenerul pe zona,” spune ea.

Era momentul cand majoritatea proiectelor de consultanta erau legate de privatizarea unor societati de stat.

Pasionata de automobilism sau mai curand de soferie- a schimbat cinci automobile si este pe cale sa renunte la al saselea in favoarea fiicei sale, Irina- era cat pe ce sa mearga sa studieze la facultatea de transporturi din cadrul Politehnicii bucurestene, dar, sfatuita de un coleg, a hotarat sa mearga la Automatica.

“Am vrut sa dau la autovehicule rutiere, in cadrul Facultatii de Transporturi, dar un coleg de liceu m-a convins ca daca vreau sa demonstrez cat de buna si desteapta sunt eu, n-are rost sa merg la Transporturi,” spunea ea.

Daca ar fi sfatuit-o sa dea la filosofie? “Nu, n-as fi mers, pentru ca structural sunt inclinata catre stiintele exacte.”

Nu regreta nimic din decizia luata atunci, deoarece spune ca a avut parte de profesori cu inalta calificare pe timpul facultatii.

“Dezamagirea a venit dupa, cand am constatat ca industria de calul era cu mult in urma facultatii,” spune Ioan.

Dupa cativa ani in productie, la centrul de calcul al Intreprinderii de geamuri Buzau, un an la Institutul pentru cercetare de ceramica fina si patru ani la Intreprinderea de aparatura electronica industriala, urmati de o perioada la o firma britanica unde a lucrat ca management trainer si un MBA, Ioan si-a vazut visul cu ochii: acela de a face consultanta la Roland Berger.

Al treilea val

In 1995, anul intrarii sale in consultanta, aceasta piata era asadar caracterizata de multe proiecte guvernamentale, in special privatizari de companii. Valul al doilea a venit imediat, prin intrarea pe piata a multinationalelor.

“Nu putem spune totusi ca am adus noi pe cineva pe piata, pentru ca de obicei vin ei mai intai, dupa care ne contacteaza pe noi,” spune Ioan.

In acest moment, “mergem” pe cel de-al treilea val, apartinand companiilor romanesti, care au o prezenta din ce in ce mai numeroasa si mai diversa. “Firmele romanesti au inceput sa-si dea seama ce inseamna consultanta strategica si au inceput sa apeleze la noi,” spune ea.

Si, paradoxal, companiile autohtone reactioneaza mult mai rapid decat cele multinationale, obisnuite cu ideea de consultanta.

“La inceput se poate constata o reticenta din partea lor vizavi de consultanta si au o reticenta in a ne pune datele la dispozitie, care dureaza cam doua-trei saptamani, pana la prima prezentare. In general, companiile romanesti trec la implementare mult mai rapid decat cele multinationale, deoarece au o structura de actionariat mult mai simpla, formata dintr-un antreprenor, care ia repede decizia. La multinationale, structura decizionala e mult mai complicata,” explica Ioan.

In general, cei care apeleaza la consultanta sunt managerii capabili, pentru ca cei “modesti” nu prea inteleg care ar fi rostul acesteia.

“Acestia din urma isi imagineaza ca oricum le stiu pe toate, iar altii nu vor sa vina cineva sa le descopere greselile. Poate ca se sperie si de costul proiectelor, mai ales ca este un domeniu impalpabil, nici noi nu stim care vor fi modalitatile si solutiile pe care le vom propune. Fiind un produs greu de cuantificat, pana nu lucrezi o data, ti-e greu sa dai banii, pentru ca nu e nici ca auditul, care e necesar.”

Daca valul al treilea il reprezinta proiectele tot mai numeroase cu companiile romanesti, al patrulea val l-ar reprezenta cresterea pietei.

“Ceea ce credem noi si speram este ca odata dobandita aceasta experienta, vor fi din ce in ce mai multe firme romanesti care vor apela la consultanta, iar cei cu care am lucrat sa revina. Mizam si pe o crestere a numarului de firme multinationale in Romania, pentru ca e un pas natural, atat prin prisma dezvoltarii Romaniei cat si prin prisma apropiatei integrari, care vor transforma Romania intr-o locatie de productie atractiva,” spune Ioan.

Concurenta e inca departe

Proiectele vin din partea unor companii cu care firma a mai lucrat deja, iar uneori sunt companii care organizeaza licitatii. Structura de proiecte actuala a companiei este formata din 30% proiecte legate de strategii, 20% de restructurare, 15% pe marketing, iar restul de productie, resurse umane si organizare sau reorganizare.

“Nu am avut niciodata cereri din partea unor companii care sa spele bani, pentru ca nici nu ar veni la noi. Avem si noi anumite standarde.”

Un contract cu o companie presupune exclusivitatea pe durata acestuia, dar au existat cazuri in care Roland Berger a lucrat cu doi clienti concurenti, dar pe probleme diferite, cu acordul ambelor parti.

“Oricum, noi nu aplicam o grila, in nici o situatie. Pentru doua probleme identice, solutiile pot fi complet diferite, de la o companie la alta. Consultantul are rolul de a depista care este problema clientului si care este solutia. La noi, problemele apar datorita subiectivismului sau pentru ca lucram asa de ani de zile si credem ca asa este bine.”

Compania are 15 consultanti, iar un proiect poate angrena intre doi si opt consultanti, in functie de amploarea pe care o are.

Fiecare consultant are o competenta industriala si una functionala, care ii permit sa cunoasca atat domeniul cat si industria din care face parte compania.

Colectivul Roland Berger este foarte tanar, dat fiind ca persoanele cu experienta in acest domeniu sunt greu de gasit. Astfel, in cadrul companiei au fost recrutati, in multe cazuri, tineri inca de pe bancile facultatii, care au venit la stagii sau absolventi care au depus cereri de angajare.

“Pe pozitia de intrare suntem competitivi cu auditorii, cu care multa lume ne si confunda, dar probabil ca la pozitii mai inalte suntem mai competitivi, doar ca poate ca suntem si mai pretentiosi.”

Competitia din Romania este destul de scazuta, fiind reprezentata mai cu seama de diviziile de consultanta ale “the big four” (KPMG, PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young si Deloitte & Touche) si de cateva companii locale, conform lui Ioan. Dintre internationale, un contracandidat este Accenture, care insa abia a intrat pe piata.

“Singurii care s-au interesat de Romania au fost cei de la McKenzie, dar se pare ca decizia lor a fost negativa, iar Gemini au avut un birou, dar s-au retras.”

Roland Berger a intrat pe piata romaneasca in 1992, fiind detinuta de firma cu acealasi nume din Germania, la randul sau detinuta de parteneri.

Pentru a deveni partener este necesar sa fi propus de catre seful regional, in cazul Ancai Ioan, seful pe Europa Centrala si de Est, dupa care urmeaza un proces de evaluare interna, din partea celorlati consultanti si una externa, din partea clientilor. In urma unei analize, cel propus devine partener si primeste actiuni in cadrul companiei, pe care trebuie sa le restituie in momentul in care doreste sa paraseasca compania. Pentru a primi un nou pachet de actiuni trebuie sa treaca printr-un nou proces de evaluare. Anca Ioan se afla la primul grad de parteneriat, dar acest lucru nu l-a impiedicat pe fondatorul companiei, Roland Berger, sa o sune de ziua sa de nastere de fiecare data si sa o invite la petrecerea sa recenta de retragere, “la care au participat companii care reprezinta cat jumatate din produsul intern brut al Germaniei.” Roland Berger este una din eminentele industriei germane, fiind socotit cel mai influent consilier, la care apeleaza cei mai puternici manageri.

Dincolo de fondatorul companiei sale, il admira pe Christian Esteve, fostul director general al producatorului de automobile Dacia si presedinte al Consiliului Investitorilor Straini, cu care a si colaborat. De asemenea, il admira pe Richard Branson, fondatorul imperiului Virgin, pentru ca “are o minte foarte agera, cu sclipiri.”

Numele meu este Roland Berger

Deocamdata partenerul de la Roland Berger nu se vede facand altceva, nici consultanta pe cont propriu si nici vreun alt gen de afaceri.

“Nu visez sa am propria firma de consultanta pentru ca poate m-am invatat cu genul de proiecte ale Roland Berger, la care nu poti ajunge cu o firma mica. Imi place consultanta in continuare si am si oportunitati, si imi si place echipa cu care lucrez. Nu m-am gandit niciodata la o firma din alt domeniu, pentru ca dupa ce am facut MBA asta am dorit, iar consultanta pe cont propriu nu ma apuc sa fac. Roland Berger ma cheama.” claudia.covaci@zf.ro

Cultură